Unul dintre deserturile clasice de care te-ai bucurat cu siguranță în copilărie este laptele de pasăre, pe care îl poți prepara acum după o rețetă simplă. Este o prăjitură clasică, preparată din puține ingrediente, într-un timp scurt, dar foarte gustoasă.
Laptele de pasăre este asociat deseori cu deserturile de casă, dar puțini sunt cei care știu că este inventat de un celebru cofetar francez Auguste Escoffier, cel care a pus bazele gastronomiei franceze clasice la începutul secolului XX. A fost creat ca desert fin, fiind la începuturi servit în bistrouri și restaurante elegante din Paris sau alte orașe ale Franței.
Lapte de pasăre ca în copilărie, făcut după rețeta simplă
Pentru cei care nu au mâncat niciodată lapte de pasăre, denumirea îi poate băga oarecum în ceață. Pe scurt, acest desert este, de fapt, o combinație între o cremă de vanilie, o spumă și lapte. Așadar, vei avea nevoie de 1 l lapte integral; 200 g zahăr granulat; 4 ouă; 1 linguriță extract de vanilie; coaja rasă de la 1 lămâie.
Laptele se pune la fiert. Se separă albușurile de gălbenușuri. Se bat albușurile cu 50 de grame de zahăr până când se transformă în spumă, iar zahărul este topit în integritate. Când laptele ajunge la punctul de fierbere, se lasă la foc mic și se adaugă cu o lingură spumă de albușuri astfel încât să se formeze găluști. Se lasă 2-3 minute după care se întorc și se mai lasă încă 3 minute. Apoi se scot într-un castron. Laptele se lasă deoparte.
Într-un alt castron, se bat gălbenușurile cu 150 g zahăr și linguri de lapte, până se dezvoltă tot zahărul și compoziția are o consistență cremoasă. Se adaugă extractul de vanilie, coaja rasă de lămâie și laptele rămas.
Într-o cratiță se pune apă la fiert. Când începe să clocotească se pune deasupra vasul cu gălbenușuri și se amestecă continuu până se îngroașă. Apoi se ia de pe foc și se lasă să se răcească. După aceea se pun deasupra găluștile de albuș și se servesc.
Ce istorie are preparatul în spate
Chiar și Escoffier s-a inspirat atunci când a creat acest desert devenit universal. Prima mențiune istorică a unei prăjituri asemănătoare cu laptele de pasăre apare într-o carte de bucate în limba engleză din anul 1747, care se numea „The art of cookery made plainand easy”, scrisă de Hannah Glasse.
Preparatul din carte pornea de la aceeași idee, însă avea la bază smântână îndulcită, vin alb și coajă de lămâie bătute bine și așezate apoi pe un strat de fructe. De atunci și până la rețeta lui Escoffier mai există și alte mențiuni chiar și în cărți de bucate americane, însă francezii sunt cei creditați pentru descoperirea desertului, pentru că această variantă este cea care a rămas în istorie.
Denumirea originală a desertului lapte de pasăre este „œufs à la neige” („ouă de zăpadă”) sau „île flottante” („insule plutitoare”). Aceaste denumiri sunt cele sub care îl regăsim în majoritatea altor limbi. Italienii au preferat varianta cu „ouă de zăpadă” –„uova di neve”, spaniolii și engelezii îi spun „floating island”, respectiv „isla flotante”.
Doar în România și Ungaria s-a preferat o denumire care nu are nimic de-a face cu numele dat de bucătarul francez. Ungurii îi spun „madártej”, care se traduce chiar prin „lapte de pasăre”. Așadar, laptele de pasăre preparat după o rețetă simplă este un desert care ne amintește de copilărie și este și foarte gustos.