Scamatoria SMURD și donatorii lui Raed Arafat

În editorialul precedent, am consemnat dezvăluirile generalului Marius Opran referitoare la Raed Arafat. Cum acesta, dând dovadă de o totală iresponsabilitate, a refuzat în cele mai critice momente preluarea arșilor de la Colectiv în spitalele din străinătate, care le-ar fi putut salva viața. Astăzi, tot referitor la drama de la Colectiv, voi demonstra cum același Raed Arafat, în numele Fundației SMURD, care-i aparține, s-a dat peste cap pentru a extorca de la cel mai înalt nivel bani din Statele Unite. Au ajuns aceste donații la familiile victimelor? Acestea afirmă că nu.

Voi publica în galeria foto a acestui editorial un document exploziv, accesibil oricui pe Wikipedia, cuprinzând e-mail-urile trimise de Mark Gitenstein, ambasadorul de atunci al Statelor Unite la București, desigur la solicitarea lui Arafat, către John Podesta, consilierul lui Barack Obama. Sunt mesaje care se referă în mod nemijlocit la tragedia de la Colectiv. Din conținutul acestor e-mail-uri aflăm că Fundația pentru SMURD strânge fonduri pentru familiile victimelor de la Colectiv. I se solicită lui Podesta să organizeze donații în Statele Unite, care să aibă destinația SMURD. Ce s-a întâmplat cu aceste donații? Ce destinație au luat sumele de bani strânse ca urmare a acestor intervenții?

Stirile PROTV

Alexandr Dughin a dezvăluit ce își dorește „cu adevărat” Vladimir Putin de la Ucraina. Există o singură opțiune pentru Kiev

RomaniaTV

Împăcare bombă! Bahmu şi George, din nou împreună, la 5 luni de la separare: Orice bărbat, într-o astfel de situație, trebuie să fie lângă parteneră

Pentru a răspunde la întrebarea extrem de provocatoare care sună în felul următor: „Cum se face că o fundație din Târgu Mureș destinată sistemului de urgență, care a pornit cu doar o sută și ceva de mii de RON, a ajuns să dețină o putere formidabilă, concretizată între altele în miliarde de euro?” va trebui ca în prealabil să vedem cine sunt donatorii, care este mecanismul prin care se fac donații și ce alte surse de venituri se acumulează la SMURD.

Raed Arafat a constituit Fundația SMURD astfel încât aceasta să poată colecta sume de bani de la orice fel de donatori, persoane fizice și juridice. Până aici, nimic neobișnuit. Toate fundațiile lucrează în același sistem, beneficiind de faptul că societățile comerciale, conform legii, dacă donează unor fundații bani într-un anumit procent, aceștia se deduc din impozitul pe profit. În același timp, Fundația SMURD are posibilitatea să înființeze societăți comerciale. Care, aparent cel puțin, au un regim asemănător. În sensul că profitul obținut se varsă în conturile fundației care, fiind un ONG, nu are teoretic nici profit și, ca atare, nici vreo impozitare pe profit. Tot aparent, la sfârșitul anului, banii nu pot fi distribuiți ca profit nici în beneficiul lui Raed Arafat și cu atât mai puțin în beneficiul membrilor Consiliului de Administrație, care am văzut cine sunt chiar în primul editorial din această serie. Dar să reținem că, așa cum din păcate se întâmplă în cazul multor fundații din România, care scapă oricărui control, veniturile sunt distribuite altfel. Sub forma unor cheltuieli. Care pot consta de pildă în deplasări. Iar deplasările pot fi concedii mascate. Tot din aceste venituri pot fi cumpărate bunuri mobile și imobile, de pe urma cărora profită cine trebuie să profite. Și mai puțin sau deloc cei care fac în mod legal obiectul activității SMURD. Adică oamenii care, pentru salvarea vieții lor, au nevoie de un sistem de urgență eficient. Nu de elicoptere și avioane care nu se pot ridica de la sol sau cad, așa cum s-a întâmplat, nu de ambulanțe care se defectează pe drum, așa cum s-a întâmplat, nu de containere care trebuie să producă oxigen și se defectează, pacienții murind sufocați, așa cum iară s-a întâmplat. Ș.a.m.d.

Marea șmecherie, căreia cei mai mulți jurnaliști care au avut curajul să atace acest subiect i-au spus excrocherie, este că Raed Arafat lucrează simultan la ambele butoane. Adică pe de-o parte este inițiatorul și șeful Fundației SMURD, ale cărei embleme se suprapun peste cele oficiale, care în mod normal sunt proprietatea statului român, și, pe de altă parte, ocupă o poziție cheie în Guvernul României, într-una dintre cele mai puternice instituții de forță. Este secretar de stat la Ministerul de Interne. Anterior acestui moment, așa cu am amintit într-un alt editorial, Traian Băsescu, după ce l-a decorat, a vrut să-l deconecteze pe Arafat de la butoanele statului român. Motivul neinvocat de acesta, dar cât se poate de real, este că, prin informațiile pe care le-a primit de la serviciile secrete, Arafat se înșurubase în mod periculos în instituțiile de forță ale statului român. Băsescu a eșuat. La acea dată, Raed Arafat nu-și atinsese încă în mod vizibil limitele competenței, iar sistemul creat de el al urgențelor generase o simpatie publică în privința persoanei sale. Au fost demonstrații pro-Arafat, amplificate și de resentimentele de atunci față de regimul Băsescu. Urcându-i-se scroafa în copac, Arafat a încercat un pas extrem de periculos pentru sistemul de sănătate românesc. Adjudecarea de către SMURD, deci de către Fundația sa, a întregului sistem de urgențe, prin preluarea practic a rețelelor de salvări. Prin confiscarea ambulanțelor, cu toată infrastructura lor, aparținând instituțiilor de săntate ale statului român. Practic, o privatizare ostilă în beneficiul Fundației sale. A fost primul moment în care atât opinia publică cât și presa au reacționat împotriva lui Arafat. La fel cum a eșuat tentativa lui Băsescu de a-l scoate ca pe un dinte stricat din sistem, a eșuat și tentativa lui Arafat de a smulge în folos propriu o parte din sistem.

Dar să revin la tema celor două pârghii, cea de la conducerea SMURD și cea din instituția de forță pe care le deține simultan Raed Arafat. El, împreună cu membrii aleși pe sprânceană ai Consiliului Director, reușesc pe căi total netransparente, care în mod normal urmează să fie deslușite când vor fi deslușite, de Direcția Națională Anticorupție, să atragă donații importante de la persoane fizice și societăți comerciale cu capital românesc sau străin. Va trebui să aflăm și vom afla de ce toți acești donatori preferă să finanțeze SMURD și nu orfelinate, case de bătrâni sau alte zone în care România suferă. De ce nu fac aceștia spitale și își canalizează acel procent din impozitul pe profit către SMURD? Prin ce mecanism? Vorbim doar de un altruism unidirecționat sau de cu totul altceva? Până la dezlegarea acestui mister, care nu are cum să nu fie legat de poziția puternică deținută de Arafat în angrenajul Ministerului de Interne al României, să-i enumerăm pe câțiva dintre donatorii semnificativi. Pe cei mai mulți dintre aceștia îi regăsim chiar pe site-ul SMURD. Iată-i: E-ON, Loteria Română, Metro Group, Raiffeisen Bank, Rompetrol, Vodafone.

În analize care urmează, mă voi referi și la alte „oportunități” de care Arafat a profitat din plin înainte de dezlănțuirea pandemiei, dar mai ales atunci când urgia s-a năpustit asupra poporului român, iar sistemul de sănătate a început să o ia razna. Cum ar fi de pildă marile achiziții sub forma licitațiilor trucate.

Vă spun cu certitudine, cu certitudinea unui jurnalist de investigație îndelung exersat și greu încercat, că pentru Raed Arafat a început numărătoarea inversă. Tic-tac, tic-tac.