Un buncăr antiatomic sovietic a devenit obiectiv turistic

Buncăr antiatomic sovietic. Pasionaţii de istorie au motive de bucurie. O pagină neagră din istoria umanităţii, respectiv Războiul Rece, a fost readusă la viaţă. Un buncăr antiatomic de pe vremea Uniunii Sovietice a devenit obiectiv turistic. Cei care pășesc in capitala Rusiei trebuie sa bifeze această experiență inedită.

Buncărul se găseşte în adâncurile Moscovei şi are numărul 703. Pe vremuri era păzit cu mare atenţie şi era îngrijit. Rolul acestuia era de a primi imediat demnitarii în caz de război nuclear.

Chiar dacă acum este aproape părăsit şi arata dezolant, acest lucru nu îi descurajează însă pe turiştii veniţi să vadă unul dintre marile secrete ale Uniunii Sovietice.

stirilebzi.ro

Părintele Constantin Necula: „Fiţi întotdeauna de partea lui Hristos!”

Stirile PROTV

Occidentul a dat undă verde Ucrainei să atace Rusia. Zelenski a primit ce își dorea

Turiştii care intră în subsolul întunecat şi sordid sunt întâmpinaţi de şuierul terifiant al unei sirene, care aminteşte de alarmă care anunţa un bombardament atomic. Demnitarii erau conduşii printr-un tunel până în buncărul de maximă securitate.

Bărbat: „Ceea ce vedem acum este intrarea principală în acest loc, prima frontieră, o uşă rezistenta la explozii, care este proiectată în aşa fel ca în cazul unei explozii nucleare în oraş, casă care maschează intrarea să fie demolată, iar valul de şoc care intră aici, să fie oprit de această uşa grea de zece tone.”

Localizat la zeci de metri adâncime

Buncărul are o suprafaţă de o mie de metri pătraţi şi este la 43 de metri adâncime. Multe dintre dotările sale sunt din anii ’50, atunci când a fost construit.

Bărbat: „Acesta este panoul central de comandă pentru toate sistemele buncărului, aşa încât ventilaţia, scurgerea şi încălzirea sau răcirea aerului erau controlate de aici, tot ce era necesar pentru susţinerea condiţiilor de viaţă pe timp de pace era controlat de aici.”

Iar dacă era un atac nuclear, cei care aveau privilegiul de a se adăposti în acest adăpost subteran puteau fi siguri că vor supravieţui câţiva ani. Asta până când nivelul radiaţiilor de la suprafaţă ar fi trebuit să scadă. Dar se pare că buncărul nu era utilizabil pe perioade foarte lungi.

Bărbat: „Se credea că în astfel de buncăre, oamenii puteau supravieţui câţiva ani, timp în care mutanţii alergau la suprafaţă prin deşertul radioactiv. De fapt, nu este adevărat. Buncărele strategice sunt proiectate pentru cel mult câteva săptămâni de viaţă, până când nivelul radiaţiilor de la suprafaţă se reduce. Apoi trebuie să urci la suprafaţă, să evacuezi bunurile materiale şi să începi să îţi duci viaţă mai departe.”

Buncăr antiatomic sovietic. Călătorie în trecut

Întregul complex este înconjurat de apă, de sol îmbibat cu apă, aşa că administratorul buncărului îl compară cu un submarin. Iar pentru norocoşii turişti străini sau ruşi ajunşi în acest loc, până de curând secret, senzaţia este asemănătoare unei călătorii în trecut.

Bărbat: „Te afli că în mijlocul unui război rece secret, cred că din perioada anilor ’60. Pentru oamenii din Chile sau din Occident acest lucru este de necrezut.”

Bărbat: „Îmi dă un sentiment de siguranţă, deşi înţeleg că subiectul nu este unul foarte drăguţ, dar îmi place, mă simt mai în siguranţă ştiind că avem astfel de lucruri, că avem posibilitate să ne ascundem în caz că se întâmplă ceva.”

În buncăr mai sunt depozitate şi documente secrete ale regimului de la Moscova, dar şi acte care au fost declasificate, aşa cum este Pactul Ribbentrop-Molotov, susţine directorul buncărului transformat în muzeu.

Iar cei care au locuit zeci de ani deasupra buncărului nu au avut idee despre existenţa acestuia. Au aflat că locuiau deasupra unui astfel de sistem abia când locul ultrasecret a fost deschis pentru vizitare.