Povestea cutremurătoare a Mariei, o femeie din Iași care vinde lucruri din gunoaie pentru a trăi: „Fac asta pentru o sticlă de apă și o pâine”

În fiecare duminică, Maria Niță, o femeie de 67 de ani din Iași, vine cu trenul de la Târgu Frumos și își petrece orele printre tarabele din Talcioc. Povestea ei este una sfâșietoare: a rămas fără casă, trăiește într-o cameră fără geamuri și uși, fără apă și lumină, iar singurul mod prin care supraviețuiește este să vândă lucruri din gunoaie, trimise de fiica ei din Italia

În Iași, printre zecile de oameni care își caută norocul la Talcioc, în fiecare duminică, se află și povești pe care mulți trecători le ignoră. Una dintre ele este a Mariei Niță, o femeie de 67 de ani care, de la primele ore ale dimineții și până după prânz, stă pe marginea drumului, încercând să vândă câteva obiecte primite de la fiica ei plecată în străinătate. Pentru ea, câțiva zeci de lei strânși în buzunar înseamnă șansa de a-și cumpăra o pâine și o sticlă de apă.

La 67 de ani, Maria, o femeie din Iași, vinde lucruri din gunoaie pentru a-și cumpăra pâine și apă

La prima oră a dimineții, în agitația obișnuită a Talciocului din Iași, printre strigătele vânzătorilor și mirosul de cafea tare, se așază pe un colț de stradă o femeie firavă, cu mâinile muncite și ochii adânciți de griji. Este Maria Niță, are 67 de ani și, de două luni, și-a schimbat întreaga viață.

02:00, 06 Mar 2026

S-a încheiat sezonul de permanență la Baia Publică din Iași: „Din păcate, 80% dintre ei s-au întors în stradă pe timp de noapte”

02:00, 03 Mar 2026

Andrei, un copil de 6 ani cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi. „Nu mai facem față cu costurile”

Până nu demult, își crescuse cei trei nepoți, de la două și opt luni, cu dragoste și cu sacrificii, într-o casă care i-a fost însă luată. Povestește cu voce tremurândă că un preot din Târgu Frumos ar fi revendicat proprietatea și, după ani de locuit acolo, s-a trezit fără acoperiș deasupra capului.

„Mi-a spus că a câștigat proprietatea și mi-a dat o cameră să stau. E o cameră fără geamuri, fără uși, fără lumină, fără apă. Numai să am unde dormi. Dar acolo nu se poate trăi. Din cauza asta, mi-am trimis și nepoții la fiica mea”, povestește Maria Niță.

De atunci, fiica ei, plecată la muncă în Italia, a fost nevoită să-și ia copiii înapoi.

„Nu mai aveam unde să-i țin. Cum să crești trei copii mici într-o cameră fără nimic? Am plâns zile și nopți, dar n-am avut ce face. Fiica mea a plecat cu ei și, din ce mai găsește la gunoaie prin Italia, îmi trimite lucruri, să le vând la târg. Vând toate astea pentru o sticlă de apă și o pâine”, spune Maria Niță.

În fiecare duminică, femeia se urcă în tren de la Târgu Frumos, cu sacoșele pline de cercei, brățări, curele, gentuțe, ochelari, șosete, toate primite de la fiica ei. Coboară la Iași înainte de răsărit și se așază la locul ei din Talcioc, unde rămâne până la prânz. Nu cere mult de la viață, doar atât cât să poată supraviețui.

„Plec acasă cu 40 sau 50 de lei. Într-o zi bună poate fac și 100, dar rar. Din banii ăștia îmi iau apă, pâine, ceva de mâncare. Nu mă mai gândesc la altceva, doar să treacă ziua și să pot să rezist și mâine. Atât. Lucrurile astea mi le trimite fiica mea din Italia, ce găsește și ea pe la gunoaie. Eu le iau, le spăl și le aduc aici pentru a le vinde”, explică Maria Niță.

Iarna bate la ușă, dar femeia de 67 de ani trăiește într-o cameră fără uși și geamuri

Cea mai mare teamă a femeii este iarna care se apropie. În camera fără geamuri și fără uși nu are cum să reziste la frig.

„N-am curent, n-am apă, n-am sobă. Dorm așa, în frig, dar încă nu a venit gerul. Când va veni iarna, nu știu ce-o să fac. Poate o să dorm în gară, pe unde o fi cald. Cine să mă ajute? Nimeni. Cu ajutorul și mila Celui de sus, sper să trec și peste asta”, spune Maria Niță.

Deși trăiește o viață pe muchie de cuțit, femeia nu și-a pierdut speranța. Zâmbește atunci când vorbește despre nepoți și spune că se roagă să-i mai vadă crescând.

„Ei sunt bucuria mea, pentru ei am muncit, pentru ei am tras. Și pentru ei vreau să mai trăiesc”, povestește Maria Niță.

Cazul femeii nu este unul singular. În spatele târgurilor din Iași și al multor piețe din țară se ascund povești de viață dramatice, oameni care se luptă zilnic pentru supraviețuire. Dincolo de obiectele vândute la tarabe, fiecare bănuț câștigat înseamnă o masă caldă sau o sticlă de apă pentru cineva care nu mai are nimic.

„Nu vreau milă, doar să pot să-mi câștig singură traiul. Atât. Să nu depind de nimeni și să nu fiu o povară. Asta vreau”, explică Maria Niță.

În timp ce mulți trec pe lângă ea grăbiți, cu sacoșele pline, pentru femeie fiecare privire și fiecare leu lăsat înseamnă o gură de mâncare sau apă.

Astăzi, singura speranță a Mariei Niță rămâne forța de a merge mai departe, chiar dacă la 67 de ani își duce traiul printre tarabe și vinde lucruri din gunoaie pentru a-și câștiga existența.