News Flash:

Oameni buni, ce facem cu legea?

5 Ianuarie 2000
1531 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa ce a pronuntat sentinta, un cogeamite magistrat, fiind intrebat "de ce odiosul criminal sa traiasca si sa se bucure de lumina Soarelui, iar copilul meu sa putrezeasca in pamant?" a raspuns scurt, invariabil si rece (rece cat incape!): "legea nu prevede o pedeapsa mai aspra".

Sunt convins, stimati cititori, ca aduc in discutie nu o problema oarecare, ci una de grava si stringenta actualitate - daca ne gandim - si ne gandim cu fiori reci pe sira spinarii - ca Iasul nostru ocupa un loc fruntas, de neinvidiat in ... topul criminalitatii! Si, cum argumentele, dovezile, probele alcatuiesc cimentul oricaror afirmatii, iata, vin cu concretetea faptelor (fapte oribile, monstuoase petrecute la acest sfarsit de secol si mileniu).

Va invit, in felul acesta, sa reflectati adanc, indelung si, mai ales, sa raspundeti intrebarii din titlu. ... Acum, Irina ar fi avut aproape 15 ani! Un monstru, aducand la infatisare a om, o ademeneste cu cateva bomboane, ii propune sa mearga la cinematograf ("unde - zice monstrul - se da un film foarte frumos pentru copii") si ... Irina accepta. Dar in putin timp, tinandu-l de mana pe "nenea", ajunge in afara orasului, langa o liziera de salcami...

Aici, bestia o sileste sa bea alcool, o taraste intr-o groapa, o dezbraca si (Doamne, unde esti Tu, Tepes Doamne!) neputand s-o violeze ii curma viata prin sufocare. ... Irina - "botul de aur", "Soarele" si visul la vreme implinit al parintilor, comoara fara pereche a bunicilor - nu mai este! Micuta printesa de 8 anisori este acum doar amintire! O amintire care parjoleste sufletul! O amintire de care parintilor le este vesnic dor. Un dor fara margini, sfasietor, ca de ceva pierdut pentru totdeauna! Da, Irina este o amintire, iar odiosul biped traieste bine mersi in "paradisul golanilor" (cum, pe buna dreptate, a fost botezata puscaria intr-un articol de catre chiar ziarul de fata).

Ca unul care cunosc tragedia fara sfarsit a parintilor Irinei va intreb, stimati cititori si, prin dumneavoastra, ii intreb pe parlamentarii nostri: cum pedepsim la acest sfarsit de mileniu criminalii sadea, odiosi, meseriasi in materie de omor, indivizi care ne suprima viata din placere (!), cum vor si cand vor si - vai Doamne! - raman sub acelasi soare cu noi in ciuda abominabilelor fapte comise?? Incrancenat de manie, repet: de ce Irina putrezeste in pamant iar ucigasul de placere (!) traieste? De ce, de ce, de ce? De-o mie de ori de ce? Oare chiar nu e stramba, hada si pidosnica legea care nu prevede glontul pentru asemenea orori? Pai, daca nu-l prevede, dati-mi voie sa-i intreb pe stimabilii parlamentari (si sa-i aud ce-mi raspund): un individ (deloc tembel, ci mai degraba dornic si el sa intre in cartea recordurilor) poate face rost de o mitraliera si de o traista de gloante? Eu zic ca poate, de ce n-ar putea? Poate el sa patrunda - treaba lui cum - in - sa spunem - Senat cand ti-e cvorumul mai... drag? Eu zic ca poate si inca lejer! De ce n-ar putea? Ei bine, fiti atenti: poate individul acesta (repet: deloc tembel) sa culce la pamant din doua-trei rafale si dintr-o suflare toata "floarea cea vestita a natiei romane"? Pai, de ce sa nu poata daca el tine la viata lui si e atat de dornic sa intre in Gueness Book? Paranteza aceasta, stimati cititori - o fabulatie terifianta, dar cu talc! - reverbereaza, cred, punandu-va pe ganduri...

Asta am si dorit! Da, criminalul meserias - cel obisnuit cu crima precum satrarul cu satra - ucide fara sa clipeasca! Dar ati inteles, oare, de ce o face fara sa clipeasca si chiar o face cu o anume voluptate? Pentru ca-si zice: "ei si, il ucid, ma duc la puscarie si gata!" Desigur, cu totul, absolut cu totul altfel i-ar lucra creierasul daca ar sti ca si la noi, ca in multe state civilizate, PENTRU MOARTE SE DA MOARTE! Scurt si in procedura de maxima urgenta! Toti cei cu care am stat de vorba (si sunt cu miile) au pareri unanime, de genul: "ai omorat ca ti-a venit tie, asa, sa omori? Pai, daca-i asa, atunci mergi si tu, nelegiuitule, in mormant". Am cunoscut, in cateva randuri, astfel de odiosi criminali (unul si-a omorat cu barbatia nevasta si, senin, brava: "fac puscarie, dar am scapat de ea!").

Sunt, in toate cazurile, virulenti, sadici, odiosi, adulmecand sange! Insa, dintre toti avortonii acestui Pamant, cel mai mult ma inspaimanta, imbolnavindu-mi peste masura sufletul, hominizii care parasesc grota, ies la drumul mare si ne ataca ceea ce avem mai sfant si scump pe lume: COPIII! De aici nocivitatea lor teribila, nocivitate de naparca! Si tot de aici ura incrancenata, cumplita, ce le-o port! De aceea, si numai de aceea, stimati cititori, pentru nimic in lume nu voi fi de acord cu legea care nu sanctioneaza cu pedeapsa capitala asemenea indivizi! Cand circumstantele o cer - si iata v-am relatat zguduitorul destin al micutei Irina - sa nu sovaim o clipa si, in numele VIETII, sa cerem moarte criminalului!
P.S. Dar ce facem cu legea, oameni buni?

irina o dezbraca
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1881 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013931 (s)

loading...