Tudorel Butoi: Admonestarea și corecția – necesare în educația unui copil. Politica laisser-faire a născut prima generație de psihopați

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Profesorul universitar dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist, a făcut o serie de comentarii, explicații și răspunsuri cu privire la modul în care vede problemele ivite de educația copiilor în societatea actuală.

Admonestarea, glasul sever și mica corecție – necesare în educația unui copil
„Când s-a interiorizat riposta pe violența în familie, ea a venit cu un scop extraordinar de bine țintit și necesar.

Sunt familiile ălora care nu se mai trezesc din băutură, familii cărora le lipsesc discernământul, ca la această nefericită mamă care și-a omorât în bătaie copilul, familiile care trăiesc în mediul interlop și își duc existența din furat, din combinații, din bătălii etc.

Aplicarea corecției fizice de manieră hiperbolizată, dăunătoare, copii bătuți, ținuți în lanțuri, schilodiți etc. este o formă inacceptabilă. Familia nu înseamnă așa ceva. Și-n cuibul rândunicii e armonie, mamă devotată și așa mai departe.

Deci, acești indivizi trebuie să poată fi identificați, pedepsiți – pedeapsa este prin decăderea din drepturile părintești, ca să ia copilul de sub biciul și bătaia celuialt”, spune profesorul Tudorel Butoi.

Dar, pe de altă parte, această chestiune nu trebuie înghițită nemestecat, atrage el atenția. ”Din punctul meu de vedere, din educația unui copil nu trebuie să lipsească admonestarea și mica corecție.

Asta înseamnă că un părinte iubitor, cu minte în cap, îi spune Gigelului de doi ani și jumătate: să nu te prind cu degetele la priză, pentru că uite, te vei curenta și se întâmplă nenorociri.

Copilul nu are discernământ și se va duce în mod repetat acolo. Admonestarea, glasul sever, atitudinea severă trebuie să existe în corecția copilului, pentru că își formează educativ copilul, prin asemenea chestiuni, interiorizarea de semnal, frâne, temeri de a nu pune mâna, de a nu te juca cu chibritul, cu cuțitul etc.

Această interiorizare îl face pe copil să facă un transfer către autoritate mai târziu, să-l respecte pe profesor la școală, să-și respecte părinții, colegii”, a explicat Tudorel Butoi.

”Cei care vor comenta, că sunt cârcotași de-ăștia, au din punctul meu de vedere nota 2, deoarece, recent, specialiștii suedezi, ca și noi, îngroziți de realitățile cu care se confruntau, scriu negru pe alb: abia acum, după ani, cam după 20 și ceva de ani, culegem roadele primei generații de psihopați. De ce? Ei au promovat în educație politica laisser-faire, să se lase a face.

Ce-ai, mă, cu copilul?! Păi uite, suntem aici, la o masă, la un corp diplomatic, și s-a dus și a urinat pe pomi, acolo. Păi și dacă…? Lasă-l să urineze! Păi copilul are 3 ani jumate și poartă încă pampers și e plin de fecale. Păi și ce treabă ai cu el? Lasă-l să le poarte! Dar a aruncat tortul, dar a dat în bunica cu papucul… Lasă-l să facă!

Lăsatul acesta de izbeliște duce în cele din urmă la un copil fără repere. Își pierde frânele, merge haotic, laisser-faire, i se permite orice.

Și acum suedezii zic aoleu, ce facem cu laisser-faire-ul ăsta, că acum sunt psihopați. Ce fac? Bat bunicii, fură din casă, nu se duc la școală, se fac infractori”, a explicat Tudorel Butoi.

El spune că admonestarea și mica corecție trebuie să existe ca factori educativi, pentru că numai în felul acesta se poate lucra la nivel de discernământ. Însă este inadmisibil să urli la copil, chiar dacă nu-l atingi cu un deget.

”Aici apare fenomenul repetitivității – cel care face așa este un tiran și față de soție, și față de alți membri ai familiei.

Este un individ cu complexe acute de inferioritate, pe care și le dezvoltă în zona apropiată, pentru că pe aceștia îi are la îndemână. Iar copilul ia elementul negativ și va face și el la fel. Admonestarea trebuie făcută fără a crea trauma”, a explicat profesorul Tudorel Butoi.

Din păcate, ”intolerabila performanță de la bacalaureat” – arătată de rezultatele de zilele acestea – dovedește că nici școala nu mai are niciun cuvânt de spus și s-a dus în decredibilizare.

”Dacă nu am chestiuni oportune licite, voi găsi chestiuni oportune ilicite: furtul, tâlhăria, vagabondajul, jocurile de noroc, dependențele și toate celelalte. Ființa umană, dacă o ia pe un tronson negativ, inteligența și toată plasticitatea creierului o ajută să fie performer acolo, adică pușcăriașul”, a conchis psihologul criminalist Tudorel Butoi.