Secretele istoriei

Cresterea puterii Prusiei: Realpolitik

Publicat: 12 nov. 2014

Pana in 1859, Wilhelm devenise regent in locul bolnavului sau frate Frederic Wilhelm al IV-lea; Helmuth von Moltke cel Batran detinea pozitia de sef al Statului Major General al Prusiei si Albrecht von Roon pe cel de Ministru de Razboi al Prusiei. Von Roon si Wilhelm (care a participat activ la aceste evenimente) au reorganizat armata prusaca, iar Moltke a regandit apararea strategica a Prusiei, simplificand comanda operationala. Reformele militare (si finantarea lor) au cauzat o criza constitutionala in Prusia. Problema era ca atat parlamentul cat si regele, prin ministrul de razboi, doreau sa controleze bugetul armatei. Wilhelm, devenit in 1862 Regele Wilhelm I, l-a numit pe Otto von Bismarck in functia de Ministru-Presedinte al Prusiei; Bismarck a rezolvat criza in favoarea ministrului de razboi.

Razboiul Crimeei din 1854–1855 si Razboiul Italian din 1859 au dezechilibrat relatiile intre Regatul Unit, Franta, Austria si Rusia. Ca urmare a acestui dezechilibru, convergenta dintre reorganizarea operationala a lui von Moltke, restructurarea armatei de catre von Roon si Wilhelm, si diplomatia lui Bismarck au influentat restructurarea echilibrului de forte la nivel european. Agendele lor combinate au facut din Prusia principala putere germana printr-o combinatie de victorii diplomatice in politica externa, sustinute de posibila utilizare a fortei militare prusace si moderarea pragmatica in politica interna: Realpolitik.

Vezi si Controverse legate de Otto von Bismarck

Bismarck a exprimat esenta Realpolitik in discursul sau devenit celebru „Sange si fier” tinut in fata Comisiei pentru Buget a Camerei Deputatilor Prusiei la 30 septembrie 1862, la scurt timp dupa ce a devenit Ministru-Presedinte: „Marile chestiuni ale timpului nu se vor rezolva cu discursuri si cu decizii ale majoritatii—aceasta a fost marea greseala din 1848 si 1849—ci prin fier si sange”. Discursul – bine presarat cu toate cliseele reactionare ale vremii: „constitutia e buna, dar nu la noi (ci la francezi)”; „presa nu reflecta opinia publica, care si asa e schimbatoare”; „oamenii sunt prea critici la adresa carmuirii si unii dintre ei, care n-au nimic de pierdut ar vrea sa vada rasturnari” – critica deputatii care voiau, la cerera publicului, sa reduca perioada serviciului militar (recent marita de la 2 la 3 ani de catre von Roon in 1860), acuzandu-i de pacifism; afirma ca germanii nu pot fi condusi pe baza unei constitutii, pentru ca sunt prea ‘cultivati, si de aceea prea independenti si prompti critici ai masurilor guvernului, sugerand ca in plus in Prusia exista o gramada de disperati care ar vrea sa asiste la rasturnari de regim.

Vezi si Viata politica a lui Frederic al III-lea al Germaniei

Cu ocazia aceluiasi discurs Bismarck afirma ca presa nu reflecta opinia publica, pentru ca aceasta este schimbatoare. Bismarck isi incheie discursul afirmand ca granitele Prusiei la acel moment nu sunt favorabile unei vieti publice sanatoase, de aceea Prusia trebuie sa mentina o armata bine pregatita si gata sa intre in actiune cand se iveste ocazia, si sa nu mai rateze aceste sanse cum s-a intamplat in trecut. In acest context, afirma Bismarck ca marile chestiuni ale vremii nu se vor rezolva cu discursuri si cu decizii luate de majoritatii, asta fiind doar o mare eroare a lui 1848, ci prin fier si sange.

Cuvintele lui Bismarck, „fier si sange” (sau „sange si fier” cum sunt adesea citate), au fost citate gresit si interpretate gresit ca fiind o dovada a dorintei de sange si putere a germanilor.
In primul rand, discursul si fraza „marile chestiuni ale timpului nu vor fi rezolvate prin discursuri si decizii ale majoritatii” este interpretata ca o repudiere a procesului politic, repudiere pe care Bismarck nu o sustinea.In al doilea rand, accentul pus pe sange si fier nu insemna doar forta militara fara rival a armatei prusace, ci doua alte aspecte importante: primul, abilitatea statelor germane de a produce fier (si alte materii prime pentru razboi) si al doilea, disponibilitatea de a le folosi cand si daca ar fi fost nevoie.



loading...

Adauga un comentariu