Sindromul premenstrual (SPM) este o afecțiune caracterizată prin simptome fizice și emoționale care apar la unele femei în a doua jumătate a ciclului menstrual, de obicei cu câteva zile înainte de menstruație, și care se ameliorează sau dispar odată cu începerea acesteia.
Sindromul premenstrual – cauze și simptome
Sindromul premenstrual este o afecțiune tot mai des întâlnită în rândul femeilor, cu vârsta cuprinsa între 23 și 40 de ani. Manifestările acestei afecțiuni au loc la peste 75% dintre femei, cu o săptămână sau două înaintea apariției ciclului menstrual. Trei sferturi dintre femei experimentează lunar simptome care aparțin sindromului premenstrual, iar acest lucru nu ar trebui să țină de normalitate și nici ignorată suferința.
Cauzele exacte ale SPM nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că implică modificări hormonale, modificări ale neurotransmițătorilor în creier și posibile legături cu alte afecțiuni de sănătate mintală. Principalele mecanisme implicate sunt reprezentate de fluctuațiile estrogenului și progesteronului, unele femei fiind mai reactive la aceste variații hormonale.
Neurotransmițătorul responsabil este reprezentat de serotonină, ale cărei funcții sunt reglarea dispoziției, apetitului și somnului. De asemenea, sunt implicați și factori nutriționali, precum deficientele de calciu, magneziu, vitamina B6 sau omega 3 și o dietă bogată în zahăr, alcool, cofeină sau sare.
Majoritatea simptomelor prezintă cel puțin simptome menstruale ușoare, între 20% și 50% au simptome premenstruale moderate până la severe și aproximativ 5% raportează simptome severe timp de câteva zile cu afectarea funcționalității și a calității vieții.
Simptomele dispar de obicei la două trei zile după începerea menstruație, dar este posibil ca femeia afectată să aibă nevoie de medicamente sau de alt tratament care să țină sub control simptomele.
Tratament pentru cazurile severe
Tulburarea disforică premenstruală (TDPM) este o formă severă a sindromului premenstrual caracterizată prin simptome emoționale intense care perturbă semnificativ viața de zi cu zi. Aceste simptome pot include schimbări drastice de dispoziție, iritabilitate, anxietate, depresie și dificultăți de concentrare, care apar în perioada premenstruală și se ameliorează după debutul menstruației.
De asemenea, sentimentele extreme de depresie, furie și iritabilitate, specifice TDPM sunt de interes pentru a înțelege mecanismul afecțiunii. Studiile au evidențiat legătura între aceste simptome și un nivel scăzut al serotoninei, substanța responsabilă cu stabilizarea stării de dispoziție.
Tratamentul tulburării disforice premenstruale poate include tratament medicamentos prescris de către medic, psihoterapie, sau o combinație dintre acestea. Recomandările de tratament făcut acasă includ exercițiul aerobic regulat, tehnici de relaxare, gestionarea stresului și modificărle de dietă precum reducerea consumului de alcool, cafea și zahăr și menținerea unei diete zilnice sănătoase și echilibrate.
Medicamentele, printre care și antidepresivele ca inhibatori selectivi al recăptării serotoninei pot fi folosite pentru a trata simptomele emoționale ale TDPM. Contraceptivele hormonale pot fi, de asemenea, de ajutor, deși este important să ai răbdare până când descoperi dacă organismul tău le tolerează.
Specialiștii mai recomandă, indiferent dacă se decide administrarea de medicamente sau nu, ca pacienta să-și administreze zilnic calciu și vitamina B6 întrucât acestea au efecte pozitive asupra sistemului hormonal.
Sindromul premenstrual este un set de simptome fizice și emoționale care apar în mod regulat înaintea menstruației. Acestea pot varia de la durere abdominal și senzație de balonare la schimbări de dispoziție și iritabilitate intensă.