Bunica Valeria se trezește la 3 dimineața să vină la Iași

Bunica Valeria se trezește la 3 dimineața să vină la Iași cu câteva găini

La cei 86 de ani, Valeria Manolache muncește din greu pentru a-și duce traiul. În grădina din curtea casei din Satul Nou, comuna Schitu Duca, crește găini pe care mai apoi le vinde în zona Pieței Alexandru, așezată pe iarba de lângă calea ferată, ca să mai poată acoperi din cheltuieli.

Aceasta a avut doi băieți, însă unul dintre ei a murit la 51 de ani, nu-și explică nici în ziua de azi ce s-a întâmplat, dar spune cu lacrimi în ochi că așa a vrut Dumnezeu. De 6 ani a rămas și fără soțul pe care l-a iubit, însă cu toate necazurile ce s-au abătut bunica Valeria are putere să zâmbească și să privească viața ca un cadou dat de divinitate. Nu se plânge și își găsește, în fiecare zi, puterea de a munci necontenit.

„Am 86 de ani. Vin cam o dată pe săptămână aici. Eu mă trezesc la 3:00 dimineața, uneori la 4:00 ca să vin aici cu găinușele astea ale mele. Nu am multe acasă, nici nu le-am mai numărat, or fi vreo 30, le dau să mănânce numai grăunțe bune, am grijă de ele, mereu vorbesc cu ele, găinușele mele. La anii mei, nimic nu mi-a mai rămas, ele îmi mai țin de urât.

Puii îi vând cu 120 de lei perechea, sunt grași și frumoși. Băiatul meu de 51 de ani e la cimitir, am crescut 3 nepoți, dar nu mai sunt bună acum, că sunt bătrână și urâtă. Mai am un băiat, lucrează aici, la Iași. Soțul meu a zis că tot urâtă sunt și tot la cimitir s-a dus, are 6 ani de când s-a dus. Nu am rămas singură, eu sunt împreună cu Domnul nostru, Iisus Hristos. Cu maxi-taxi vin aici din comuna Schitu Duca. Am muncit 37 de ani, am pensie «mare de tot», de ar avea-o și neamțul ăsta pe care l-am votat. Am o pensie de 1.100 de lei, acum mi-a pus încă 100 de lei, că aveam 1.000 de lei pensie. Am lucrat în agricultură, am lucrat 3 ani de zile la fabrica de cherestea și la C.A.P (n.r. – Cooperativa Agricolă de Producție).

Dacă le vând, bine, dacă nu, mă întorc cu ele acasă, nu am ce să fac. Eu nu mă plâng, să-mi dea Dumnezeu sănătate să pot munci, să pot să am grijă de mine. Eu de muncă nu am fugit niciodată. Dacă muncești, ai, dacă nu muncești, nu ai”, a povestit Valeria Manolache.

În tinerețe mergea câte 38 de kilometri pe jos pentru a ajunge la piață

Valeria Manolache spune că s-a căsătorit de tânără, la 22 de ani, și povestește cu bucurie de petrecerea frumoasă pe care a organizat-o atunci. Bunicuța își amintește cu lacrimi în ochi de sprijinul pe care părinții i l-au oferit atunci când soțul pleca la muncă în Iași, iar ea rămânea acasă cu cei doi băieți.

„Eu stau acum în Satu Nou, comuna Schitu Duca. M-am născut în comuna Ciortești, prima dată, când a fost, a fost raionul Codăiești, județul Vaslui. M-am căsătorit la 22 de ani, am avut o petrecere tare frumoasă. Am avut niște părinți tare buni, buni de tot. Fratele meu lucra la primărie, la asfalt, și nepotul meu, ingineri amândoi, și l-au luat pe omul meu aici, când eram noi mai tineri. Tata meu îmi spunea, când îmi era greu, că aveam doi copii și nu erau mașini ca acum, cu contractori mergeam, vai de capul meu, și m-a întrebat tata: «Știe a da examen?». Erau motociclete pe atunci.

I-am zis că știe. Și tata l-a luat la braț și l-a dus pe omul meu să dea examen, după ce a luat examenul, în ziua aceea, tata l-a luat în brațe și i-a pus cheile de la motocicletă în mână. Tare ne-a mai ajutat atunci. I-a cumpărat el motocicletă și, așa, bărbatul meu mergea dimineața la muncă și seara la ora 16:00 putea veni acasă. Am tras și bune, și rele. Mergeam de acasă, de acolo, 38 de kilometri pe jos până la Iași, mergeam în piață. Mă trezesc la 3:00, la 4:00 ca să vin aici și stau aici și până la 16:00, și până la 18:00, am și la 22:00 mașină.

Am casă făcută din ceamur (n.r. – material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate și cu unele substanțe minerale, întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor și altele), se făcea un rând de lut, făceam vălătuci și se usca. A mea casă nu se dărâmă nici peste milioane de ani. E trainică”, a mai povestit bunica Valeria.

Valeria Manolache, bunicuța de 86 de ani, se trezește la 3 dimineața să vină la Iași pentru a vinde câteva găini. Cu pensia de 1.100 de lei și cu banii pe care îi face din vânzarea păsărilor reușește să se întrețină.