Frica de păianjeni: Ce este și cum poate fi tratată

Frica de păianjeni sau arahnofobia reprezintă teama nejustificată sau repulsia față de acele insecte rapide, cu multe picioare. Când frica se transformă în panică, vorbim despre o fobie.

Sunteți acasă, vă uitați la televizor și, deodată, observați un păianjen, care se plimbă nestingherit pe perete. Ce faceți în această situație? Majoritatea oamenilor ar lua păianjenul și l-ar arunca afară sau l-ar strivi și l-ar arunca la gunoi. Din nefericire, sunt și persoane care, atunci când văd un păianjen, intră în panică și încearcă să fugă cât mai departe de el. În acest caz, avem de-a face cu o fobie. Ce este este ea și cum poate fi tratată, aflați în rândurile de mai jos.

Frica de păianjeni: Ce este, care sunt simptomele ei și de unde provine

Arahnofobia este cel mai frecvent tip de fobie animală. Teama excesivă de păianjeni este frecvent întâlnită atât la adulți, cât și la copii. În timp ce prima categorie recunoaște că se teme de păianjeni, copiii nu pot face distincția și trăiesc cu această frică, fără a spune nimănui.

Pacienții care suferă de arahnofobie pot experimenta atȃt simptome fizice, cât și simptome psihice. Acestea sunt: anxietate, panică ( sau atacuri de panică), bufeuri, tremurături, frisoane, dificultăți de respirație, amețeli și uscăciunea gurii.

Frica de aceste arahnide cu opt picioare nu are o origine bine stabilită. Ea ar putea proveni din tendința strămoșilor noștri de a se feri de păianjenii veninoși. Chiar dacă majoritatea păianjenilor prezintă venin, puțini dintre ei ne pot pune viața în pericol. Cu toate acestea, frica există și de ea suferă foarte mulți omeni.

Cum poate fi tratată arahnofobia?

Medicul Warren Mansell este de părere că terapeuții ar trebui să îi învețe pe oameni că au posibilitatea de a deține controlul asupra distanței la care se apropie sau se depărtează de obiectul fricii, în loc să îi încurajeze să interacționeze direct cu păianjenii, pentru a-și învinge teama.

Mansell și-a făcut cunoscute opiniile în „Journal of Anxiety Disorders”. Acestea sunt bazate pe teoria cunoscută drept Teoria controlului perceptual. De-a lungul studiului efectuat, medicul a amplasat mai multe persoane în fața unui ecran, acestea fiind capabile să controleze cât de aproape sau cât de departe le apărea în față un păianjen.

„Teoria controlului perceptual indică faptul că este vital ca un client să dețină controlul asupra experienței pe care o are cu elemente importante din mediu precum sursele de amenințare, deoarece controlul în sine este esențial pentru sănătate și starea de bine”, a explicat omul de știință.

Pentru cercetare a fost nevoie de un grup de oameni cu fobii, cărora li s-a cerut să enumere motivele pentru care evită păianjenii și motivele pentru care vor să se apropie de aceștia.

„După îndeplinirea unei simple sarcini în cadrul căreia puteau mișca pe un ecran de computer o imagine cu un păianjen, mai aproape sau mai departe, cei care dețineau controlul asupra distanței virtuale față de păianjen s-au apropiat mai mult de acesta după ce au îndeplinit sarcina. De asemenea, două săptămâni mai târziu ei au declarat că au evitat mai puțin păianjeni în viața de zi cu zi, în ciuda fobiei și fără a fi determinați să procedeze astfel”, a declarat Mansell.

Astfel, cei care tratează fobiile și anxietatea nu ar trebui să îi îndrume pe clienți să își înfrunte temerile, ci să îi sfătuiască să devină conștienți de motivele pentru care se tem și să acționeze în consecință.