Actualitate

Ion Cristoiu: Pe 4 martie 2021 avut loc în București un nou seism catastrofal de vorbe goale

Publicat: 06 mart. 2021
Jurnalistul Ion Cristoiu
Jurnalistul Ion Cristoiu

 

Ion Cristoiu scrie, în această dimineaţă pe prorpiul blog despre data de 4 martie 2021. Acesta consideră că academicianul Nicolae Noica este un academician pe drept. Redam, integral, editorialul publicat de Ion Cristoiu pe propriul blog:

Sub conducerea neobositului Nicolae Noica, Biblioteca Academiei Române a organizat, pe 4 martie 2021, dezbaterea De ce uităm. Ce-am făcut cu clădirile degradate? cu prilejul împliniri a 44 de ani de la Cutremurul din anul 1977. Au fost invitați și au participat demnitari, specialiști, responsabili cu construcția și reconstrucția clădirilor în vederea rezistenței la un nou cutremur.

Presa a dat atenție inițiativei. Pe de o parte, pentru că era un subiect de interes în ziua de 4 martie, pe de alta, pentru că Nicolae Noica a dus o adevărată cruciadă pentru a pentru a o aduce la acțiune. Presa, care a difuzat pe fragmente din discursurile ștabilor la dezbatere, și a dat din nou în petec. Mulți corespondenți de fața locului, deși având în mina invitația, au scris că dezbaterea a fost organizată de Academie, deși pe carton scria negru pe alb Biblioteca Academiei Române vă invită la dezbaterea.
Simt nevoia să notez asta, deoarece știu cât s-a zbătut Nicolae Noica, pentru reușita acestei acțiuni în numele și spre gloria Bibliotecii Academiei.

Firește, despre noua inițiativă a lui Nicolae Noica se poate discuta mult. Domnia sa a înviorat Biblioteca Academiei Române, dar mai ales a luat în serios un post, cel de director al Bibliotecii Academiei Române, văzut anterior ca o sinecură pentru academicienii care nu-și găseau loc în conducerea Academiei.

Academician, pe merit, după opinia mea, pentru că e unul dintre cei mai mari specialiști români în istoria construcțiilor publice, fost ministru al Lucrărilor publice, autor consacrat de cărți monumentale, Nicolae Noica putea să procedeze ca și înaintașii săi și să lase Biblioteca Academiei (știu ce spun, frecventez această bibliotecă din 1980) în somnolența de până acum, domnia sa trecând pe la birou doar pentru a trage și el un pui de somn.

Nicolae Noica a refuzat această postură. Ambiția declarată a domniei sale e de a repune Biblioteca Academiei pe soclul pe care-l merită:

Cel de instituție de cultură activă, spectaculos prezentă în spațiul public.

Fără a neglija activitatea de bibliotecă propriu zisă, pentru care a obținut fonduri, Nicolae Noica a organizat expoziții de răsunet, dezbateri de interes național, s-a dat peste cap ca despre Bibliotecă Academiei să se vorbească în presă. Sub semnul transformării BAR într-o instituție vie, prezentă în spațiul public, Nicolae Noica va organiza conferințele lunare ale Bibliotecii, dublate de expoziții prin care să se pună în valoarea patrimoniul de excepție al Bibliotecii. Asta deoarece, Nicolae Noica e convins, ca și mine, că BAR e mai mult decât o bibliotecă; e un tezaur despre care românii trebuie să știe.

Dar nu despre meritele lui Nicolae Noica m-am gândit să scriu eu acest editorial, ci despre faptul că în fiecare an, după 1989, de 4 martie, când se aniversează Cutremurul din 1977, se organizează dezbateri, televiziunile face emisiuni speciale, se țin conferințe de presă, toate stând sub semnul jelaniei că nu s-a făcut și nu se face nimic pentru a preveni un dezastru în București în eventualitatea unui nou cutremur.

De fiecare dată, jelaniilor le urmează făgăduielilor politicienilor că lucrurile se vor îndrepta, că se vor lua măsuri de îndată, că se va proceda în forță la reabilitatea clădirilor riscante la cutremur.

Așa s-a întâmplat și pe 4 martie 2021, inclusiv la dezbaterea organizată de BAR, la care a fost prezent și a ținut un discurs însuși noul primar general al Capitalei.

Nicușor Dan a vorbit mai mult ca eseist decât ca primar. Vorbele sale despre Bucureștiul pe harta seismică a lumii le putea copia de pe Wikipedia orice gazetar cu prilejul lui 4 martie:

„Bucureştiul este capitala cea mai afectată de risc seismic din Uniunea Europeană şi în primele zece oraşe din lume. Parte din problemă este că noi nu am conştientizat această problemă, ani de zile, după anul ’90. A fost un impuls în anii ’98 – 2000, după care problema cumva s-a dus într-o zonă secundară”.

La ora la care scriu acest text, ne aflăm în 5 martie 2021, a doua zi după cutremur. Mai e puțin și se încheie ziua de 5 martie 2021. Ați mai auzit ceva pe cuprinsul zilei despre Cutremur, despre clădirile cu bulină roșie, despre măsurile urgente pentru a preîntâmpina un nou dezastru?
Firește că n-ați auzit.
Și nu veți auzi de acum încolo timp de un an, până în 4 martie 2022. Atunci se va întâmpla ca și în 4 martie 2021. De dimineață până seara se va discuta despre Cutremur. Tot sub semnul jelaniilor că nu s-a făcut nimic până acum pentru a preîntâmpina un dezastru și al angajamentelor că se va face și se va drege. După care a doua zi nimeni nu va mai vorbi despre Cutremur. Până în 4 martie 2023.
Și tot așa, în vecii vecilor.

Dacă nu cumva între timp va veni un nou Cutremur.
Și cum el va avea loc într-altă zi decât 4 martie, despre Cutremur se va discuta după aceea într-altă zi. Tot sub semnul jelaniilor că deși a avut loc un nou Cutremur nu se face nimic pentru a preîntâmpina un altul.





Comentarii
  • Putinii oameni de valoare ajunși în poziții de decizie,s-au înecat rapid în marea de nulități imbecile promovate politic! Am ajuns în pragul dezastrului și inconștiența fără busolă, continua!

Adauga un comentariu