Mărturia tulburătoare a unui preot din Iași! A petrecut aproape 11 ani printre triburi nomade: „Beam apă de ploaie din bălți”

Mărturie tulburătoare a unui preot din Iași care și-a lăsat familia și viața de acasă pentru a trăi aproape 11 ani în Kenya, printre triburi sărace. A împărțit aceeași hrană cu localnicii, a construit școli și grădinițe și a fost numit „bun samaritean” după ce a ajutat o femeie să nască

Un preot romano-catolic din localitatea Răchiteni, judeţul Iaşi, și-a dedicat tinerețea oamenilor săraci din Kenya. Timp de 10 ani și 10 luni, părintele Isidor Mîrț a trăit printre triburile africane, construind școli și grădinițe, predicând credința și împărțind viața grea cu localnicii. Astăzi, la 52 de ani, el predă la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iasi, dar recunoaște că, dacă ar putea, ar pleca din nou în Africa în orice moment.

Mărturie tulburătoare a unui preot din Iași: viața grea din deșert, apa din bălți și momentul în care a adus pe lume un copil

Isidor Mîrț a știut încă din copilărie că vrea să fie preot.

„De mic am simțit chemarea aceasta. Crescând într-o familie numeroasă și credincioasă, am văzut mereu ce înseamnă să pui pe primul loc rugăciunea și ajutorul față de ceilalți. Îmi amintesc că, atunci când alți copii se jucau, eu simțeam nevoia să merg la biserică, să stau de vorbă cu preotul din sat, să înțeleg tainele credinței. Parcă dintotdeauna am știut că asta este calea mea și că, mai devreme sau mai târziu, voi fi trimis undeva unde să slujesc și să fiu de folos. Pentru mine, preoția nu a fost o alegere, ci un drum firesc pe care Dumnezeu mi l-a așezat în suflet încă din copilărie”, povestește Isidor Mîrț.

La vârsta de 27 de ani, și-a urmat visul misionar și a plecat în Kenya, într-o zonă aridă și săracă, unde avea să rămână timp de 10 ani și 10 luni. Ceea ce a descoperit acolo i-a schimbat viața pentru totdeauna.

„Când am ajuns acolo, am rămas pur și simplu mirat. Totul era atât de diferit de ce știam eu: oamenii trăiau în colibe mici, îmbrăcați în haine simple și colorate, cu zâmbete largi în ciuda lipsurilor. Erau mulți copii desculți care se jucau prin praf, dar bucuria din ochii lor era mai puternică decât orice sărăcie. Lipsurile erau evidente: apă puțină, hrană puțină, drumuri aproape inexistente. Și totuși, în acea clipă am simțit ceva puternic în suflet: că acolo era locul unde trebuia să fiu, că misiunea mea abia începea și că Dumnezeu mă chemase tocmai pentru acei oameni”, mărturisește Isidor Mîrț.

Viața în deșertul african era o permanentă luptă pentru supraviețuire. Apa, atât de firească în Europa, devenea acolo un dar rar.

„Oamenii luau apă de la un izvor din apropiere, iar când acela seca, strângeau apa de ploaie din bălțile formate în râuri. Era greu, dar se mulțumeau cu ce aveau. Și eu beam aceeași apă ca ei, nu puteam să fac altfel”, spune Isidor Mîrț.

Masa zilnică era simplă și sărăcăcioasă: ceai cu lapte de cămilă, capră sau oaie și grăunțe fierte sau măcinate, din care se făcea un fel de fasolă bătută.

„Asta mâncam și eu, exact ca ei. Era modul meu de a fi parte din comunitate, de a trăi alături de ei nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte”, explică Isidor Mîrț.

Printre numeroasele experiențe trăite în Kenya, una l-a marcat în mod deosebit: atunci când a ajutat o femeie să aducă pe lume un copil. Drumul până la spital era lung și accidentat, iar moașa locală, care ar fi trebuit să o asiste, s-a simțit rău.

„A trebuit să intervin, nu era altă soluție. Copilul s-a născut pe drum. La sfârșit, asistenta mi-a spus: «Părinte, ați fost un bun samaritean». A fost unul dintre cele mai emoționante momente din viața mea, mai ales că era vorba despre o femeie musulmană. Atunci am înțeles că misiunea mea nu înseamnă doar predică, ci și ajutor concret, chiar salvarea unei vieți”, povestește Isidor Mîrț.

Grădinițe, școli și speranță pentru o nouă generație

Dacă lipsurile erau mari, la fel era și dorința sa de a aduce schimbare. Împreună cu alți preoți misionari, a ridicat 23 de grădinițe, 6 școli primare, un liceu de băieți și unul de fete. Aceste instituții au devenit puncte de lumină pentru sute de copii care, altfel, nu ar fi avut niciun viitor.

„Copiii mergeau uneori pe jos, chiar și o oră, ca să ajungă la școală. După cursuri, primeau o farfurie cu grăunțe fierte sau terci. Pentru mulți era singura masă a zilei. Îi vedeam cum mâncau cu poftă și îmi dădeam seama că educația nu înseamnă doar lecții, ci și hrană, grijă, atenție. Asta era adevărata misiune: să le arăți că le pasă cuiva de ei”, spune Isidor Mîrț.

Școlile nu erau doar despre scris și citit, ci și despre credință și comunitate. Acolo, copiii învățau cântări religioase, iar apoi îi însoțeau pe misionari prin satele din jur.

În timp, tot mai mulți localnici au cerut botezul și au intrat în comunitatea creștină. Pentru unii, procesul dura ani de pregătire, dar odată ce primeau taina botezului, își schimbau nu doar religia, ci și întreaga identitate.

„Am botezat un bătrân de 81 de ani care a ales să se numească Isidor. Mi s-a părut un semn că viața mea acolo nu a fost în zadar”, adaugă Isidor Mîrț.

Înapoi la Iași, dar cu gândul tot în Kenya

După aproape 11 ani, părintele Isidor Mîrț s-a întors în România. Acum predă la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, unde formează viitorii preoți. Chiar dacă activitatea sa este diferită, legătura cu Africa rămâne vie și profundă.

„Sunt aici pentru că este nevoie de mine, dar sufletul meu a rămas acolo. Dacă ar fi și în această seară, aș pleca înapoi în Kenya. Oamenii aceia au intrat în inima mea pentru totdeauna”, spune Isidor Mîrț.

În sala de curs din Iași, când vorbește despre misiunile din deșert, ochii îi strălucesc la fel ca atunci când povestește despre copiii africani, despre cântecele lor și despre bucuria de a împărți puținul pe care îl au.

„Am învățat de la ei ce înseamnă adevărata generozitate. Țin minte o fetiță care a primit o bomboană. A sfărâmat-o și a împărțit-o cu toată familia. La sfârșit, a gustat și ea o bucățică mică. Din acel gest simplu am înțeles ce înseamnă să împarți tot ce ai cu ceilalți”, povestește Isidor Mîrț.

O întâmplare de neuitat i-a rămas părintelui Isidor Mîrț în memorie de la începutul misiunii sale. Într-o zi, în timp ce se deplasa spre un sat izolat aflat la 124 de kilometri de misiune, chiar la granița cu Etiopia, s-a oprit pentru a-i întâlni pe localnici.

„Când am coborât din mașină, am văzut mulți copii și m-am bucurat foarte mult că îi întâlnesc”, povestește Isidor Mîrț.

Dar bucuria sa a fost imediat urmată de surpriză.

„Când m-au văzut, copiii s-au speriat și au început să strige «ayo, ayo»”, își amintește Isidor Mîrț.

Curios, a întrebat pe unul dintre frații săi din misiune ce înseamnă acest cuvânt, iar răspunsul l-a încântat.

„Mi-a spus că înseamnă «mama» și acest lucru m-a bucurat foarte mult. Ei probabil s-au speriat, pentru că nu mai văzuseră oameni albi”, explică Isidor Mîrț.

Această experiență i-a oferit o lecție despre inocența copiilor și despre cât de diferită poate fi percepția lumii pentru ei.

Astăzi, părintele Isidor Mîrț este profesor, dar și martor al unei lumi pe care puțini au avut ocazia să o cunoască atât de îndeaproape. Experiența sa în Kenya nu este doar o amintire, ci o lecție vie despre credință, sacrificiu și solidaritate.

Această mărturie tulburătoare a unui preot din Iași rămâne o lecție de credință, sacrificiu și speranță pentru toți cei care cred că iubirea poate schimba lumea.