PSD fuge de propriul pedigree

La început, la începutul începutului, am asistat la o serie de declarații repetate ale lui Marcel Ciolacu, devenit între timp președinte cu acte în regulă, pe patru ani, al PSD, care vorbeau exact pe tonul utilizat de frontul anti-PSD despre trăsăturile statului de drept, despre Justiție și, e drept, în mod ceva mai nuanțat, despre interesul național. Treptat, din discursul său, au fost eliminate rând pe rând valori pentru care partidul se luptase în trecut, fie în mod real, fie demagogic, cum ar fi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, eliminarea influențelor politice din Justiție, o Justiție egală pentru români și pentru expați, pentru firmele autohtone și pentru firmele cu capital străin, pentru taxarea nediscriminatorie a acestora, pentru valorificarea în interes național a resurselor naturale și pentru anchetarea și judecarea de către o instituție independentă a abuzurilor și corupției, de care se fac vinovați unii judecători și procurori. Treptat, toate aceste obiective au fost eliminate din retorica PSD. Dar nu în totalitate.

Au rămas pe baricade atât la nivel național, cât și la nivel local, o serie întreagă de lideri PSD, unii personalități marcante, care au continuat să se lupte cu consecvență pentru valorile mai sus enunțate și care sunt parte integrantă a pedigree-ului acestui partid. PSD este taxat în ultimii ani din ce în ce mai insistent drept „ciuma roșie”. Este un termen inventat de Hitler prin care, culmea, acesta îi anatemiza pe liberalii Germaniei. Inițial, acest termen de „ciuma roșie” i-a fost atribuit PSD-ului, pentru că acesta era urmașul – nu singurul, dar cel mai important – al defunctului Partid Comunist Român și, ca atare, moștenise de acolo cei mai mulți activiști – ceilalți s-au dus la toate partidele – și cele mai importante apucături specifice unui partid totalitar, unui partid-stat de stânga. Ulterior însă, acest termen de „ciumă roșie” a fost extins și generalizat și asupra celorlalte trăsături ale PSD, care, între timp, a promovat în mod real sau doar declarativ, dar totuși a promovat și alte seturi de valori, cele pe care le-am enunțat mai sus și care sunt specifice unui partid modern, european, nu neapărat de Stânga. Să ne amintim că PSD a promovat în anumite perioade atât sub guvernarea Năstase, cât și mai târziu, sub guvernarea Ponta, în mod vădit și proiecte de Dreapta, de tip liberal sau neoliberal. Cu toate acestea, anatema de „ciumă roșie” a fost generalizată și încurajată și din perspectivă externă. De ce?

Vina PSD, dacă există o vină, constă în faptul că nu a sesizat la timp un fenomen, după opinia mea extrem de periculos la nivel european și chiar la nivel global. Deznaționalizarea. Diminuarea forței, importanței și rolului statelor națiune în avantajul procesului de globalizare, promovat de neomarxiști, cel mai cunoscut fiind George Soros. Care și-a trimis la înaintare întreaga nebuloasă a fundațiilor subordonate miliardarului american. În Uniunea Europeană, a devenit din ce în ce mai vizibilă tendința ca lideri care promovau interesul național, cel mai elocvent caz în acest sens fiind Viktor Orban, să fie puși la zid și taxați drept extremiști, drept personalități care se opun  procesului de integrare europeană, orchestrat de Germania în parteneriat cu celelalte state din nucleul dur UE. Atunci când s-a putut, iar în România s-a putut, a fost creat un parteneriat între factorul extern și factorul intern, servicii secrete, DNA, Parchet și o parte a magistraților judecători, care s-a transformat într-un malaxor destinat să zdrobească oameni de afaceri și societăți comerciale, care promovau într-un fel sau altul interesul național sau se aflau în competiție cu societățile cu capital străin aparținând unui alt stat sau cu capital multinațional. Experimentul în România a funcționat perfect. La fel cum în Ungaria, Polonia și alte state, a eșuat. Din acastă perspectivă, PSD, împreună cu aliați săi, în special ALDE și, culmea, conjunctural, chiar UDMR, a făcut eforturi considerabile pentru a ține piept valului anti-național. În ultimii ani, PSD, de voie de nevoie, a fost nevoit să umple golul lăsat de PNL, care și-a abandonat în totalitate substanța tradițională, de tip național sau vizând apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din acest motiv, termenul de „ciumă roșie” s-a generalizat și a măturat întreg PSD-ul în ceea ce privește percepția colectivă internă și internațională legată de acest partid.

Acum avem o dovadă palpabilă că Marcel Ciolacu a întors corabia PSD cu 180 de grade. Dovada este programul de guvernare al acestui partid, făcut public zilele trecute. Toate valorile pe care le-am enunțat la începutul acestei analize au dispărut cu desăvârșire din noul program politic al PSD. Tot ceea ce a mai rămas din amprenta acestui partid este capitolul social legat de îmbunătățirea vieții angajaților și pensionarilor și de promovarea afacerilor, societăților mici și mijlocii, deziderate în definitiv comune și celorlalte partide politice. În acest moment, PSD, așa cum încearcă să se prezinte în fața alegătorilor, seamănă teribil de mult cu PNL și cu USR.

A doua dovadă absolut șocantă, după ce am despicat puțin firul în patru, constă în mazilirea aproape fără excepție a personalităților care, într-o formă sau alta, au promovat valorile tradiționale ale PSD. Cele vizând interesul național și drepturle și libertățile fundamentale ale omului. Florin Iordache, care ani de zile a condus Comisia juridică a Parlamentului, unul dintre liderii marcanți PSD și care a încercat să promoveze acte normative în acord cu valorile despre care am vorbit, a fost aruncat pe horn. Este expresia care definește lepădarea de o personalitate prin promovarea ei într-un post important, dar neutru. Șerban Nicolae, unul dintre cei mai inteligenți și bine pregătiți pesediști în materie juridică, a fost și el eliminat fără vreo explicație. Iulian Iancu, care în mai multe legislaturi a condus Comisia de industrie a Parlamentului României și care s-a luptat cu dinții pentru a salva, atât cât a mai rămas, din averea acestei națiuni în materie de zăcăminte naturale, a fost și el mazilit fără vreo explicație. Liviu Pleșoianu, cel care a primit al doilea număr de voturi la precedentul Congres al partidului, și care uneori, extrem de caustic, a promovat valorile pe care le-a tot amintit, criticându-i vehement inclusiv pe colegii săi de partid, care puneau coada între picioare, a fost eliminat de pe listele viitorului parlament. Nu s-a mai regăsit acolo un Cătălin Ivan, care, în calitate de parlamentar european, s-a luptat cu mult curaj pentru promovarea interesului românesc. Nici Viorica Dăncilă nu s-a mai regăsit pe liste, deși a fost ani de zile președinta organizație femeilor din PSD, europarlamentar și prim-ministru, calitate în care a apărat cu demnitate și curaj interesele României la Uniunea Europeană. Mai sunt și alte nume relevante, cumva din afara partidului, cum ar fi Sorin Ilieșu, care s-a înscris în PSD pentru că i s-a promis sprijin pentru un proiect național sau Aurelian Pavelescu, liderul țărăniștilor, care s-a aliat cu PSD promovând din această poziție interesul național.

PSD încearcă că fugă de propriul pedigree. Punând coada între picioare. Fără a înțelege că pedigree-ul rămâne. El nu poate fi șters. PSD încearcă să arunce, odată cu apa din copaie, și copilul. Fără a înțelege că astfel își pierde identitatea. Este o încercare de tip sinucigaș de a se arunca în brațele neomarxiștilor și, eventual, într-o coabitare cu PNL sau chiar cu USR. O încercare care, cred eu, va fi sortită eșecului.

P.S.: Nu pot totuși, enumerându-o pe Viorca Dăncilă, să nu-mi exprim o nedumerire: cum a ajuns aceasta să se erijeze în analist extern și în istoric și să publice în Jerasalem Post, o publicație extrem de importantă, semnând „prime minister”, niște imbecilități care ne fac de râsul lumii? Cum de a publicat-o Jerusalem Post? Pe când vom vedea acolo și analize ale doamnei Monica Anisie?