Cum arată ciupercile otrăvitoare asemănătoare cu gălbiorii

Gălbiorii sunt ciuperci comestibile, dar unele specii otrăvitoare sunt asemănătoare cu aceștia. Asemănările nu sunt foarte mari, dar o persoană neavizată poate confunda foarte ușor cele două specii.

O altă specie otrăvitoare de ciuperci este hribul dracului. Această specie este recunoscută ușor mai ales după pălăria roșie pe care o are.

Omphalotus olearius este o ciupercă otrăvitoare care se aseamănă cu gălbiorii și care este cunoscută popular sub numele de „buricul măslinului,” care împarte acest nume cu „gemenul” său, Omphalotus illudens. Această specie de ciupercă este saprofită și crește în grupuri numeroase. Așa cum sugerează și numele său, ciuperca poate fi găsită în principal pe lemn de măslini. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, poate fi întâlnită și la rădăcinile de castani comestibili și în pădurile de foioase uscate, în special pe stejari și carpeni. Adesea, crește pe lemn îngropat în sol, ceea ce face ca ciuperca să fie greu de distins, în cea mai mare parte a timpului, din (iunie) iulie până în septembrie.

Pălăria: are un diametru cuprins între 6-12 cm și este inițial convexă, ulterior devenind aplatizată, iar la maturitate, adâncită și în formă de pâlnie, cu marginea vălurită și îndoită spre picior. Prezintă un gurgui central vizibil (buric). Suprafața pălăriei este netedă, lucioasă și prezintă striuri foarte fine și radiale. Culoarea variază de la gălbui-portocaliu la brun-roșcat, adesea cu pete mai întunecate de diverse dimensiuni.

Lamelele: sunt decurente de-a lungul piciorului, foarte dese, nu prea înalte și bifurcate. Au un colorit galben-auriu cu nuanțe portocalii, mai mult sau mai puțin intense. În întuneric, emit o ușoară luminescență verde-albăstruie, asemănătoare cu cea a piciorului.

Piciorul: are o înălțime de 5-14 cm și o lățime de 0,9-1,5 cm, fiind plin, fibros, dur și având o formă conică, subțindu-se către bază. Suprafața sa este rugoasă și are același colorit cu pălăria. De asemenea, în întuneric, piciorul emite o ușoară luminescență verde-albăstruie, asemănătoare cu cea a lamelelor.

Carnea: prezintă rezistență și o textură fibroasă, cu pete de culoare deschisă sau închisă. Mirosul este puternic și plăcut, iar gustul este dulceag.

Sporii sunt ovoidali, aproape rotunzi, netezi și au dimensiuni cuprinse între 4-7 x 3,5-6 microni. Culoarea lor este albicioasă cu nuanțe gălbuie.

Carnea devine verde în contact cu hidroxid de potasiu și verde-palid în contact cu hidroxid de amoniu pe suprafața pălăriei. De asemenea, în contact cu sulfovanilina, carnea devine inițial roșu-violet, apoi închis (atât pe pălărie, cât și pe lamele).

Deși această ciupercă poate avea proprietăți medicinale cu un efect antibiotic slab, efectul toxic al conținutului său de iludină, cunoscut sub numele de sindromul resinoidian, are un impact mult mai devastator. Intoxicațiile cauzate de ingerarea acestei ciuperci sunt rareori fatale, dar se manifestă intens și pot persista timp de până la o săptămână. Simptomele apar în intervalul cuprins între jumătate de oră și patru ore de la ingestie și includ crampe severe, probleme digestive precum greață, vărsături, diaree și dureri abdominale care pot duce la dezechilibre hidro-electrolitice, cum ar fi deshidratarea și șocul hipovolemic.

Pot apărea și transpirații și dureri de cap, iar în cazuri rare se poate înregistra o scădere a tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace. Cu toate acestea, simptomele neurologice sunt foarte rare în aceste cazuri. Nu există un antidot specific pentru această intoxicație. Tratamentul constă în aplicarea unor măsuri terapeutice simptomatice, cum ar fi administrarea de antispastice, antidiuretice, antiemetice și reechilibrarea hidro-electrolitică a organismului. Așadar, aceste ciuperci otrăvitoare asemănătoare cu gălbiorii sunt deosebit de periculoase și cu toate că nu arată identic cu cele comestibile, o persoană care nu are experiență le poate confunda cu ușurință.