Actualitate

Capcana energetică

Publicat: 14 ian. 2021
Sorin Rosca Stanescu
Sorin Roșca Stănescu
De ce plătesc românii curentul electric mai scump decât cetățenii altor state europene? Ne-au explodat hidrocentralele? Termocentralele? Doamne ferește, centralele nucleare? Nu. Nici măcar nu putem da vina pe privatizări frauduloase ale acestor obiective. Și atunci ce se întâmplă? Se întâmplă că se privatizează fraudulos însuși curentul electric. Și transportul acestuia. Și în sistem se dau bonusuri peste bonusuri. Pe care le plătesc tot consumatorii. Sunt de fapt atâtea motive, încât mi-e și frică să nu-mi scape vreunul. Să punem însă în discuție principalele cauze.

Este un întreg scandal. Cât țara. Și pe bună dreptate. La sfârșitul anului, ar fi trebuit ca toți cetățenii să opteze pentru unul sau altul dintre zecile de furnizori de curent electric. Și, luați pe nepusă masă, pe nepregătite, oameni au fost incapabili să aleagă. Nealegând, rămânând cei mai mulți dintre noi cu vechiul furnizor, urma să plătim încă și mai mult decât plătim în prezent. Între 18 și 26 la sută mai mult. După caz. Dar de ce românii au fost incapabili să își aleagă furnizorul și de ce până la urmă s-a prelungit termenul până în martie? Și ce se va întâmpla în martie?

Aparent, avem de-a face cu o populație needucată. Incapabilă să opteze pentru soluția cea mai favorabilă, așa cum optează cetățenii europeni. În definitiv, e logic să existe mai mulți furnizori de curent electric. De ce? Pentru a se crea o concurență între aceștia. Efectul acestei concurențe ar trebui să fie scăderea prețului. Pentru că este firesc ca oamenii să se îndrepte cu prioritate către furnizorul cel mai convenabil. Efectul fiind că și ceilalți furnizori se vor da peste cap în viitor să scoată prețuri mai ieftine. Aceasta este rațiunea existenței unei palete largi de opțiuni, În realitate însă, furnizorii de energie au recurs la cel puțin două șmecherii.

Pentru a înțelege situația, să vedem cum își procură aceștia energia pe care ne-o vând. Ei ne vând de fapt un mix de energie. Se duc și negociază energia cea mai ieftină care este furnizată de centralele hidro. Acolo este bătaia peștelui. După care terenul de luptă se mută la Nuclearelectrica. Energia termo este cea mai scumpă. Acolo dau năvală fraierii. Iar energia eoliană încă în România nu se prea pune. Este produsă într-o cantitate insignifiantă. Care cum se pricepe, contractează cantități mai mari sau mai mici de energie, pe care apoi le vinde populației. Problema este că cei care reușesc să deschidă larg ușile de la Hidro- și apoi de la Nuclearelectrica, o fac fie pe șpagă, fie utilizând traficul de influență care finalmente se transformă tot în șpagă. Șpaga generează un plus de cost pentru acești furnizori. Acest plus de cost urmează să fie plătit tot de către consumatori. Pentru că altfel nu ar mai rezulta în final un profit gras. Se creează corupție într-un sistem extrem de bănos, iar corupția este plătită de cetățeni.

Dar prețul energiei mai ia în calcul și un alt element. Toate societățile de stat producătoare de energie sunt râvnite de către partidele politice. Care-și împing aici clientela. În consiliile de administrație. Dar și în poziții de execuție la vârf. Cum ar fi nenumărații directori. Toți aceștia, între care se numără și reprezentanți ai serviciilor și altor structuri de acest tip, beneficiază de lefuri mari. Dar nu le ajung lefurile. Pentru că la rândul lor trebuie să le întoarcă cumva serviciile politicienilor care i-au pus în funcție. Iar asta se traduce tot în bani. Și atunci mai au nevoie de bonusuri. Cât mai numeroase. Cât mai substanțiale. Dar cum să obții bonusuri mari, dacă nu ai un profit mare? Dacă investești în modernizare și în dezvoltare, astfel încât în final să produci mai multă energie la un cost mai mic, profitul firește scade. Că doar de acolo investești Și atunci scade și bonusul. Și astfel, iată, se intră într-un cerc vicios. O cauză a creșterii costurilor energiei este și faptul că unitățile producătoare sunt rămase în urmă din punct de vedere tehnologic.

Dar energia este privatizată și într-un alt mod. Există mari consumatori. Pentru a mă face înțeles, ofer cel mai bun exemplu dintre exemplele posibile. Vă mai amintiți de ALRO Slatina? Și de uriașul scandal legat de energie? Dacă nu, o fac eu acum. Fiind cel mai mare consumator de energie electrică, ALRO Slatina, cu acționariat privat, nu contează că-i rusesc, a găsit conexiunile necesare, până când a ajuns la Palatul Cotroceni sub președinția lui Traian Bsescu, prin intermediul Elenei Udrea și a lui Dorin Cocoș, pentru a obține curent cu discount. Și a făcut-o prin intermediul unui memoriu prezentat de Traian Băsescu și semnat în final de acesta, cu rugămintea către Ministerul Energiei de a găsi o soluție. Firește că s-au plimbat și mulți bani și s-au purtat și convorbiri telefonice pe această temă. Banii au fost cheltuiți, iar înregistrările convorbirilor telefonice au dispărut pur și simplu din dosarul penal al cauzei. Și, până la urmă, praful s-a ales din ancheta declanșată. Prețul l-au plătit tot consumatorii. Pentru că de undeva producătorii de energie trebuiau să-și scoată pârleala.

În acest lanț, care se termină la consumator, mai intră și transportatorii. Cei care duc curentul dintr-o localitate în alta pe stâlpi de înaltă tensiune. Și cei care ni-l aduc acasă, pe stâlpi obișnuiți. Nu mai intru în detalii, că nu mai termin. Și sub acest aspect situația este asemănătoare. Aici intervine în plus și complicitatea mult mai evidentă a instituțiilor de control ale statului. Cea mai importantă instituție de control este ANRM. ANRM este părtaș la toată această comedie, care finalmente sparge buzunarul cetățeanului.

Românii s-au trezit peste noapte că trebuie să intre pe internet și, într-un termen record, să opteze pentru unul dintre zecile de furnizori. Ca să opteze, trebuiau în prealabil să studieze zeci de oferte, fiecare dintre acestea având numeroase paragrafe și pagini. Și condiții. Și trimiteri la diverse aliniate. Și ambiguități. Și capcane de tot felul. Cum ar fi posibilitatea unora care furnizează curent la preț mic de a schimba după un timp clauzele contractului. Fără să te mai întrebe. Și apoi câți români utilizează internetul pentru asemenea operații? Și câți dintre ei sunt capabili să se descurce în chestiuni atât de complicate? Așa se face că, în masă, consumatorii au rămas la sfârșitul anului cu vechiul furnizor. Urmând să plătească din ianuarie prețuri majorate. E normal că s-a stârnit un mare scandal. Numai că să vezi reacție! ANRM și ministerul Energiei au mimat că sunt ceea ce de fapt ar trebui să fie. Niște parteneri loiali ai consumatorului. Și le-au dat cetățenilor un nou termen. Și mai ultimativ decât precedentul. Dar nu au mișcat un deget ca până la acest nou termen să le ofere acestora un ghid inteligibil, ușor de utilizat pentru a opta în cunoștință de cauză, fiecare în felul lui, în funcție de cât consumă, pentru cel mai convenabil preț. Parcă văd că în martie va fi la fel. Pentru că demnitarii din ANRM și din Ministerul Energiei nu sunt în realitate aliați ai cetățeanului.





Adauga un comentariu