News Flash:

Cine da si cine ia lectii...

11 Septembrie 2000
781 Vizualizari | 0 Comentarii
Editura Junimea si-a reluat aparitiile editoriale consacrate debuturilor literare, oferind publicului o carte premiata anul trecut la Concursul national de poezie "Porni Luceafarul...", de la Botosani, de aceasta data fiind vorba despre o tanara poeta din partile Neamtului, pe numele ei Rodica Potoceanu, care vrea sa ne spuna cate ceva despre "Lectiile de pian ale profetului". Sau, cel putin, aceasta este intentia pe care ne-o transmite titlul de mai sus, pe care il regasim si ca titlu de poezie, intre paginile cartii de fata. Nu stim foarte bine despre ce profet este vorba, mai ales ca nu ducem lipsa de asemenea specimene, dar profetul nostru are de aceasta data serioase preocupari culturale si da chiar lectii de pian. Desigur, in plina substanta poetica, profetul, pianul si lectiile dintre cei doi nu sunt decat pretextele unor mesaje artistice, din care fiecare va culege cate ceva. Poezia, al carui titlu este trecut pe coperta, suna dupa cum urmeaza: "Inchid televizorul; in spate/ usa se deschide cu zgomot:/ apare profetul care-mi da lectii de pian./ Imi pun bocancii - muntele/ e imbracat in lumina./ Intru in hruba ursului/ si-nvat jocul de-a frica./ Poemul se-ncurca in frunzele/ de frasin./ Ii deschid usa./ Spre padure/ abia ducindu-si piciorul frant/ se-ndreapta". Intr-un fel, fiind vorba despre poem, in versurile anterioare, care poarta chiar titlul cartii, ne putem gandi la o ars poetica prin care se defineste autoarea. Este foarte posibil, la fel cum posibil este ca acest poem sa fie doar o provocare, in spatele careia sa se ascunda un altceva. Vom recunoaste, insa, in poemele Rodicai Potoceanu, filoane care o definesc atat cultural, cat si spatio-temporal. Se observa formatia de filolog, prin citarile si reluarile unor motive cunoscute, dar prelucrate destul de bine, intr-o maniera originala, asa cum, apartenenta si inradacinarea in spatiul generos al Muntilor Neamtului se "tradeaza" prin paleta elementelor care compun universul poetic. Ecourile sunt, totusi, de natura postmodernista, iar mana este suficient de formata pentru a da impulsul liric asteptat de cititor, autoarei placindu-i, din acest punct de vedere, finalurile imprevizibile, mai abrubte si uneori sofisticate. Ne aflam, totusi, in fata unei voci poetice promitatoare, mai ales pentru segmentul feminin al poeziei, acolo unde apele sunt inca tulburi, pentru ca si orgoliile sunt pe masura. Raidurile pe care Rodica Potoceanu le face, din loc in loc, catre filozofie si aforism, dau greutate mesajului poetic, avind chiar rol de osatura, dar nici fantezia nu ramane in zone obscure, dovada fiind chiar versurile de mai jos, denumite, destul de straniu "Haos": "Din Valea Plangerii/ Fat-Frumos alearga spre/ casa bunicii/ cu masca de clovn:/ xTotul e un singur lucrux/ Iar nu e nimeni acasa".
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2789 (s) | 24 queries | Mysql time :0.141335 (s)