Beneficiile terapeutice ale cenuserului

Denumire stiintifica: Ailanthus altissima

Denumire populara: Cenuser, Arbore puturos, Branca ursului, Cenusar, Ciumac, Crucea pamantului, Lemn acru, Lemn domestic, Mastacan, Mastacin, Nelemn, Nuc puturos, Nuc salbatic, Nucar, Otatar, Otetar, Otetnic, Platan, Pom narod

Cenuserul este un arbore cu inaltimea de 15 – 30m; scoarta cenusiu-deschisa, neteda; lujerii foarte grosi, scurt pubescenti; frunzele alterne, imparipenat-compuse, cu 11-25 foliole fin ciliate pe margini; florile poligame, actinomorfe, pe tipul 5 avand petale mici, galben-verzui sunt grupate in panicule terminale, laxe; infloreste in mai-iunie; fructul – multiplu, de tip polisamara, semintele turtite fiind dispuse la mijlocul aripii.

Compozitia chimica
Organele aeriene ale plantei contin: taninuri (12 %), lignine, celuloza, hemiceluloze, ramnoza, mucilagii, proteine (27,5 %), oleorezine, beta-sitostrol, chinone, alcool cerilic, acid elaidic, acid galic, ceril-palmitat, dihidroxicumarine (scopoletina) si lactone (ailantiina) in proportie de 4,9 %.

Dintre pigmentii flavonoizi identificati in plantele de cenuser se mentioneaza: quercetina, isoquercetina, izoquercitrina si fisetina.

Dintre diterpene a fost pusa in evidenta prezenta: ailantionei, quassiinei, shinjulactonei A si amarolidului in scoarta, a ailantonei in fructe si a ailantinolului B si C in frunze.

Dintre lactone au fost identificate: ailantiina si neoquassina. Kubota s.a. (1996) au identificat in aceasta specie doua noi quassinoide: ailantinol A si B, iar Hung (1995) a identificat 6 derivati pregnan, 2 colestan, 2 hopan, 1 lupan si 1 derivat gamaceran.

Scoarta de pe ramuri contine: celuloza, flobafene, benzochinone, saponine, ceril palmitat, diterpene (ailantinona, amarolid, acetilamarolid, shinjulactona C, quassiin) si alcaloizi: canthin-6-ona-3-oxid, canthin-6-ona (C14H8N2O).

Fructele contin diterpene (ailantona), iar semintele proteine (27 %), lipide (55 – 59 %), ailantona.

Actiune terapeutica
Extractele au efect antibacterial antispasmotic, astringent, bitter, depresant cardiac, diuretic emetic, emenagog si febrifug.

Se utilizeaza pentru tratarea febrei, diareei si dezinteriei. Extractele din scoarta se folosesc pentru tratarea malariei. Quassinoizii au proprietati anticancerigene.