News Flash:

Basarabia isi tine muzeele acasa

30 Octombrie 2008
752 Vizualizari | 0 Comentarii
Maria Bulat
Pentru maica-mea, basarabeanca get-beget, cel de-al doilea razboi mondial si-a incadrat toate ororile in doua imagini, care si la departare de peste 60 de ani ii mai cutremura sufletul si-i ridica mana pentru semnul crucii. Prima imagine e legata de un tanar soldat roman, "un flacauan", cum ii zice ea, care, ratacit probabil de oastea lui, alerga inspre apus pe dealurile din preajma satului nostru si striga in gura mare "Ratuiti-ma, oameni buni!" si a doua e legata de tatal ei si bunicul meu, Efim Furtuna, mobilizat de armata romana, dar luat prizonier de armata rusa si prapadit fara sa stim pana in ziua de azi unde si cum s-a intamplat acest lucru.

Astfel, mama, care la acea vreme avea doar 12 ani, viata intreaga urma sa ne indemne ca atunci cand vom intra in vreo biserica cu altarul luminat (majoritatea bisericilor din Basarabia au fost inchise timp de peste 50 de ani) sa nu uitam a aprinde o lumanare si pentru bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodata, dar si pentru tanarul soldat roman care nu i-a parasit memoria, iata, mai bine de o jumatate de veac...
Scriu aceste randuri cu sufletul rascolit de doua stiri din Basarabia, ambele legate de Ziua Armatei Romane: cea despre reinaugurarea Cimitirului de Onoare al ostasilor romani de la Micleuseni, Straseni si cea despre Casa-muzeu a basarabeanului Victor Tabrigan din Varvareuca, Floresti, care, izgonit de autoritatile comuniste din casa de cultura a satului, si-a transformat propria casa in loc de pomenire si de cinstire a memoriei ostasilor romani cazuti in cele doua razboaie mondiale. Nu o fac, insa, pentru a aduce lauri acestor oameni care, indiscutabil, le merita pe deplin. Nu o fac pentru a le sublinia efortul plin de curaj intr-un anturaj inca ostil si, de ce nu, cheltuiala enorma intr-o saracie lucie. Nu o fac pentru a spune ca numai identificand-te roman, erai deja vinovat in fata sistemului totalitar. Nu o fac, fiindca astfel de cuvinte in contextul actual al perceperii notiunilor de neam, de patrie, de eroism, pentru multa lume, "globalizata" deja, ar putea sa sune fals, iesit din uz si chiar dintr-o alta lume, in care, in mare parte, doar "amaratii" de basarabeni mai staruie sa-si duca traiul. Notez, insa, aceste randuri pentru a spune ca, desi pare de necrezut, in aceasta lume pornita sa stearga granitele dintre neamuri si natiuni, in aceasta lume care nu mai vrea sa se sprijine, dar si sa se apere cu tainele Celui de Sus, exista memorie. Iar ea, aceasta memorie, oricat de pecetluita sub saptezeci si sapte de lacate ar fi, strabate mai de vreme sau mai tarziu la lumina, invie, revine chiar si in afara timpurilor apuse demult. Asa cum s-a intamplat de Ziua Armatei Romane la Micleuseni si Varvareuca, in Basarabia, unde pana si duhul romanesc a fost supus starpirii in toate felurile, asa cum se intampla si cu imaginile mamei despre razboi, care, datorita memoriei ei, si-au facut loc "de vecie" si in sufletul meu si sper ca nu vor lipsi nici din gandul copiilor copiilor mei. Fiindca memoria, laolalta cu documente si marturii ce nu au inca loc destul in aceasta parte a lumii, mai inseamna si imaginea flacauanului roman, care mai striga si azi "Ratuiti-ma, oameni buni!", dar si imaginea bunicului de pe unica-i fotografie, din care un soldat roman, pierdut fara uitare, ne priveste cu dragoste si dor. Altfel spus, insa, credem ca va veni ziua cand muzeele din memoria basarabenilor, care "functioneaza" deocamdata in mare parte doar in sufletele lor, isi vor face loc alaturi de cele de la Micleuseni si Varvareuca, ce vin sa-si cinsteasca, in conditii de casa sau nu, trecutul pentru viitor.


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4509 (s) | 22 queries | Mysql time :0.328586 (s)

loading...