Societatea pentru Cultură şi Literatura Română în Bucovina anunță întrunirea „Amiază culturală bucovineană”

Proza lui Vasile Diacon, fără veleitare pretenții literaturizante, iese din intuirea unei realități mai curând sociologice și psihosociale, proprie unor atare culise ale sexualității, distincte față de mai vechea („tradiționala”?) instituție a bordelului, ca și față de mai noile forme, atât de „inventive” și stimulate de tehnologiile „comunicării”, de business în domeniul a ceea ce anglofonii n-au întârziat să eticheteze drept sexonomics (economie a sexului). Altfel spus, un mod al „branșei”, dar în nota unei diletante d ébroui l l ardise, foc de… „isteață”, ș mecheră și alunecoasă, ba chiar, peste toate astea, înzestrată, aș zice, și cu o anume doză de miticism (aici în feminina lui versiune „sexy”), un întreg mănunchi de „semnalmente” asociate intratextualei imagini a „cocotei”, Nicolae Crețu.