Copilul tău îşi suge degetele sau îşi roade unghiile? Iată ce spun psihologii

Este foarte bine că bebele îşi suge degetul. Aşa se adaptează el la mediu şi îşi gestionează propriile emoţii. Un bebe care îşi suge degetul este un bebe care se dezvoltă sănătos. Pe măsură ce se maturizează, va înlocui suptul degetului cu alte modalităţi de autoliniştire. Dar pentru a face asta, este nevoie să fie încurajat…

Bebe îşi suge degetul: când şi de ce este bine?

Suptul este un reflex innasct şi o dovadă a comportamentului normal. Copilaşii baga tot felul de lucruri în gură, pentru că aşa intră în contact cu lumea exterioară şi învaţă să facă diferenţa între ce este plăcut şi ce nu.

Specialiştii spun că până la 90% din prunci obişnuiesc să bage în guriţa obiectele pe care le găsesc în mediul apropiat – tetinierele, jucăriile, păturica. Ei îl numesc „supt ne-nutritiv”. Înainte de toate, bebeluşii îşi vor suge degetul.

stirilebzi.ro

A fost aprobat un nou Program Rabla. Ce buget este pregătit

Stirile PROTV

Arma secretă a soldaților ucraineni în fața epuizării de război. ”Dacă nu bei chestia asta...

În primul an de viaţă, cam trei sferturi dintre ei fac asta, mai ales în momentele în care sunt necăjiţi, trişti, înfometaţi, obosiţi, plictisiţi sau chiar supra-solicitati.

Pentru un copilaş, suptul degetului este un gest liniştitor, relaxant, care sporeşte confortul. De aceea, vei constata că uneori activitatea este mai degrabă pasivă: bebele nu suge, ci doar îşi odihneşte degeţelul în gură, ceea ce facilitează apariţia somnului.

Mulţi dintre bebeluşii care obişnuiesc să îşi sugă degetul adorm mai uşor şi mai devreme decât cei care nu obişnuiesc, chiar după ce au fost teziti din somn. Suptul degetului devine un ritual care permite copilului să îşi inducă, oricând are nevoie, sentimentul de a fi în siguranţă, de a fi în armonie şi de a fi iubit.

Cu cât sunt părinţii mai atenţi şi mai receptivi la nevoile afective ale copilului, cu atât mai rar va avea el nevoie să şi le împlinească singur.

Prin urmare, şansele de se dezvaţa de suptul degetului cresc. Statisticile arată că aproximativ jumătate din copii vor renunţa la acest ritual în decursul primului an de viaţă, însă la restul se poate întinde chiar până când intră la şcoală.

Bebe îşi suge degetul: când şi de ce nu este bine?

Până pe la 4 – 5 ani, nu avem motive concrete de îngrijorare. Ce se întâmplă atunci? Încep să crească dinţişorii permanenţi din faţă. „Împinşi” de către deget, dinţişorii se vor dezvolta anormal: vor creşte strâmb, nealiniaţi.

De aici pornind, copilul poate dezvolta probleme de dicţie. Sunetele nu vor fi pronunţate corect, din cauza alinierii proaste a dinţilor. De fapt, un obicei indeajus de puternic poate produce întârzieri în dezvoltarea limbajului, încă din primii ani de viaţă.

Copilaşii nu se îndura să lase degetul din guriţa pentru a imita sunetele pe care le aud la adulţi, pentru a gânguri şi a silabisi. Aşa că ori vor începe să vorbească mai târziu decât ar fi cazul, ori vor învăţa să vorbească având degetul în gură şi vor articula sunetele incorect, încă de la primele cuvinte.

În plus, copiii care abia încep să se exprime, se vor face şi mai greu înţeleşi de către adulţi, atunci când vorbesc „din jurul” degetului sau al suzetei. Problemele de receptare şi adeseori ignorarea copilului – la care recurg unii părinţi dacă nu dacă nu dau de cap la ceea ce vrea cel mic să exprime – sunt nocive pentru dezvoltarea afectivă a acestuia.

El începe să se simtă neînţeles, nesigur şi anxios. Unii copii pot manifesta nervozitate şi pot plânge des. Aţii devin apatici şi tind să comunice verbal tot mai puţin cu adulţii.

Mai există un pericol: pe măsură ce guriţa copilului devine un culcuş cald şi umed pentru deget, acesta se descuamează, pielea se usucă şi foarte uşor se nasc infecţii ale unghiei. Disconfortul şi uneori durerea provenite de aici îl determină pe bebe să îşi sugă şi mai loial degeţelul.

În tot acest timp, bacteriile rezultate din infecţie (nu mai vorbim de bacteriile aduse în gură de degetele niciodată suficient de curate…) supun la riscuri organismul fragil al copilului.

Bebe îşi suge degetul: cum îl dezvăţ?

Deja am înţeles că suptul degetului este pentru copilaş un ritual prin care el îşi asigură necesarul de afecţiune şi securitate. Vulnerabilitatea şi nevoile afective ale unui prunc sunt mai nuanţate şi mai mari decât ale unui adult.

Prin urmare, chiar şi copiii securizaţi şi îngrijiţi cu atenţie vor recurge într-o anumită măsură la această tactică de autoechilibrare. Şi aceasta pentru că suptul este un reflex natural, înnăscut.

Pe măsură ce se dezvoltă, copilul va constata că împlinirea nevoilor lui depinde foarte mult de adulţii care au grijă de el. Adică va înţelege că poate primi confortul fizic şi emoţional de la tine – şi asta şi doreşte.

În timp, va simţi mai rar nevoia să îşi sugă degetul, dacă receptează afecţiunea şi securitatea cu care tu îl înconjori. Asta nu înseamnă că e nevoie să devii supra-protectoare. Dar înseamnă că e nevoie să fii vigilenţa şi atentă la nevoile în schimbare ale copilului tău, să fii flexibilă şi să te înarmezi cu răbdare.

Încă un lucru pe care e necesar să îl conştientizăm: chiar şi atunci când copilul meu nu va mai avea nevoia să îşi sugă degetul, obiceiul în sine rămâne unul foarte plăcut şi la îndemână. La copil primează plăcerea, nu raţiunea. Prin urmare, nu voi aştepta să „se lase” de la sine. Copilul are în continuare nevoie să fie ajutat şi încurajat de mine să renunţe la acest obicei.