Eveniment-Social

Interviu de senzație cu prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – Deciziile pe termen mediu și lung trebuie stabilite proactiv, dar cu o bine-venită precauție

Publicat: 23 aug. 2021
Prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Născut la 25 martie 1960, în localitatea Vulturu, județul Vrancea, prof. dr. univ. Tudorel Toader a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1986. Obține, 12 ani mai târziu, în 1998, titlul de doctor în Științe juridice la aceeași unitate de învățământ superior. Tot aici a activat ca prodecan (1995-2003) și decan al Facultății de Drept (2004-2016).

Din februarie 2016 și până în prezent, este rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu o întrerupere în perioada februarie 2017 – aprilie 2019, când a exercitat funcția de ministru al justiției. Judecător la Curtea Constituțională a României (CCR) în perioada 2006-2016, membru în Comisia de la Veneția din 2014 și până în prezent. Este membru în AIDP – Asociația Internațională de Drept Penal și corespondent național al CCR pe lângă Asociația Curților Constituționale care utilizează parțial limba Franceză (ACCPUF).

Opera de specialitate pe care și-a pus semnătura prof. dr. univ. Tudorel Toader reprezintă o colecție bibliografică de referință, care ajută profesioniști și neprofesioniști să asimileze noțiuni și subtilități ale unor texte legislative fundamentale. A publicat (în calitate de autor sau coautor) numeroase articole, studii, lucrări, dintre care enumerăm: Codul penal și Codul de procedură penală. Hotărâri CEDO, decizii ale Curții Constituționale, recursuri în interesul legii (nouă ediții); Constituția României. decizii ale Curții Constituționale, hotărâri CEDO, hotărâri CJUE, legislație conexă (patru ediții); Constituția României reflectată in jurisprudența Curții Constituționale (2011); Dicționarul personalităților juridice (2008); Codul penal și legile speciale – doctrina, jurisprudența, decizii ale Curții Constituționale, hotărâri CEDO (2007).

Distins cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Cavaler”, conferit de către președintele României (2012), și cu Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, conferit de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Doctor Honoris Causa la Universitatea din Craiova și la Universitatea „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, Republica Moldova.

Care este rolul Consorțiului Universitaria în accepțiunea dv., ca rector al uneia dintre cele cinci cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România? Cum a fost creată această entitate, pe ce criterii și cum se asigură coerența strategiilor, propunerilor și viziunii organizației în timp?

Încă de la înființarea sa, în anul 1996, Consorțiul Universitaria și-a propus ca, prin asocierea celor mai importante universități din România, să reprezinte un pilon de bază în creșterea performanțelor învățământului superior românesc. Criteriul excelenței academice a fost cel care a stat la baza constituirii acestei entități și rămâne o condiție sine-qua-non pentru membrii ei. Coerența acțiunilor Consorțiului este asigurată de misiunea asumată încă de la început de a crește competitivitatea mediului academic românesc și de a-l integra cu succes în aria europeană și internațională a educației și cercetării. Ne propunem să rămânem un partener de dialog solid în elaborarea politicilor publice și a strategiilor naționale în învățământul superior și cercetare.

Vorbim și în 2021 despre o reformă a învățământului superior și a cercetării în România. Este misiunea de schimbare în profunzime a sistemului o chestiune care ține de Guvern, de administrația centrală, sau ține de fiecare centru universitar, care beneficiază de autonomie și libertate decizională? Unde și de ce se produc disfuncționalitățile criticate, în general, la nivelul societății?

Fiecare dintre entitățile pe care le-ați menționat, separat și colaborativ, are rolul său precis și esențial în elaborarea și buna desfășurare a unor politici educaționale coerente și sustenabile, care să producă efectele dorite. Pe de altă parte, aceste transformări profunde, de sistem, necesită un angajament comun și implicarea susținută a tuturor factorilor responsabili pe o perioadă mai mare. Disfuncționalitățile apar, de regulă, atunci când nu există un dialog transparent și constructiv înainte de a lua decizii importante.

La începutul acestui an, board-ul Consorțiului Universitaria, din care faceți parte, a ieșit public cu un set de propuneri extrem de ambițioase și juste, care ar fi meritat, cu siguranță, o atenție specială din partea societății. Sunt, grosso-modo, speranțe mai bune și mai multe în noul context? Fără o dezvoltare de ordin politic, sperați într-o deschidere și înțelegere mai corectă și la decizii mai inspirate ale noii guvernări?

Speranțele noastre se întemeiază mai mult pe calitatea propunerilor pe care le emitem și mai puțin pe un context politic sau altul. Este important să înțelegem că, indiferent de partidul sau partidele care guvernează, educația este și trebuie să fie un subiect care merită toată atenția.

Să le luăm pe rând. Dacă discutăm despre finanțarea cercetării științifice, a creației universitare și a performanței sportive în universități, ați sugerat implementarea unui nou program și a unei linii distincte de finanțare dedicate universităților cu performanțe reale în domeniul cercetării la nivel național și internațional, măsurabile prin indicatori de impact utilizați și la nivel internațional, dar și despre finanțarea din fondurile alocate Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării a proiectelor și infrastructurii de cercetare din universități, printr-un mecanism similar programului „Nucleu”. Cât de departe suntem de acest deziderat?

Nu suntem departe de acest deziderat. Atât timp cât soluțiile există, nu e necesar să inventăm ceva nou, ci doar să adaptăm ceea ce funcționează bine în altă parte. Putem avea cât de curând o nouă paradigmă de finanțare a cercetării științifice în universități, care să răspundă mai bine realităților prezentului și care să asigure o evoluție sănătoasă a inovării în mediul academic românesc. Această nouă paradigmă implică atât o creștere substanțială a fondurilor alocate cercetării științifice la nivel național, cât și un mecanism transparent de finanțare a activităților de cercetare derulate în universități, bazat pe criterii obiective și predictibile în concordanță cu clasamentele internaționale de prestigiu.

Consorțiul a pus problema reprezentării echitabile, proporționale cu numărul de studenți și cadre didactice, a tuturor universităților, tipurilor de universități în toate structurile consultative și decizionale din domeniile învățământului superior și al cercetării. Nu se întâmplă acest lucru la acest moment?

Acest lucru nu se întâmplă încă. O reprezentare a universităților în consiliile și birourile de conducere ale diferitelor structuri consultative și decizionale naționale, bazată pe principiul proporționalității, este esențială pentru o mai bună coerență a deciziilor care vizează învățământul superior din România. Ponderea reală în mediul academic, impactul internațional și rezultatele activităților de cercetare științifică ale universităților românești, este firesc să se reflecte într-o reprezentativitate echitabilă a acestora la nivel național.

Au fost amintite procesele de selecție a conducerilor instituțiilor de tipul CNFIS, CCCDI, CEMU, CNSPIS, CNBU, CNECSDTI, CNCS, care ar trebui fundamentate pe principiul meritocrației și bazat pe programele lor manageriale, și nu pe apartenența la anumite domenii de studii, tipuri de universități, grupuri de interese sau criterii politice. Cine decide acest lucru, ce ar putea fi făcut pentru a lămuri lucrurile în această privință o dată pentru totdeauna?

O selecție transparentă, bazată pe meritocrație și pe calitatea planurilor manageriale a membrilor în forurile de conducere a instituțiilor menționate, poate fi realizată numai printr-o decizie la nivel guvernamental. Avem încredere că o astfel de decizie ar aduce un plus de echitate și echilibru în mediul academic românesc. În acest moment se observă o polarizare a opțiunilor de constituire a respectivelor structuri, iar în lipsa unor criterii obiective, opțiunile rămân ale decidenților.

Consorțiul a cerut public și o îmbunătățire a sistemului de acreditare a universităților și programelor de studii și de evaluare a calității în cercetare și în învățământul superior. Era/este nevoie de o astfel de schimbare? În ce privințe și unde sunt probleme nerezolvate?

Sistemul de acreditare a universităților și a programelor de studii și de evaluare a calității poate evolua, cu certitudine. Am propus ca acreditarea să se realizeze pe domenii și nu pe specializări, astfel încât decizia de a organiza noi specializări într-un domeniu acreditat să aparțină universității. De asemenea, este necesară stabilirea unor standarde clare de asigurare a calității în învățământul superior, conectate la sistemele internaționale.

Dacă vorbim despre evaluări, s-a ridicat și problema elaborării unei metodologii de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studii în urma unei dezbateri ample cu toți actorii interesați. Care sunt acești „actori”, ce s-ar urmări prin acest deziderat, unde și în ce mod s-ar ameliora lucrurile?

Clasificarea universităților românești și ierarhizarea programelor de studii trebuie realizate pe baza unei metodologii care să stimuleze excelența academică. O astfel de metodologie, care să includă criterii aliniate bunelor practici internaționale privind evaluarea universitară, necesită un dialog amplu între Ministerul Educației, instituțiile de învățământ superior, studenți, absolvenți, angajatori etc.

Unul din punctele sensibile, puse pe tapet curajos și responsabil de către Consorțiu, este lansarea unor proiecte punctuale de finanțare pe programe de studii strategice pentru interesele culturale și socio-economice ale României. Cum se poate ajunge la soluții palpabile aici? Puteți detalia, din punctul dv. de vedere?

Pentru început este necesară o analiză temeinică a dinamicii pieței muncii, atât la nivel național, cât și internațional, este esențial să stabilim de comun acord care sunt acele domenii strategice de interes național în concordanță cu cerințele angajatorilor și cu direcțiile de dezvoltare ale economiei viitorului. Următorul pas îl reprezintă elaborarea de mecanisme pentru finanțarea corespunzătoare a unor programe de studii relevante pentru acele domenii de interes strategic, printr-o consultare reală între factorii de decizie guvernamentali și reprezentanții învățământului superior.

Într-un final, Consorțiul a propus elaborarea, sub patronajul președintelui României, a unui document privind reforma educației și cercetării în România, document care să fie agreat și semnat de toate partidele politice parlamentare până la sfârșitul anului 2021. Ce reacții și semnale există în această privință până acum?

Deocamdată nu există reacții concrete, însă cred că acest proiect de reformă profundă a educației din România ar trebui să fie una dintre prioritățile naționale, indiferent ce partide guvernează în prezent sau vor guverna în viitor.

De aceea proiectul, pentru a avea șanse de reușită, e necesar să fie asumat de toți factorii de decizie, după o dezbatere publică serioasă cu toți actorii implicați.

Anticipați un an universitar 2021-2022 la fel de complicat, mai echilibrat sau mai ferit de neprevăzut?

Impredictibilitatea perioadei dificile pe care o traversăm ne impune o dinamică aparte, iar deciziile pe termen mediu și lung sunt stabilite proactiv, dar cu o bine-venită precauție. Experiența dobândită până acum ne arată că trebuie să punem accent pe valorificarea optimă a resurselor online și adaptarea procesului educațional la noile cerințe tehnologice, impuse de pandemia Covid-19. Cred că politica pașilor mărunți, dar siguri, este cea mai potrivită, în asemenea circumstanțe.

Sursă www.prouniversitaria.ro





Comentarii
  • tudorel ai dus cuza de rapa! vaccineaza te si lasa i si pe restul mosnegilor sa se vaccineze si deschide scoala in format fizic ca se duce naibii cuza. ca tu chemi copiii sa se cazeze la inceput de an si pe urma toti mosnegii stati si atipiti pe zoom. asta nu e scoala

  • poate ne „esplica” cum a luat fii su doctoratul si cum maine poimaine e lector. pana si locu de parcare i-l lasa tasu mostenire

Adauga un comentariu