Echipa Teatrului Național Iași marchează Ziua Mondială a Teatrului și Ziua Unirii Basarabiei cu România, pe scena Naționalului „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Turneul Unirii, desfășurat anual, în cadrul proiectului ReUniuni Teatrale, vine în fața publicului cu două spectacole foarte apreciate de spectatorii din Iași: „Oameni singuratici” după Gerhart Hauptmann, montat de Florin Caracala, programat pe 27 martie, și „Memoria apei” de Shelagh Stephenson, în regia Irinei Popescu-Boieru, pe 28 martie. Turneul este sprijinit de Primăria Municipiului Iași.
Ziua Mondială a Teatrului și Ziua Unirii Basarabiei cu România, sărbătorită de Teatrul Național Iași la Chișinău
Spectacolul „Oameni singuratici” este realizat de Teatrul Național Iași, în coproducție cu FaPt – Fabrica de Artă și Producție Teatrală și Centrul Cultural German Iași / Deutsches Kulturzentrum Iași, în cadrul proiectului „UnderAct – Program de rezidențe și mobilitate artistică”. Din distribuție fac parte actorii: Marian Stavarachi, Mălina Lazăr, Tatiana Ionesi, Daniel Busuioc, Răzvan Conțu, Andreea Boboc, Marian Chiculiță.
asistent de regie: Marian Chiculiță
video design: Andrei Cozlac
mișcare scenică: Alice Veliche
pregătire muzicală: Cezar Ichim
traducere: Paul B. Marian
Un spectacol de o izbitoare actualitate tematică socio-psihologică, care „propune o reflecție pe marginea unei drame familiale, a rutinei domestice, amăgitoare și sterilă, a diferențelor intelectuale, a neînțelegerii și înstrăinării reciproce.” (Carmen Grădeanu, președinte FaPt – fabrica de Artă și producție Teatrală)
Premiera a avut loc pe 15 mai, 2022, la Teatru³.
Spectacolul „Memoria apei” se bucură de săli pline încă de la premiera din toamna anului 2018, de la Sala Studio „Teofil Vâlcu”. Din distribuție fac parte actorii Haruna Condurache, Catinca Tudose, Irina Răduțu Codreanu, Livia Iorga, Monica Bordeianu, Radu Ghilaș, Daniel Busuioc. Scenografia spectacolului este creată de Rodica Arghir.
„Senzația mea e că piesa Memoria apei desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, după ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru ale căror nereușite o consideră principală vinovată pe mama dispărută. Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient.” (Irina Popescu-Boieru, regizorul producției)