Ion Cristoiu: Ca și Ion Iliescu în decembrie 1989, Joe Biden s-a autoproclamat Președinte. Ce urmează? Urmează să apară Teroriștii!

Ion Cristoiu realizează un editorial pe propriul blog despre alegerile din SUA. Junalistul considera ca Joe Biden va fi noul preşedinte al SUA, în pofida faptului că Donald Trump încă nu şi-a recunoscut înfrângerea. Redam, integral, întregul editorial publicat pe site-ul lui Ion Cristoiu:

Sâmbăta, 7 noiembrie 2020 (site-ul Activenews în al cărui salt spectaculos se vede venirea lui Victor Roncea ca director, a zis Ziua Loviturii de stat antibolșevice), televiziunile din SUA, într-o înțelegere pe sub masă, l-au proclamat pe Joe Biden cel de-al 46-lea președinte ales al Statelor Unite ale Americii.

Așa cum am scris în ediția anterioară a cristoiublog.ro, proclamarea s-a făcut pe baza unor proiecții și nu pe baza rezultatelor definitive ale numărătorii și cu atât mai puțin pe baza deciziilor luate de Justiție.

stirilebzi.ro

Povestea Irinei Filip, patroana unei fabrici de înghețată, interzisă de marile rețele comerciale: „Nu pun...

Stirile PROTV

Unul dintre cei mai temuți interlopi din România a fost reținut. Ce i-a făcut unui...

Indiscutabil, Joe Biden va fi următorul președinte al Americii.
Numai că din punct de vedere legal, el poate fi proclamat drept președinte ales doar dacă Donald Trump își recunoștea înfrângerea sau doar după ce se epuizau toate procedurile legale.

Donald Trump nu și-a recunoscut nici azi, luni, 9 noiembrie 2020, înfrângerea, invocând fraude în alegeri despre care va depune contestații în Justiție. Indiferent că are sau nu probe, că acțiunile îi vor fi admise sau respinse, Joe Biden nu se poate autoproclama învingător al alegerilor.

Alephnews a dedicat momentului de sâmbătă seara o ediție specială. Am intervenit și eu prin Zoom. Ce așteptați să se întâmple de acum încolo în SUA? m-a întrebat moderatoarea. Am răspuns: Mă aștept să vină teroriștii.

Și am explicat:
În 22 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu i-a luat pe complotiști prin surprindere plecând de pe acoperișul CC, fără a opune o minimă rezistență.

Scenariul inițial paria pe o rezistență sângeroasă a lui Nicolae Ceaușescu în sediul CC. Armata, desfășurată în inel în jurul Clădirii, trăgea pe rupte în Poporul venit cu brațele goale să dărâme alcătuirea simbol a Odioasei Dictaturi. Numărul morților sporea dramatic. Oricât de mult se umflaseră prin manipulare proporțiile represiunii de până atunci, nu se putea vorbi de Monstrul, de Diavolul, de Sinistrul care trebuie împușcat ca un câine. Plecând fără să se tragă un foc, Nicolae Ceaușescu dejucase Planul. Planul de a-i face pe români să fie de acord cu uciderea lui Nicolae Ceaușescu în ziua sfântă de Crăciun. Planul de a spulbera orice urmă de moștenire ceaușistă. Cu toate aberațiile sale, cu toate mizeriile la care supusese viața cotidiană a românilor, Nicolae Ceaușescu rămânea în memoria românilor că simbolul independenței față de Puterea Colonială care era URSS. Cum să-l ucizi la Târgovişte după ce – vorbă lui Mircea Dinescu – fugise? Mult mai important, Nicolae Ceaușescu intra în Istorie că simbolul luptei împotriva rușilor. Cum să lași să se întâmple asta când nouă echipă, prosovietică din ţâţă-n fiu, urma să întoarcă țara pentru un timp la sânul Moscovei? Nouă putere, întruchipată de Ion Iliescu, urma să se confrunte cu o moștenire blestemată. După euforia eliberării de sub dictatură românii aveau să se întrebe:
Unde e monstrul, unde e cel care a fost lichidat în urma unui proces mizer, de mafioți de provincie?
Și atunci au apărut Teroriștii.

Teroriștii n-au existat.
Pe teroriști, Ion Iliescu, membrii echipei sale, moderatorii de la TV, ziariștii români și străini îi prezentau ca alcătuind forțe loiale lui Nicolae Ceaușescu. Nicolae Ceaușescu nu renunțase la rezistență. Asmuțindu-i pe teroriști împotriva populației, a copiilor, a spitalelor, Nicolae Ceaușescu se dovedea un Monstru. De dragul rămânerii la putere, aruncase țara într-un masacru.

Solidul Rechizitoriul al trimiterii în judecată de către Parchetul Militar al lui Ion Iliescu are meritul, uriașul merit istoric, de a fi confirmat într-un document oficial adevărurile descoperite și rostite de numeroși cercetători ai lui decembrie 1989:
Teroriștii, așa cum i-a prezentat propaganda FSN-istă din decembrie 1989, mercenari coordonați de Nicolae Ceaușescu pentru a-l readuce la putere, dar și pentru a-l răzbuna, n-au existat.

A fost vorba de una dintre cele mai mari manipulări din istoria presei, o manipulare imposibil de justificat, dacă ne gândim că teroriștii ca luptători ai lui Nicolae Ceaușescu în tentativa acestuia de a rămâne la putere, deși Poporul l-a alungat, au fost cultivați cu precădere de ziariștii străini prezenți la fața locului după 22 decembrie 1989.

Din punct de vedere constituțional, cum numărătoarea voturilor nu s-a încheiat și evident Justiția nu s-a pronunțat asupra contestațiilor pe care le va depune Donald Trump, Joe Biden nu e cel de-al 46 președinte ales al Americii.
Indiscutabil, el va fi președintele Americii.
Mersul alegerilor de până acum spune că el e va fi învingătorul.
Una e însă să profețești asta și alta e să-l declari președinte, cum a făcut presa americană.

Donald Trump a refuzat să-și recunoască înfrângerea.
Tradiția de politețe politică din SUA reclamă ca un candidat, în clipa când vede că n-are nici o șansă să câştige, își recunoaște înfrângerea și-l felicită pe învingător.
E o chestiune – repet – de politețe, o procedură intrată în cutumă.
Nimeni însă nu poate obliga pe un președinte american să fie politicos.
În 2000, Al Gore nu și-a recunoscut înfrângerea, deși pe 8 noiembrie 2000, la ora 9:38 televiziunile americane îl proclamaseră președinte pe George W. Bush. A urmat o lungă bătălie în Justiție care s-a încheiat abia pe 12 decembrie 2000.
Luând în serios televiziunile americane, care au dat înapoi după anunțul privind renumărarea voturilor în Florida, China l-a felicitat pe George W. Bush pentru alegerea să în funcția de președinte. La puțin timp după aceea, China și-a retras felicitările.

Prin urmare, Donald Trump nu e obligat să-și recunoască înfrângerea după proclamarea sa ca învins de către presă, care presă a lucrat cu proiecții și nu cu rezultate definitive obținute după numărătoarea tuturor voturilor.
Mai întâi pentru că nu s-a încheiat numărătoarea voturilor.
Apoi pentru că nu se cunoaște rezultatul contestațiilor în Justiție.
Nu în ultimul rând, pentru că din punct de vedere constituțional, abia când se reunesc marii electori și-l votează pe Joe Biden se poate vorbi de un președinte ales.

Dar chiar și atunci Donald Trump nu e obligat să-și recunoască înfrângerea. De altfel recunoașterea înfrângerii nu e necesară nici în cazul unui președinte în exercițiu. Din punct de vedere constituțional el rămâne președinte la Casa Albă până în 20 ianuarie 2021. Abia atunci se pune problema ca Donald Trump să predea puterea. E drept, cutuma face ca președintele înfrânt, dar încă în exercițiu, să se consulte cu președintele ales. Nu e obligatoriu. Când a preluat efectiv președinția, în 20 ianuarie 1961, John Kennedy s-a trezit în fața unor pregătiri pentru invadarea Cubei despre care nu fusese informat, cu atât mai mult consultat, pentru că el avea o altă politică față de Cuba. Planul de invadare fusese pus la punct de președintele în exercițiu, Eisenhower. Dezastrul din Golful Porcilor din 17 aprilie 1961 își are una din cauze și în punerea președintelui ales în fața faptului împlinit de către președintele în exercițiu.
Așadar se poate vorbi despre refuzul lui Donald Trump de a părăsi puterea abia în 20 ianuarie 2021, dacă el refuză să predea puterea lui Joe Biden.

Mașinăria anti-Trump știe acest lucru. Ea are însă interesul de a-l face odios pe Donald Trump. La ora actuală, cu cele 70 de milioane de voturi determinate, date de americani care au înfruntat Pandemia pentru a merge la urne și a-l vota pe Donald Trump, președintele în exercițiu e un pericol mortal pentru adversarii săi prin mitul creat deja în jurul celui învins. Ca și în cazul lui Nicolae Ceaușescu e nevoie de o manipulare uriașă pentru a-l face odios, criminal, sinistru în încăpăţânarea de a nu pleca de la putere.

Momentul de sâmbătă seara a fost debutul campaniei de diabolizare a lui Donald Trump prin crearea imaginii de Cel care nu vrea să plece, de Cel care e gata să provoace un război civil numai de dragul de a rămâne la Casa Albă, deși Poporul nu-l mai vrea. Proclamarea lui Joe Biden ca președinte înainte că numărătoarea să se fi încheiat, mesajele de recunoaștere din partea unor lideri ai altor țări înainte de termen, sunt toate condiții pentru a transforma refuzul lui Donald Trump de a-și recunoaște înfrângerea în refuzul de a pleca de la Casa Albă. Și această campanie e în toi. Având drept esență manipularea spectaculoasă în genul celei care a crea din nimic teroriștii din decembrie 1989. În decembrie 1989 TVR susținea că Nicolae Ceaușescu se cramponează de putere folosind pe teroriștii criminali. În noiembrie 2020, CNN susține că Melania Trump și ginerele lui Trump îl sfătuiesc pe președinte să accepte înfrângerea, dar că acesta refuză. Ce tip odios! N-o ascultă nici pe biata de nevastă-sa! E drept CNN invocă pentru această informație surse din anturajul celor doi – Melania și Donald Trump. Care surse? Cele ale lui Caracudi din Cișmigiu. Cele ale TVR din decembrie 1989 care anunțau că teroriștii au otrăvit apa.

Donald Trump știe că va pierde.
De ce nu-și recunoaște înfrângerea?
Pentru că vrea să-și satisfacă electoratul convins și el ca orice electorat captiv că alegerile au fost fraudate și că idolul de la Casa Albă n-a fost înfrânt la scrutin, ci în culisele unei Lovituri de stat.
E un joc pe frânghie, în condițiile în care mașinăria adversarilor lucrează la imaginea Odiosului care se cramponează de putere atât de tare încât va pleca de la Casa Albă scos doar cu Poliția.

Știe acest lucru Donald Trump?
Indiferent că știe sau nu, el trebuie să cedeze cât mai repede și să-și recunoască înfrângerea. E singura modalitate de a scăpa din capcana pe care i-au întins-o adversarii în preocuparea lor de a spulbera moștenirea Donald Trump.