Hiperplazia prostatei este o afecțiune frecventă care afectează bărbații, în special odată cu înaintarea în vârstă.
Aceasta constă în mărirea benignă a glandei prostate, care poate provoca dificultăți urinare și poate afecta calitatea vieții.
Ce este hiperplazia prostatei și care sunt cauzele acesteia
Hiperplazia benignă de prostată (HBP), cunoscută și sub denumirea de adenom prostatic, reprezintă o creștere necanceroasă a dimensiunii prostatei. Această glandă mică, situată sub vezica urinară și care înconjoară uretra, începe să se mărească și să apese pe uretră, ceea ce duce la dificultăți în urinare.
Cauza exactă a hiperplaziei prostatei nu este pe deplin înțeleasă, însă schimbările hormonale asociate cu înaintarea în vârstă joacă un rol central. Testosteronul, principalul hormon masculin, este convertit în dihidrotestosteron (DHT) în țesutul prostatic, iar acumularea acestuia stimulează creșterea celulelor prostatei. Factori genetici, stilul de viață și unele afecțiuni medicale pot contribui, de asemenea, la apariția hiperplaziei.
Simptomele pot să apară gradual și includ nevoia frecventă de a urina, mai ales noaptea, dificultăți la inițierea urinării, jet urinar slab sau întrerupt, senzație de golire incompletă a vezicii și chiar infecții urinare repetate.
De asemenea, simptomele hiperplaziei prostatei sunt legate în principal de obstrucția fluxului urinar provocată de mărirea glandei. În stadii incipiente, acestea pot fi ușoare și intermitente, dar pe măsură ce boala evoluează, disconfortul devine tot mai evident.
Diagnosticul începe cu o evaluare clinică amănunțită, care include examinarea digitală rectală pentru a verifica dimensiunea și consistența prostatei. Testele de sânge pentru măsurarea nivelului PSA pot ajuta la excluderea cancerului de prostată, care uneori poate prezenta simptome similare.
Alte informații esențiale și opțiuni de tratament
De asemenea, medicul poate recomanda analiza rezidului de urină post-mictiune, ecografia prostatei și urografia pentru a evalua impactul hiperplaziei asupra vezicii și rinichilor.
Este important ca diagnosticul să fie pus corect și diferențiat de alte afecțiuni urologice pentru a alege tratamentul adecvat.
Tratamentul acestei afecțiuni depinde de severitatea simptomelor și de impactul asupra vieții pacientului. În cazurile ușoare, modificările stilului de viață pot fi suficiente, precum reducerea consumului de lichide seara, evitarea alcoolului și a cafeinei, precum și exercițiile fizice regulate.
Pentru simptome moderate sau severe, tratamentul medicamentos este recomandat. Medicamentele utilizate frecvent includ alfa-blocantele, care relaxează mușchii prostatei și ai vezicii urinare pentru a facilita urinarea, și inhibitorii de 5-alfa-reductază, care reduc dimensiunea prostatei prin blocarea transformării testosteronului în DHT.
În situații în care medicamentele nu oferă ameliorare sau apar complicații precum retenția urinară acută, infecții repetate sau pietre la vezică, se poate recomanda tratamentul chirurgical. Procedurile minim invazive precum rezecția transuretrală a prostatei (TURP) sau tehnicile laser sunt cele mai des folosite și oferă rezultate bune cu recuperare rapidă.
Pe lângă tratament, este esențială monitorizarea regulată a prostatei și consultul medical periodic pentru a detecta orice modificare sau complicație, întrucât poate afecta calitatea vieții dacă nu este tratată la timp.
Hiperplazia prostatei este o afecțiune comună, dar tratabilă, care necesită diagnostic corect și tratament adaptat pentru a preveni complicațiile și a îmbunătăți calitatea vieții.