Pericol uriaș la Marea Neagră! Risc de holeră pe litoralul românesc, după distrugerea barajului din Ucraina • Buna Ziua Iasi • BZI.ro

Editia PDF

20 mai 2024

În plin sezon estival, apare o alertă foarte gravă, holeră, o boală care ar putea să transforme situația într-o epidemie. Președintele Iohannis și toți reporezentanții țării noastre nu mai știu cum să ajute Ucraina, iar acum românii ar putea fi afectați foarte grav de situația provocată după distrugerea barajului.

Ape deversate din canalizări, resturi de animale moarte și chiar substanțe chimice au fost purtate de răul Nipru în Marea Neagră, potrivit stiri.tvr.ro, iar reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății au tras un semnal de alarmă cu privire la existența riscului de apariție a holerei, după probele prelevate din apă.

Ce spune Institutul Național de Sănătate Publică

Institutul Național de Sănătate Publică a subliniat că pe canalele oficiale ale instituțiilor Europene și organismelor internaționale nu au fost primite alerte cu privire la riscul de răspândire a bolilor, în urma prăbușirii barajului din Ucraina.

„Ca urmare a informaţiilor prezente în spaţiul public referitoare la distrugerea barajului de pe râul Nipru, pentru corecta informare a opiniei publice, Institutul Naţional de Sănătate Publică face următoarele precizări. În acest moment, pe canalele oficiale ale instituţiilor Europene şi organismelor internaţionale – EWRS (ECDC) şi IHR (OMS), nu s-a transmis nicio alertă cu privire la riscul de transmitere a bolilor transmisibile cu transmitere digestivă, ca urmare a situaţiei create prin ruperea barajului din Ucraina”, a informat INSP într-un comunicat de presă, notează Antena 3 CNN.

Reprezentanţii INSP precizează că până prezent nu au fost înştiinţaţi, de către autorităţile de mediu, cu privire la posibilitatea existenţei unei contaminări chimice sau biologice în urma evenimentelor recente produse în Ucraina.

„În fiecare sezon, monitorizarea calităţii apei de îmbăiere este realizată de CT şi TL prin analizarea probelor de apă de mare, conform listelor cu zonele de îmbăiere şi calendarul de recoltare pentru efectuarea analizelor la apele de îmbăiere, transmise INSP până la data de 15 mai. Raportarea zonelor de îmbăiere se efectuează de către România din anul 2007 pentru zone costiere. Sezonul de îmbăiere în anul 2023 se desfăşoara în perioada 1 iunie – 15 septembrie pentru toate zonele. Până în acest moment nu am fost înştiinţaţi cu privire la înregistrarea unor rezultate neconforme”, se menţionează în comunicat.

Organizația discută cu autoritățile ucrainene despre importul de vaccin anti-holeră

Potrivit instituţiei, în cazul în care în urma analizelor rezultă o posibilă contaminare a apei, populaţia va fi înştiinţată, iar îmbăierea va fi interzisă. Specialiştii INSP au anunţat că urmăresc permanent site-urile şi recomandările oficiale şi pot reacţiona în cazul în care există posibilitatea unei contaminări neaşteptate a unor factori de mediu.

Organizația Mondială a Sănătății a avertizat săptămâna trecută că există riscul ca în zonele inundate din Ucraina, ca urmare a distrugerii barajului de la Nova Kahovka, să apară focare de holeră, deoarece acest patogen există în mediul înconjurător și se dezvoltă în zone inundate și insalubre. Organizația a mai transmis că discută cu autoritățile ucrainene despre importul de vaccin anti-holeră, în cazul în care va fi necesar.

„Deci, în orice moment, pot apărea cazuri”

La 300 de kilometri de România, autorităţile din Odesa au interzis oamenilor să mai meargă la plajă din cauza riscului de holeră. De asemenea, această boală ar putea ajunge foarte repede și pe litoralul românesc și situația ar putea deveni una foarte gravă.

„Probele prelevate arată că agentul patogen există în mediul înconjurător, ceea ce constituie un risc. Deci, în orice moment, pot apărea cazuri. Am colaborat îndeaproape cu ministerul Sănătăţii din Ucraina pentru a ne asigura că sunt pregătite mecanismele de importare a vaccinurilor, de îndată ce va fi necesar”, a spus Dr. Teresa Zakaria ZAKARIA, responsabil tehnic, Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Zidul barajului s-a prăbușit marți dimineața, ducând la inundarea a zeci de sate și a unor părți din Herson, precum și la distrugerea totală a centralei hidroelectrice care asigura energia electrică în regiune. Rusia și Ucraina s-au acuzat reciproc pentru distrugere.

„Impactul asupra aprovizionării cu apă, a sistemelor de canalizare și a serviciilor de sănătate publică din regiune nu poate fi subestimat”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.

Ce este holera

Holera este o boală diareică acută cauzată de ingestia de alimente sau apă contaminate cu bacteria Vibrio cholerae. Cercetătorii estimează că în fiecare an în întreaga lume 1.3-4 milioane de persoane se îmbolnăvesc de holeră, dintre care 21.000-143.000 își pierd viața.

Holera poate afecta atât copiii, cât şi adulţii şi se transmite pe cale fecal-orală (cel mai adesea prin apă şi alimente contaminate). Boala se manifestă cu diaree şi vărsături care pot varia că severitate. Simptomele apar după o perioadă de incubaţie de 12 ore până la 5 zile.

Majoritatea celor infectaţi nu vor avea deloc simptome sau vor avea simptome uşoare şi pot fi trataţi cu succes cu soluţii de rehidratare orală (SRO).

Totuşi, holera poate fi severă. La o persoană din 10 holera se poate manifesta cu diaree apoasă profuza, vărsături severe şi crampe musculare. La aceşti pacienţi, pierderea de lichide este în cantitate foarte mare şi este asociată cu dezechilibre electrolitice şi poate evolua spre şoc hipovolemic şi în cele din urmă spre deces. Fără tratament, decesul poate să apară în decurs de câteva ore.

Tratamentul acestor pacienţi constă în administrarea cât mai rapidă pe cale intravenoasă de lichide şi electroliţi şi administrarea de antibiotice. Rehidratarea este măsura terapeutică esenţială, antibioticele având rolul de a scurtă durată infecţiei.

Administrarea la timp şi în cantităţi adecvate a soluţiilor de rehidratare şi de electroliţi, oral sau intravenos când este cazul, poate reduce mortalitatea de la 50% la

Tratarea modernă a apei potabile şi canalizarea au eliminat practic holera în ţările industrializate.

Holera continua însă să existe în Africa, Asia de Sud-Est şi Haiti. Riscul unei epidemii de holeră este cel mai mare atunci când sărăcia, războiul sau dezastrele naturale îi obliga pe oameni să trăiască în condiţii de aglomeraţie, fără un sistem de salubritate şi sanitar adecvat.

Holera rămâne o ameninţare globală pentru sănătatea publică şi este un indicator al inechităţii şi al lipsei de dezvoltare socială la nivelul globului. În anul 2017 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) împreună cu partenerii săi au lansat o strategie globală de control al holerei cu obiectivul de a reduce până în anul 2030 cu 90% decesele cauzate de holeră.

Simptome

Holera este o boală diareică acută care poate afecta atât copiii, cât şi adulţii. Holera are o perioadă scurtă de incubaţie (perioada de la infecţie până la apariţia primelor simptome), variind între 12 ore şi 5 zile. Manifestările clinice ale holerei pot varia de la forme asimptomatice la diaree profuza.

Forma asimptomatică

Cei mai mulţi pacienţi infectaţi cu V. cholerae nu vor avea deloc simptome, deşi bacteria rămâne prezentă în scaunul lor pentru 1-10 zile de la infecţie.

Asta înseamnă că peroana este contagioasă şi că poate răspândi bacteriile înapoi în mediu, în condiţii de igienă precară şi lipsa de canalizare, având potenţialul de a infecta alte persoane.

Forma moderată

Simptomele obişnuite de holeră sunt asemănătoarea bolii diareice acute şi includ: diaree, crampe abdominale şi vărsături.

Forma severă

Holeră severă trebuie să fie distinsă clinic de alte boli diareice acute din cauza pierderii severe şi rapide de lichide şi electroliţi care poate duce rapid la deces.

Aproximativ 10% din persoanele bolnave dezvoltă diaree acută apoasă profuză. Scaunele sunt adesea descrise ca având o consistenţă de „apă de orez” (care seamănă cu apa în care a fost spălat orezul), care poate fi amestecată cu bilă şi mucus. La adulţi, volumul de scaun apos poate ajunge la 1 litru pe oră, iar la copii la 20 cc/kgcorp/h.

Hipovolemia rezultată are ca rezultat manifestările caracteristice ale deshidratării, cum sunt: sete intensă, mucoasa bucală uscată, ochi înfundaţi, pielea rece cu scăderea elasticităţii pielii, hipotensiune arterială, palpitaţii, urinare scăzută sau absenţa urinei. În plus, dezechilibrele electrolitice precum hipokaliemia şi hipocalcemia pot fi responsabile pentru slăbiciunea musculară generalizată şi crampele musculare. Decesul poate surveni prin deshidratare masivă cu colaps circulator şi insuficienţă renală acută.

Complicaţii

Holera poate deveni rapid fatală. În cazurile cele mai severe, pierderea rapidă a unor cantităţi mari de lichide şi electroliţi poate duce la deces în câteva ore.

În situaţii mai puţin extreme, persoanele care nu primesc tratament pot muri ca urmare a deshidratării şi şocului după câteva ore până la câteva zile după ce au apărut primele simptome de holeră.

Deşi deshidratarea severă şi şocul hipovolemic sunt cele mai grave complicaţii ale holerei, pot să apară şi alte probleme serioase, cum ar fi:

Scăderea zahărului din sânge (hipoglicemie). Un nivel periculos de scăzut de zahăr (glucoză) în sânge – care este principala sursă de energie a organismului – poate să apară atunci când pacienţii sunt prea bolnavi pentru a mai putea să mănânce.

Copiii sunt cei mai expuşi riscului acestei complicaţii, care poate provoca convulsii, pierderea stării de conştientă şi în final, decesul.

Nivel scăzut de potasiu (hipokaliemia sau hipopotasemia). Pacienţii cu holeră pierd în scaun cantităţi mari de electroliţi, inclusiv potasiu. Un nivel foarte scăzut de potasiu interfera cu funcţia inimii şi afectează nervii şi poate pune viaţa în pericol.

Insuficiență renală acută. Când rinichii îşi pierd capacitatea de filtrare, în organism se acumulează cantităţi în exces de lichide, electroliţi şi produşi de degradare, o condiţie potenţial ameninţătoare de viaţă. La pacienţii cu holeră, insuficienţă renală acută este asociată adesea cu şocul hipovolemic.

Holera în România

Potrivit unei declaratii din iunie 2022 a reprezentantilor Institutului National de Sănătate Publică, în ultimii 30 de ani nu s-au mai înregistrat cazuri de holeră în România.

În România, holera este considerată boală transmisibilă (alături de salmoneloza, campylobacterioza, infecțiile cu Yersinia, Listeria, Shigella, giardioza și cryptosporidioza) care, conform legii, trebuie raportată imediat catre Direcțiile de Sănătate Publică (DSP). Orice pacient cu suspiciune de holeră este internat în Sectia de Boli Infectțoase, iar confirmarea cazului suspect de holeră se bazează pe diagnosticul bacteriologic stabilit de catre Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Medico-Militară Cantacuzino (INCDMI Cantacuzino).

În România au existat în perioada 1908-1911 cazuri de import, din Rusia. De asemenea, boala a afectat din nou România în 1916 și 1922. Epidemii semnificative au fost în Turcia în perioada 1911-1912 (boala fiind prezentă însă în întregul interval 1911-1920), în România în 1913, în Serbia în 1913-1914 (afectată per ansamblu între 1911-1915) și în Bosnia-Herțegovina, în 1916.

Primul caz de holeră a apărut printre militarii români la 13 iulie 1913, totalul victimelor înregistrate în armată fiind cotat variabil între 1087 și 1611 de decese și în jur de 15.000 de îmbolnăviri.

Pandemia de holeră

Pandemia de holeră din 1899-1923 sau A șasea pandemie de holeră a fost o pandemie de holeră care a debutat în 1899 în nord-estul Indiei și s-a răspândit prin Asia de Vest spre Europa până în anul 1923, precum și spre Asia de Est și Asia de Sud-Est.

Sute de mii de oameni au murit în urma acestei pandemii, inclusiv mulţi soldaţi britanici, motiv pentru care a atras atenţia Europei. A fost prima pandemie de holeră care a „măturat” zone întinse ale lumii. Holera a fost endemică în zonele inferioare ale râului Gange. În perioada unui festival tradiţional care avea loc aici, pelerinii au contractat boala şi au dus-o în alte părţi ale Indiei, unde s-a răspândit la un nivel foarte ridicat.

Primul focar ar fi izbucnit în prima parte a anului 1817, în oraşul Jessore, de unde s-a răspândit după pelerinajul hindus în restul Indiei. Până în septembrie 1817, boala ajunsese la Calcutta pe Golful Bengalului şi se răspândea rapid în restul subcontinentului. În 1818 boala a ajuns în Bombay, pe coasta de vest a ţării.

În martie 1820 boala a fost identificată la Siam, în mai 1820 s-a răspândit până la Bangkok şi Manila, iar în primăvara anului 1821 a ajuns în Java, Oman şi în China. În 1822, pandemia a cuprins şi zone din Japonia, a ajuns în Golful Persic, în Bagdad, în Siria şi în Caucaz. Un an mai târziu, holera a fost semnalată în Zanzibar şi Mauritius. În 1824, transmiterea bolii s-a oprit brusc. Unii cercetători cred că s-ar fi putut datora iernii reci din 1823-1824, care ar fi ucis bacteriile din sistemele de aprovizionare cu apă.

Cercetătorii din anumite zone au estimat cifrele de deces la câteva sute de mii

Numărul total de decese cauzate de epidemie rămâne necunoscut. Cercetătorii din anumite zone au estimat cifrele de deces la câteva sute de mii. De exemplu, unii estimează că Bangkok ar fi putut suferi 30.000 de morţi din cauza bolii. În Semarang, Indonezia, 1.225 de oameni au murit în 11 zile în aprilie 1821. Nu este clar când, exact, holera a afectat pentru prima dată oamenii. Textele timpurii din India (de Sushruta Samhita în secolul al V-lea î.e.n.) şi Grecia (Hipocrate în secolul al IV-lea î.Hr. şi Aretaeus din Capadocia în secolul I A.D.) descriu cazuri izolate de boli asemănătoare cu holera.

Unul dintre primele relatări detaliate despre o epidemie de holeră provine de la Gaspar Correa – istoric şi autor portughez al Legendarei India – care a descris o izbucnire în primăvara anului 1543 a unei boli din Delta Gangeului, situată în zona Asiei de sud a Bangladeshului şi India. Localnicii au numit boala „moryxy” şi, după cum, a ucis victimele în termen de 8 ore de la apariţia simptomelor şi au avut o rată de fatalitate atât de mare încât localnicii s-au străduit să îngroape toţi morţii. Pe parcursul următoarelor secole, au urmat numeroase rapoarte despre manifestările de holeră de-a lungul coastei de vest a Indiei de către observatori portughezi, olandezi, francezi şi britanici. Prima mare pandemie avea să izbucnească în 1817, în India. Numărul total al oamenilor morţi a fost estimat la peste 500.000.

Urmăriți BZI.ro și pe