Sărbătoarea Ignatul sau tăierea porcului are loc pe 20 decembrie. Numele acestei zile se trage de la Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, trecut în calendar la data respectivă. Această zi se referă la ziua în care oamenii taie porcul,urmată de câteva tradiţii.
Tradiţii ale Ignatului
Pentru ţărani,Ignat a fost un simplu om necăjit care,vrând să-şi taie porcul,ca tot românul,a scăpat securea în capul tatălui său,omorându-l pe loc,apoi căindu-se toată viaţa şi primind milă de la Dumnezeu şi Sfântul Petru. În ziua de Ignat se taie porcul şi nu e bine să lucrezi la altceva. Când se taie porcul zici: „Ignat, Ignat, porc umflat“. Porcul nu-i luat chiar pe nepregătite,căci se spune că,în noaptea de dinaintea Ignatului,animalul îşi visează cuţitul. Cu sângele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor,ca să fie sănătoşi peste an. După tăiere şi tranşare,urmează „pomana porcului“,la care iau parte casnicii şi ajutoarele,oferindu-le şorici,carne proaspăt prăjită şi un pahar de vin sau ţuică fiartă în anumite zone.
În popor se face o diferenţă între a tăia porcul şi a-l omorâ:dacă respecţi întru totul regulile tradiţionale,cum îl injunghii,cum îl pârleşti,cum îl tranşezi,atunci îl tai,ceea ce e în firea lucrurilor,plăcând şi lui Dumnezeu. În vreme ce,dacă încalci regulile,ritualul,atunci se cheamă că-l omori,prefăcând sacrificiul legiuit în crima nelegiuită!
O vorba spune că cine n-are porc gras de Crăciun şi cuţit ascuţit la vremea pepenilor,acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice,de asemenea că:„Paştele fudul“ şi „Crăciunul sătul“,adică niciodată românul nu mănâncă atât de mult şi de greu,ceea ce uneori umbreşte bucuria spirituală a Crăciunului,riscând să-l prefacă în sărbătoare a pântecului,ispăşită prin revolta ficatului sau a intestinelor,mai ales dacă s-a ţinut postul prealabil.
Tradiţii ale Ignatului
În România pregătirile încep din ziua de Ignat,când sunt tăiaţi porcii,iar copiii merg la colindat în Ajunul Crăciunului,şi primesc covrigi,mere,nuci sau portocale. În ziua de Crăciun se servesc cârnaţii,caltaboşii,sarmalele,lebărul,piftia,toba,salata de boeuf şi alte bucate tradiţionale,preparate cu câteva zile înainte. Unele dintre preparate se pun la afumat,cum sunt cârnaţii,şunculiţa,muşchiul sau toba,având un gust şi o aromă mult mai bună.
Masa de Crăciun este masa principală tradiţională din Ajunul Crăciunului sau din ziua de Crăciun. Tradiţiile privind masa de Crăciun variază de la ţară la ţară de-a lungul globului pământesc. Ele reflecta cultura ţării în care este celebrată. În multe ţări preparatele din curcan sunt nelipsite de pe masa de Crăciun. In altele cum sunt Rusia, România, Republica Moldova cele din carne de porc, peştele din Polonia ,iepure sau gâsca cu mere.
Superstiţii legate de Ignat
Se spune că în ziua de Ignat femeile nu trebuie să coase sau să toarcă pentru că se vor îmbolnăvi. O altă superstiţie spune că atunci când porcul tăiat este adus în casă,trebuie adusă mai întâi căpăţâna cu râtul înainte,pentru a fi cu noroc.
O altă superstiţie spune că dacă, la Ignat, nu vezi şi nu auzi porcul tăindu-se, este bine ca măcar să-ţi înţepi degetul cu un ac pentru a vedea sânge. În ziua de Ignat mai există obiceiul conform căruia gospodinele trebuie să dea de pomană o pungă de făină şi o mână de sare. De ce? Pentru ca porcii care au rămas în viaţă să fie feriţi de boli. Iar rodul casei să fie spornic şi în anul ce va urma.