Vocea farmacistului

De ce tratamentul pentru hipertensiune nu isi face efectul uneori

Publicat: 11 sept. 2019

Hipertensiunea arteriala, caracterizata prin cresterea persistenta a tensiunii arteriale peste 140/90 milimetri de mercur („paisprezece cu noua“ în limbaj curent), este unul dintre cei mai periculosi factori de risc pentru aparitia bolilor cardiovasculare. Aceasta boala cronica afecteaza circa un sfert din populatia adulta a tarilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare economica. Cu toate ca medicina moderna detine un arsenal terapeutic (medicamentos si nemedicamentos) foarte eficient pentru scaderea tensiunii, si desi s-a dovedit ca tratarea hipertensiunii este benefica pentru prognosticul si evolutia pacientilor, s-a constatat ca nu reusim sa controlam hipertensiunea arteriala decat în cazul a aproximativ un sfert dintre indivizii afectati. În cele ce urmeaza vom încerca sa enumeram unele dintre cele mai frecvente cauze ale esecului tratamentului antihipertensiv:

Pacientii nu vor accepta tratamentul pe termen lung (deseori pentru toata viata) al unei afectiuni asimptomatice, care deci aparent nu-i supara cu nimic, cata vreme nu-i înteleg rostul. Este, prin urmare, esential ca pacientii sa fie constientizati pe de o parte asupra riscului de complicatii pe care îl prezinta hipertensiunea arteriala, iar pe de alta parte asupra beneficiului evident al tratarii acesteia, pentru a avea motivatia necesara efortului terapeutic.

Existenta unui numar foarte mare de medicamente acceptate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale arata ca înca nu a fost gasit medicamentul antihipertensiv perfect, iar cele existente, desi în general foarte eficiente si bine tolerate, pot conduce uneori la aparitia unor reactii adverse; în aceste conditii, solutia ideala e contactarea medicului curant pentru înlocuirea schemei terapeutice, dar din pacate mai comoda pentru pacienti se dovedeste a fi întreruperea tratamentului.

Frecvent este pierduta din vedere componenta nemedicamentoasa a tratamentului antihipertensiv: dieta hiposodata (cu aport redus de sare), eforturile fizice aerobe regulate, hidratarea corespunzatoare (minimum doi litri de lichide zilnic), evitarea excesului de alcool, scaderea ponderala (în caz de suprapondere sau obezitate); de multe ori însa aceste masuri sunt diametral opuse obiceiurilor dietetice si comportamentale ale pacientilor, ceea ce le face greu suportabile si deci improbabil sa fie adoptate.

Masurarea tensiunii arteriale se face de multe ori incorect: fie în ortostatism (în picioare), fie la prea scurt timp dupa asezare, fie prea repede dupa intrarea în cabinetul medical, fie în conditii neadecvate – cand pacientul se simte rau, a facut efort fizic, e obosit, emotionat, îngrijorat, suparat sau speriat, a luat medicamente care cresc tensiunea (cum sunt, de exemplu, antiinflamatoarele), a baut cafea, alcool sau are dureri puternice. Aceasta conduce la o falsa impresie ca hipertensiunea arteriala e insuficient controlata, si implicit la încercarea cresterii dozelor medicamentelor antihipertensive, ceea ce poate reduce tensiunea la valori prea mici, cu aparitia unor simptome datorate hipotensiunii – iar de aici pana la abandonul terapeutic nu mai este decat un pas.

Printre cauzele principale ale esecului tratamentului antihipertensiv se afla si instabilitatea terapeutica: pacientii sunt de-a dreptul debusolati din cauza schimbarii nejustificate, fara nici o explicatie, a schemei terapeutice antihipertensive – mai ales daca aceasta se dovedea eficienta si bine tolerata. La scaderea compliantei si abandonului terapeutic contribuie si neadaptarea costului tratamentului la nivelul veniturilor pacientilor; în acest sens, trebuie amintita existenta unor medicamente antihipertensive foarte eficiente si bine tolerate, al caror pret lunar (mai ales compensat) este mic – ceea ce le face accesibile absolut oricarui pacient, indiferent de bugetul pe care acesta e dispus sa-l aloce tratamentului hipertensiunii arteriale.



loading...

Adauga un comentariu