Satul in care mortii sunt ingropati chiar la ei in gradina

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Aici nu exista cimitir, iar persoanele decedate fac doar o simpla mutare din casa in care au locuit pana la moarte, in gradina. Putinii oameni care au mai ramas sa locuiasca aici, marturisesc ca acest ritual mai neobisnuit pentru unii este unul foarte comod pentru ei. In plus si batranii sunt impacati cu gandul ca dupa moarte vor ramane la fel de apropiati de cei dragi.

Ceru Bacainti este comuna cu cei mai putini locuitori din judetul Alba, 269 de locuitori sunt inregistrati oficial in documentele statistice. La fel ca in majoritatea zonelor rurale, decesele depasesc nasterile, conform ciao.ro.

In ritmul actual de depopulare, in cativa zeci de ani, nu va mai exista niciun locuitor in zona. ‘‘Ne indreptam spre disparitie. De multi ani la noi in comuna a fost singura nastere, iar morti sunt destui in fiecare an. In comuna noastra, casele sunt rasfirate, pe dealuri. Ar fi greu sa-i duci 4-5 kilometri. La noi acesta e obiceiul si e mai bine asa, sunt mai aproape de noi”, marturiseste primarul Ioan Trif.

Aici, viata se deruleaza dupa reguli proprii de sute de ani. Una dintre aceste reguli este ingroparea mortii in gradina casei, aproape de locuinta celui care a murit. Prin urmare, orice vizitator care ajunge la Ceru Bacainti poate vedea morminte risipite pe dealuri sau in vai, in apropierea unor case, uneori parasite de multi ani. Situatia dateaza de veacuri si s-a perpetuat din doua motive

Primul este faptul ca locuintele sunt amplasate la multi kilometri de biserica, in catune pe dealuri, iar transportul mortilor ar fi necesitat un efort prea mare. Al doilea motiv este absenta unui cimitir. Comuna nu are un cimitir autorizat asa cum exista peste tot in Romania. Preotii si familiile acestora sunt ingropati langa biserica, dar restul locuitorilor isi gasesc somnul de veci in pamantul pe care l-au lucrat in timpul vietii.

Localnicii fac mormintele din ciment sau piatra, dupa posibilitati, iar altii doar ingradesc spatiul pe care creste iarba, si pun o cruce la capul defunctului.

„La noi se zice ca mortul nu trebuie zgaltait, pe pietre si pe podete, peste gropi. Trebuie lasat linistit. Sicriul trebuie dus in liniste de rude, pe umeri, pana la groapa sapata in gradina. Acolo ii plangem, le aprindem lumanari. Pomenirea lor o facem cand ne este dor de ei, nu neaparat pe 1 noiembrie. Iar cei batrani ajung mai usor la morminte, sa-si planga mortii”, spune o localnica.