„Adevarat a inviat” sau „Adevarat ca a inviat” ? Iata cum se spune corect

„Adevarat a inviat” sau „Adevarat ca a inviat” ? Intrebarea pe care multi crestini si-o adreseaza cu ocazia Invierii. Asadar, haideti sa aflam cum se spune corect: „Adevarat a inviat” sau „Adevarat ca a inviat” ?

Cum se spune corect: „Adevarat a inviat” sau „Adevarat ca a inviat” ?

De la Pasti si pana la Inaltare, crestinii ortodocsi se saluta cand se intalnesc pentru prima data in aceasta perioada cu arhicunoscutul „Hristos a inviat!”. Majoritatea romanilor la care am auzit urarea continua sa pronunte insa „Cristos a inviat!”, asa cum se pronunta numele Mantuitorului pe temei latinesc, ignorandu-se revenirea la h-ul etimologic, din greaca (vezi nota).

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Wikipedia ofera o lista enorma de traduceri, unele corecte, altele cam fortate. Despre cele mai multe nu ma pot, insa, pronunta pentru nu cunosc respectivele limbi. De aceea, as fi recunoscator comentatorilor care m-ar ajuta sa le validam. Fara a pretinde vreo aplecare spre chestiuni teologice, voi spune doar ca invierea este fundamentul crestinismului. Ne-o spune Sfantul Apostolul Pavel: „Iar daca Hristos n-a inviat , atunci zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica e si credinta voastra” (1 Corinteni, 15:14; editia Valeriu Anania).

Acest fundament se regaseste condensat in salutul pascal, samburele de marturisire al credintei milenare. O foarte draga prietena de cozerii lingvistice, Ana T., mi-a adresat urmatoarea intrebare: „Ati putea sa ma lamuriti in ceea ce priveste zicerea: «Adevarat a inviat!» sau «Adevarat ca a-nviat!»? Eu pe ultima n-am auzit-o niciodata, dar zic unii ca e cea corecta”. Nedumerirea ei nu este unica.

Pe un blog, gasim aceeasi neintelegere: „In fiecare an am aceeasi dilema: cum se raspunde corect in sarbatoarea de Paste: «Adevarat a inviat!»” (spus pe scurt: «Adevarat a-nviat!») sau «Adevarat ca a inviat!» (spus pe scurt: «Adevarat c-a-nviat!») Care este sensul cuvantului adevarat: a inviat intr-un mod adevarat sau … este adevarat ca a inviat?”.

Pentru a intelege mai bine cam ce spun si ce scriu romanii, am facut si o cercetare pe Internet. Iata cateva rezultate (ortografia si punctuatia au fost indreptate): Un jurnalist de la EVZ scrie pe 29 aprilie, afirmand ca salutul initial ar fi spus pe un ton usor interogativ:

„Taranul nu era si nu este un mare teolog, un atent specialist al celor sfinte. El crede simplu, traieste! Iar atunci cand este salutat aproape interogativ: „Hristos a Inviat?!”, el raspunde simplu, pur si curat: „Adevarat a Inviat”. Nu are dubii sau ifose de intelectual.” „Timp de 40 de zile pana la Inaltare ne salutam cu «Hristos a inviat!» si raspundeam cu «Adevarat c-a inviat!»”, scria cineva pe un blog in aprilie 2012. „Hristos a inviat! Cu adevarat a inviat!”, se citeste pe blogul ieromonahului Petru Pruteanu. „…Adevarat c-a inviat” este un titlu din „Ziarul de Iasi”, din 24.04.2006. „— Hristos a inviat, Irino! — Adevarat c-a inviat, Raducane!”, scrie si Delavrancea in „Vaduvele”. * „Adevarat a inviat!” se poate intelege de catre vorbitori in diverse feluri: „[Este] adevarat [ca] a inviat!”, sau „Adevarat [este ca] a inviat!”, sau „[Cu] adevarat a inviat!”, sau „[Intr-adevar] a inviat!”, sau „[Este] adevarat. A inviat!”.

Va trebui sa acceptam ca structura de suprafata este insuficienta, sintactic vorbind, dar aceasta se petrece si in alte urari, ca in binecunoscutul „la multi ani!”. Stilistic, raspunsul din salutul pascal sugereaza concizie, traditie, adevar crestin si evita cacofonia. Intelegerea structurii de adancime se face prin compararea cu alte limbi, in acord cu interpretarile ecleziastice si teologice. De aceea, toate cele cinci solutii sunt acceptabile, din punct de vedere sintactic explicit, daca „adevarat” are sens adverbial.

Ca optiune personala, „Adevarat a inviat!” l-as intelege drept „[Cu] adevarat a inviat!”. Aceasta preferinta ne este sugerata de greaca, unde apare pentru prima data expresia, dar si de o serie de alte limbi slave sau latine prin contrastarea cu acestea. * Hristos, Cristos sau Christos? Constantin Patuleanu, de la Facultatea de Teologia Ortodoxa din Craiova precizeaza: „Hristos se scrie cu «H», deoarece acest nume provine din limba greaca. Ne ghidam dupa prima Evanghelie a Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu scrisa in limba greaca. Aici apare Hristos cu «H». Cu toate ca suntem un popor latin, cultura romaneasca a fost influentata in mare masura de cea greceasca. De aici am preluat numele Mantuitorului”. In ceea ce priveste numele de „Iisus”, se precizeaza: „Scriem cu doi «i» pentru a face diferenta intre Fiul lui Dumnezeu si alte persoane care au purtat in Vechiul Testament si poarta acest nume ca nume propriu.

„Adevarat a inviat” sau „Adevarat ca a inviat”

Este o personalizare.” Dictionarul enciclopedic mentioneaza: „Iisus reprezinta forma gr. a numelui ebraic Ioshua «Mantuitorul», iar Hristos, forma gr. a numelui ebraic Messiah, «unsul lui Dumnezeu»”. Dupa cum se stie, la noi s-a oscilat in privinta ortografierii numelui Mantuitorului. O statistica pe Internetul romanesc arata ca astazi cea mai frecventa este forma HRISTOS, apoi CRISTOS si, rar, CHRISTOS. In privinta scriitorilor, Heliade Radulescu scria, la 1848, „Christos a inviat si s’a doborit moartea si robia.”(Proclamatiunea revolutiuniĭ din Teara-Romaneasca). Nae Ionescu si legionarii scriau intocmai: „A inviat Christos. Nu Christos-Dumnezeu, ci Christos-Omul, anticipand invierea noastra la sfarsitul veacului”. (Roza vanturilor; editie ingrijita de Mircea Eliade) Eminescu scria: „Ca, multamind lui Cristos, / Te sarut, Doamna, frumos.” (Scrisoarea III). La fel, in Crezul romano-catolic „Cred intr-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, care din Tatal s-a nascut mai inainte de veci. Dumnezeu din Dumnezeu. Lumina din Lumina. Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut dar nu creat, de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut”. La fel, in Crezul greco-catolic: „Si intr-unul Domn, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai inainte de toti vecii, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut”. In Manuscrisul de la Ieud, c. 1630 apare varianta bisericeasca: „Acesta e praznicelor praznic, aceasta dzi iaste cinstita si sfanta a purtatoriului de lumira, dzua a invierei lui Hristos”. La fel, Antim Ivireanul scria, pe temei greco-ortodox: „Drept aceia pohtesc pre inteleptiia voastra sa-mi dat putinica ascultare cu dragoste, ca sa intelégeti de iaste cu cale si de sa cuvine sa avem si noi dragoste catra Hristos, ca apostolii”. (Cuvant de invatatura la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos) Ce ne spune totusi forul nostru lingvistic tutelar? Academia Romaniei, prin DOOM, 2005, recomanda perechea Hristos/Cristos, fara nicio mentiune de uz, probabil primul folosit cu precadere de catre crestinii ortodocsi, iar al doilea folosit de crestinii catolici, protestanti etc. Ne va trebui decenii insa ca sa ne punem in acord ortografia cu intreaga noastra mostenire literara! Cum tot de decenii avem nevoie sa vedem terminat, uniformizat si actualizat, DICTIONARUL LIMBII ROMANE. O opera pe care englezii si francezii au incheiat-o in chip stralucit inainte de a pasi in acest mileniu. Cand oare vom invata sa nu mai aruncam banii pe proiecte de vanturat vantul, ci sa-i dam Romaniei lucrarile de care toti avem nevoie?!