Ion Cristoiu: O ducem tot mai greu? Cʼest la faute à Putin (Klaus Iohannis)

Ion Cristoiu scrie în această dimineață pe propriul blog o analiză a discursului președintelui Klaus Iohannis. Acesta susține că Iohannis o să rămână în memoria națiunii ca un președinte care a beneficiat de lux. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalistul Ion Cristoiu pe propriul blog:

Lumea democrațiilor de azi și nu numai a democrațiilor, dar și a autocrațiilor (a se vedea Rusia lui Vladimir Putin) se definește prin preocuparea demnitarilor de a sta de vorbă cu Poporul. Preocuparea exprimă un adevăr cu valoare de axiomă nu numai în prezent, dar și în trecut, ba chiar și în viitor:
O dată cu votul, Poporul a dat Înaltului demnitar și datoria de a veghea asupra realităților interne și internaționale pentru ca, ori de câte ori e nevoie, să ofere Poporului, prin intervențiile publice (declarații, conferințe de presă, interviuri) opiniile sale asupra faptelor și evenimentelor din lumea de azi.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

Aceste opinii sunt urmărite de Popor cu maximă atenție deoarece:

Poporul e convins că Înaltul Demnitar, ca, de exemplu, Președintele sau chiar Monarhul, deține, dată fiind condiția aparte, de informații pe care Poporul n-are cum să le aibă. Și nu e vorba doar de informații primite de la Servicii, dar și de informații reunite într-o imagine de ansamblu.
Poporul știe că Înaltul Demnitar n-are altă preocupare decât cunoașterea profundă a realității pentru că numai această poate dă soluțiile cele mai nimerite la marile probleme încercate la un moment dat de națiune.
Klaus Iohannis va rămâne în Istoria țării (dacă aceasta se va osteni să piardă timpul cu el), ca Președintele care, beneficiind din plin de avantajele de lux ale funcției, a refuzat sistematic să-și îndeplinească datoria de a sta de vorbă cu Poporul. La început, jurnaliștii independenți, cei care nu stau, ca vrăbiuțele, pe sirmele care trec prin fața Palatului, aşteptând să li se arunce pe fereastră ceva mălai, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-l determina pe Klaus Iohannis să dialogheze cu Poporul. Eforturile s-au dovedit zadarnice. Timp de opt ani, Klaus Iohannis a stat la Cotroceni cu ferestrele oblonite, mut mai ceva decât Lebăda din versurile lui Blaga. Klaus Iohannis mai are doi ani și ceva de mandat. Conștienți că-și bat gura de pomană, criticii l-au lăsat în plata Domnului. Și-au zis, ca toți românii care au identificat în Președinte un chiriaș de lux a unui apartament prezidențial dintr-un hotel de lux, că nu-i nimic, mai sunt doi ani și ceva de mandat și scăpăm de el. Fieie ţarina politică ușoară! Cu toate acestea, încă hrăniți cu iluzii, când viața cotidiane se înrăutățește, când lucrurile merg prost în țară, românii se mai întreabă Oare ce spune despre asta Klaus Iohannis?

Ultima dată când Președintele a dat curs acestei așteptări a fost 27 aprilie 2021. Atunci a ținut Klaus Iohannis o conferință de presă despre situația social-politică și economică internă. De atunci, ieșirile sale în spațiul public n-au luat forma – cerută de comunicarea cu Poporul – a conferinței de presă. A scris pe twitter (ceea ce nu cere prea mare efort, textul e obligatoriu mic), a rostit Mesaje, a ținut conferințe de presă strict protocolare cu prilejul vânzolelii diplomatice provocate de Războiul din Ucraina.

Viața cotidiană a românilor s-a înrăutățit dramatic în ultima vreme. Inflația, crescând de la o zi la alta, reduce drastica puterea de cumpărare a leului. O pensie de 2000 de lei are acum valoare de piață de 1500 lei. Mult mai grav, România se împrumută într-un ritm de infarct la cea mai mare dobânda din Uniunea Europeană. Sesizat de Eduard Hellvig, prin Notele zilnice, Klaus Iohannis și-a dat seama că trebuie să lase deoparte acest Somn ușor! Vise plăcute! care îi e mandatul și să țină o conferință de presă despre problemele social-economice ale țării. Prin urmare, și-a aranjat o vizită la un spital din București și i-a anunțat pe jurnaliștii din Grupul de presă că pot pune întrebări (cu excepția celei despre poziția României față de Reformarea UE).
Așa s-a ivit, după un an de tăcere, conferința de presă din 12 mai 2022.

Scriam mai înainte că românii și-au dorit să afle părerea lui Klaus Iohannis despre dezastrul economic din prezent, convinși fiind că dibuirea de către președinte a unor cauze ale problemelor va fi urmată, evident, de anunțarea soluțiilor.

Există în Popor expresia, venită de la latini:
Dacă tăceai, filosof rămâneai.
Asta ar însemna că dacă nu deschideai gura, nu-mi dădeam seama că nu ești un înțelept.

Parafrazând, am putea spune adresându-ne lui Klaus Iohannis, după conferința de presă:
Dacă tăceai, Președinte rămâneai.

Luat la întrebări, Klaus Iohannis a recunoscut că prețurile au luat-o razna, că ne împrumutăm, evident, tot mai scump, că traversăm o criză pe cale să ia amploare.
După o asemenea recunoaștere, românii s-au așteptat să audă de la președinte și cauzele problemelor. Evident, însoțite de soluțiile adecvate.

Ei bine, Klaus Iohannis a respins categoric dintre cauze proasta administrare a țării de către Guvernul Ciucă, preocuparea Coaliției de a-și rostui clientela politică și clientela rubedeniilor, absența reformelor, umflarea zilnică a aparatului bugetar, cheltuielile nesăbuite ale statului.
După Klaus Iohannis Guvernul Ciucă e cel mai bun din lume. Coaliția PSD-PNL e cea mai eficientă din postdecembrism.
Guvernul, Coaliția, el, președintele n-au nici o vină pentru dezastruoasa înrăutățire a nivelului de trai: „Vinovat este Putin”.

Celebrul roman al lui Victor Hugo, Mizerabilii, ni-l înfățișează pe nu mai puțin celebrul Gavroche cântând pe baricadele Rebeliunii din iunie a 1832 din Paris cântecelul ironic: „Cʼest la faute à Voltaire”.
Voltaire, Rousseau sunt părinții iluminismului.
Clerul, aristocrația, cercurile conservatoare i-au considerat pe cei doi vinovați de tot ce nu merge bine în Franța.

Pe baricade, Gavroche cânta cam așa, ironizându-i pe reacționari:

„Je ne suiş pas notaire,
C’est la faute à Voltaire,
Je suiş petit oiseau,
C’est la faute à Rousseau.”

„Nu sunt notar/ E vina lui Voltaire
Sunt o pasăre mică/ E vina lui Rousseau)

Ceva în genul:
E urât afară /E vina lui Voltaire/Am rămas nemăritată/ E vina lui Rousseau
Expresia Cʼest la faute à Voltaire a rămas în istorie ca exprimând găsirea unui vinovat absurd, doar de dragul de a descoperi un țap ispășitor.

Klaus Iohannis cânta, fără să sară într-un picior ca Gavroche:

„O ducem tot mai rău
Cʼest la faute à Putin. ”