Eveniment-Social

Mii si mii de credinciosi se roaga in aceste LOCURI SFINTE din Iasi. O serie de GROAZNICE si TULBURATOARE fapte s-au petrecut AICI – GALERIE FOTO

Publicat: 20 sept. 2019
Editia PDF
15 Oct. 2019

@ Sunt sase locuri pline de istorie, simboluri, legende si de o mare incarcatura ale Iasului! @ Ele sunt faimoase si in toata tara, an de an fiind vizitate de mii si mii de credinciosi sau de turisti @ Povestea lor parcurge secole de la momentul in care au fost ctitorite @ Dincolo de valoarea arhitecturala si spirituala, acestea au fost "martorele" tacute ale unor evenimente care astazi sunt greu de crezut, dar care fascineaza in continuare @ Daca ar fi mai bine promovate si scoase in prim-plan, cu siguranta ca ar deveni puncte principale de atractie turistica, istorica si culturala

Iasul este cunoscut in Romania si pentru faptul ca este urbea cu cele mai multe lacasuri de cult. Dincolo de toate acestea, intr-o serie de biserici si manastiri s-au petrecut o serie de evenimente care au plecat de la momente aparte. Chiar daca, an de an, acestea sunt puncte de atractie pentru mii si mii de credinciosi sau de turisti, daca povestile si legendele legate de unele dintre ele ar fi mai bine promovate, cu siguranta ca ar deveni puncte principale de atractie turistica, istorica si culturala. Cititi mai jos fragmente din povestile aparte ce vizeaza sase asemenea asezaminte amplasate in puncte-cheie ale urbei.  

Povestea uneia dintre cele mai vechi biserici din urbe

Datele istoricilor arata ca data de ridicare a Bisericii "Sfintii Atanasie si Chiril" anul 1638. "A fost construita în secolul XVII, poate cu sprijinul domnitorului Stefan Petriceicu (1672-1674), dupa cum a considerat istoricul Gh. Ghibanescu. O legenda neconfirmata sustinea ca ar fi fost zidita de catre un Atanase, fost Patriarh al Ierusalimului. Acesta a fost alungat din Ierusalim si gazduit în Iasi de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), apoi a plecat în Rusia (1653), unde a fost sanctificat. Constructia a suferit serios de pe urma incendiilor din 1822 si 1844, iar în secolul urmator, a bombardamentelor din 1941 si din 1944. Cutremurul din 4 martie 1977 a lovit din nou biserica, facând necesare noi reparatii. A avut un timp ca filiala biserica zisa «Vulpe» sau «a Vulpii», din Sararie. Între anii 1972 si 1997 a fost închisa, preotii parohiei slujind la biserica Vulpe. In curte a fost, pâna în 1946, cimitir, asa cum erau de obicei în apropierea bisericilor. În acest an a fost desfiintat si nu a mai ramas nicio urma din vechile morminte sau monumente funerare. Dupa 1997 a devenit paraclis al Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor din România, filiala Iasi, ca si pentru Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din apropiere", arata intr-un studiu Catalina Mihalache, cercetator stiintific, Institutul de Istorie "A.D. Xenopol".

 

O constructie in stilul edificiilor de cult moldovenesti

Biserica are o singura turla, masiva, patrata, unde sunt adapostite cele cinci clopote. Este ridicata în stilul celor moldovenestii de la mijlocul secolului XVII, ridicata în plan triconc, cu pridvor, pronaos, naos si altar. Catapeteasma a fost apreciata de Gh. Bals pentru deosebita sa frumusete. Peretii interiori nu sunt pictati, fiind împodobiti doar cu icoane. Dar, se pare ca biserica ar fi fost totusi pictata la 1855, de zugravul Atanasie din Sibiu.

"De asemenea, biserica poseda doua clopote mari din secolul al XVIII-lea, un potir din 1856, icoana Maicii Domnului îmbracata în argint (din 1845), carti bisericesti în slavona, greaca si chirilica, din secolul al XVIII-lea. O icoana a Sf. Sava din 1847, având pictate scene din viata Sfântului, are pe spate o inscriptie interesanta. Donatorul, Theodor Burada, a adus-o de la Manastirea «Sf. Sava» aflata între Ierusalim si Marea Moarta… Ca fapt memorabil, de aratat ca, in 1854, aici a fost înfiintat un cor bisericesc dupa modelul celor din Rusia, de catre aga Evdochim Ianov. Corul a fost condus de Gheorghe Burada, apoi de Paul Hette – capelmaistru al orchestrei Teatrului National si de Eduard Hübsch, sef de muzica militara. Corul a activat aproape sase ani, cântând si în biserica Vulpe, pâna la moartea lui Ianov", mai detaliaza Catalina Mihalache

A doua manastire ca vechime din Targul Iesilor

In urma cu peste un secol, la Iasi a fost organizat un amplu plan pentru demolarea uneia dintre cele mai vechi manastiri din oras: Manastirea Dancu! Aceasta era amplasata chiar in spatele Primariei si in fata actualei cladiri a Teatrului National (TNI) "Vasile Alecsandri". Zidita acum aproape patru secole, edificiul de cult are o poveste extrem de interesanta. Exista inclusiv planuri si harti cu locul unde se afla aceasta. Acum, insa, nu exista nici macar o placa prin care sa se reaminteasca de valorosul monument al urbei. In mod normal, autoritatile responsabile ar trebui sa faca toate demersurile pentru readucerea in prim-plan a fostei manastiri si introducerea sa intr-un program de promovare turistica. Manastirea Dancu, cu hramul "Sf. Voievozi", construita la 1541, în vremea domnitorului Petru Rares, este catalogata de multi specialisti ca fiind al doilea cel mai vechi lacas de cult ortodox din fosta capitala a Moldovei, dupa biserica "Sf. Nicolae Domnesc", ridicata de domnitorul Stefan cel Mare, în anul 1492, pe locul unei banuite biserici anterioare, din perioada de început a Tarii Moldovei si a Târgului Iesilor.

Dupa vechile planuri ale orasului, din perioada moderna si contemporana, locul exact al bisericii disparute ar fi în micul parc, lasat în paragina, situat între Teatrul National si Uzina Electrica a teatrului.

"Dupa demolarea bisericii în anul 1903, din dorinta de a deschide privelistea asupra noului Teatru National, pentru care se demolase si vechiul sediu al Primariei orasului si o alta cladire care gazduise un teatru, pe locul ramas liber au fost plantati brazi pentru amintirea fostului lacas de cult. În geroasa iarna a anului 1917, în perioada în care Iasii au devenit capitala de razboi si de pribegie, atunci când lipsa de lemne de foc a dus la taieri masive de arbori în cuprinsul orasului, în vremea în care Teiul lui Eminescu a fost pazit de soldati înarmati pentru a nu fi sacrificat, brazii care aminteau de Manastirea Dancu au fost doborâti pentru a încalzi miile de refugiati adapostiti aici", a reliefat Bobi Apavaloaie, unul dintre cei mai valorosi tineri arheologi medievisti ai urbei si reprezentant al Directiei Judetene pentru Cultura (DJC) Iasi.

Uitata in negura vremurilor

Lipsita de o semnalare corespunzatoare, iesenii au uitat de acest vechi lacas de închinaciune. Din nestiinta, în anul 2003, umbrit de vegetatie, pe locul fundatiilor si cimitirului manastirii de odinioara a fost ridicat, spre vesnica amintire, bustul poetului, actorului si regizorului Avram Goldfaden, parintele teatrului evreiesc modern, fondatorul, la Iasi, în anul 1876, a primului teatru profesionist în Limba idis din întreaga lume.

"Pentru a cinsti cum se cuvine memoria Manastirii Dancu si a ilustrului Avram Goldfaden, zona dintre Teatrul National si Uzina Electrica trebuie reamenajata în cadrul unui proiect mai amplu care sa igienizeze locul si sa puna în valoare potentialul istoric si turistic al arealului. În cadrul acestui proiect, fundatiile vechii Manastiri Dancu pot fi evidentiate la nivelul gazonului si un mic monument ar putea aminti de acest al doilea cel mai vechi lacas de cult ortodox al Iasilor. În acelasi timp, bustul marelui om de cultura Avram Goldfaden ar trebui reamplasat pe o alta latura a Teatrului National, într-o zona cu vizibilitate mai buna", a mai afirmat Apavaloaiei.

Popa Iurie si boierul Dancu, ctitorii impozantei biserici

Documentele de arhiva ale DJC Iasi arata ca Manastirea Dancu a existat la Iasi între secolele al XVI-lea si al XX-lea. În 1541, în timpul domniei lui Petru Rares, Popa Iurie si boierul Dancu împreuna cu sotia sa Sofronia au ctitorit o biserica cu hramul "Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil" în mahalaua Majilor din Târgul de Sus. Biserica a fost distrusa în marele incendiu din anul 1693 si a fost reconstruita în 1701, în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Duca. Acesta a construit noi cladiri în jurul bisericii si a transformat-o în manastire pe care a închinat-o celei Xiropotamu de la Muntele Athos.

"Calugarii greci au stapânit manastirea si numeroasele mosii si sate din jurul Iasului, dar si dincolo de Prut, pâna la secularizarea averilor manastiresti realizata de Alexandru Ioan Cuza când, din cauza reducerii averilor manastirii, o parasesc. Biserica manastirii s-a transformat în biserica parohiala, devenind o filiala a Bisericii «Sfântul Sava», iar în fostele chilii s-au instalat Reuniunea Femeilor Române precum si Scoala de Croitorie si Albituri, prima Scoala de Menaj destinata fetelor provenite din familii cu greutati financiare. Afectata de cutremurul din 1802, desi a fost renovata la 1840-1841, biserica s-a degradat treptat, iar turnul construit de Constantin Duca s-a naruit astfel încât, dupa Razboiul de Independenta, biserica era o ruina si a fost demolata în 1903. În imediata vecinatate a manastirii, între 1894-1896, a fost construit Teatrul National din Iasi care s-a extins ulterior pe o parte a terenului fostei manastiri", se arata in documentele DJC.

Primul turn cu orologiu din Tarile Romane, montat la Iasi

Tocmai pentru a se individualiza si arata care este valoarea istorica a orologiilor pentru orasul Iasi, trebuie aratat ca la Manastirea "Trei Ierarhi" a aparut primul turn cu orologiu din Tarile Romane. "Acesta adapostea primul orologiu din Tarile Romane, iar datele istorice indica o serie de elemente extrem de importante in legatura cu aceasta constructie. Manastirea «Trei Ierarhi», ctitoria lui Vasile Lupu, inchinata chiar de acesta la Muntele Athos, avea initial o incinta fortificata. Principala cale de acces in interior era dinspre Ulita Mare, pe sub bolta unui masiv turn de piatra, care a fost construit, potrivit pisaniei, in 1638. Inca de la zidirea sa, turnul adapostea un orologiu, cel mai vechi mecanism de acest fel cunoscut in Tarile Romane. Ceasornicul este amintit pentru prima data la 1640, in insemnarile lui Achacy Taszycki, secretarul unei solii poloneze aflate in trecere prin Iasi. Sub camaruta din turn, in care era instalat orologiul, era incaperea in care se aflau cele opt clopote ale bisericii… Prin bataia clopotelor, implinirea orelor putea fi vestita pe un spatiu mult mai larg decat centrul orasului, nefiind necesar un contact vizual cu cadranul orologiului", arata si istoricul iesean Sorin Iftimi din cadrul Complexului Muzeal National "Moldova" (CMNM) Iasi.

Crima "spalata" prin ridicarea unei biserici

Cu siguranta, aceasta este una dintre cele mai interesante si ciudate povesti din trecutul orasului Iasi. Ea este legata de Biserica "Sfantul Haralambie", care este legata de legenda intitulata "Haralambie" si care a fost consemnata inclusiv de catre marele scriitor Mihail Sadoveanu în opera "Hanul Ancutei". Aici se vorbeste despre cei doi frati, Gheorghe si Haralambie Leondarie, veniti de prin partile Epirului (din Grecia de astazi – n.r.), bas ceausi în slujba domnitorului Constantin Ipsilanti (1799-1801 si 1806). Mai departe, Haralambie devenind haiduc, domnitorul de atunci in deleaga pe fratele acestuia, Gheorghe, sa-l captureze pe fratele sau tâlhar. Într-o tentativa de capturare, undeva lânga manastirea Varatec, desi nu asta a dorit, Gheorghe îl ucide pe Haralambie. Împlinind porunca domneasca, preda domnitorului capul fratelui ucis, dar Gheorghe pleaca din slujirea domnului si, ca Bunul Dumnezeu sa-i ierte pacatul uciderii de frate, zideste biserica cu Hramul "Sfantul Haralambie".

"La 6 noiembrie, in vremea lui Moruz-Voda, pe la 1802, era sef al arnautilor un tufecci-basa Gheorghie, din care se trag Buznestii din Basarabia, de la Ungheni. Acesta avea un frate, Haralamb, hot vestit, care prada la drumul mare si pe care potera, stiindu-l frate a lui tufecci-basa, il facea intotdeauna scapat. Intr-una din zile, vine stirea la voda ca Haralamb savarsise iarasi un omor la Poiana Tapului din Codrii Bordei. Voda, furios de asta data, dadu porunca ca a doua zi dimineata sa vie tufecci-basa la usa mabeiliciului (asa se chema salonasul de primire a lui Voda). Domnul nu se imbracase inca bine cand i se vesti sosirea lui tufecci-basa, pe care-l si chema inauntru: «Kerata (pezevenghiule!), il apostrofa voda cu furia sa obisnuita, din pricina ta se varsa sangele pe toate drumurile, de catre frate-tau, care se bizuie pe tine ca-l faci intotdeauna scapat! Iti poruncesc sa te duci in persoana, sa-l prinzi, mort sau viu, altfel capul tau imi raspunde!». Tufecci-basa pleaca cu o numeroasa potera si intalnind pe Haralamb cu ceata lui, il inconjoara… Tufecci-basa dadu cu pusca si Haralamb cazu lovit drept in frunte. Dupa aceasta, taie capul frate-sau, ducandu-l lui voda pe tipsie… Drept urmare, tufecci-basa Gheorghie, pentru ca sa-si ispaseasca pacatele, zidi biserica cu hramul Sfantului «Haralambie» de aice din Iasi", noteaza celebrul profesor si istoric iesean A.C Cuza in lucrarea intitulata "Insemnari din viata si documente omenesti".

Vezi si: Moment tulburator! Crima oribila descoperita la o mare biserica din centrul Iasului – GALERIE FOTO

Mesaj sfasietor ce poate fi citit si acum

Peste toate acestea, si in zilele noastre poate fi citit mesajul sfasietor legat de ceea ce s-a intamplat in urma cu mai bine de doua secole. Totul se afla pe o piatra aflata la intrarea in edificiul de cult. Acesta este consemnat si in lucrarea lui Alexandru I. Gonta, intitulata "Studii de Istorie Medievala".

Concret, in capitolul denumit sugestiv "Drama a doi frati greci din Ianina in legendele Moldovei" descrie extrem de clar si succint intreg episodul. "Legenda acestei drame pastrata de poporul roman si tesuta in jurul unui masiv monument de arta si arhitectura din Iasi, Biserica «Sfantul Haralambie», existenta si astazi pe strada Sararie, povesteste cum la curtea domneasca din Iasi, in epoca fanariotilor, au fost inrolati, in garda domneasca, ca neferi si arnauti, adica jandarmi, doi frati. Unul se numea Haralambie, celalalt Gheorghe… Dincolo de astea, urmarit toata viata pentru crima savrsita, Gheorghe a pus o inscriptie in biserica… Aceasta legenda este si astazi povestita de batranii de pe plaiurile moldovene. Ea a fost prinsa si descrisa cu o mare maiestrie, sub forma de nuvela, de catre marele scriitor roman, Mihail Sadoveanu, cu numele de «Haralambie» in Hanul Ancutei", mentioneaza Gonta.

Ca istoric, constructia Bisericii "Haralambie" a fost inceputa în 1799. Ea a fost sfintita în 1804. În 1925, lacasul este pictat la interior de catre preotul Vasile Damian. În 1935, la o suta de ani de la moartea ctitorului Gheorghe Leondarie, mormântul acestuia este asezat chiar în biserica. De asemenea, in perioada interbelica, ea a functionat pe lânga Biserica Ateneul "Sfantul Haralambie", loc unde aveau loc întâlniri cu oamenii de cultura ai timpului. Dupa cutremurul din 1977, constructia a fost refacuta, respectiv turlele reconstruite si pictura renovata.

Vezi si: Dupa ani de investigatii, un iesean a descoperit niste lucruri extraordinare. Valoarea lor este inestimabila- GALERIE FOTO

Linistea care vine de la sufletele celor schingiuiti si ucisi cu salbaticie

Acum, totul este mirific si tulburator de frumos! Zidurile groase si vocile melodioase ale maicutelor cantand in biserica te tulbura intr-un mod placut si te linistesc subit. Totul este plin de verdeata si pare desprins dintr-un adevarat colt de Rai. Acestea sunt primele impresii pe care le are un om care se incumeta, in plina vara si pe o caldura torida, sa intre in curtea impozantei si monumentalei Manastiri de la Cetatuia. Este vorba despre un edificiu de cult cu o vechime ce se apropie de jumatate de mileniu. Din turn poate fi admirat intreg orasul. Totusi, ceea ce s-a intamplat aici in ultima suta de ani este de-a dreptul socant. Tortura, violenta cu premeditare si urme ale unor crime bine puse la punct. De peste 20 de ani, manastirea este administrata de un grup de maici. "Manastirea pe care o vedem astazi este construita intre 1582 si 1584 de catre domnitorul Petru Schiopu, fiind a doua incercare a domnitorului dupa prima, numita Galata din Vale, care s-a ruinat in urma unui cutremur. Unii spun ca locul vechii biserici era in zona Manastirii Frumoasa de astazi. Domnitorul si-a cumparat tronul de la otomani si locuia chiar in cartierul Galata din Constantinopolul de atunci si de aceea a si dat acest nume manastirii. Mai departe, va pot spune ca prima catapeteasma a lacasului a ars in urma unui incendiu din secolul al XVIII-lea si se mai pastreaza unele fragmente. De asemenea, aici a functionat si un muzeu cu valoroase exponate care, insa, nu mai e deschis astazi. Manastirea, pe vremuri, era izolata si inconjurata de ziduri fortificate, cu o tainita bine ascunsa si a avut rol de supraveghere a orasului. Acum, aici este o liniste cu totul si cu totul unica care, dupa mine, probabil vine de la sufletele oamenilor care au fost ingropati in curtea manastirii. Vreau sa va spun ca aici au fost gasite o serie de oseminte, deoarece, in cladirea din curte, a fost o inchisoare… Mai mult, in spatele edificiului se pare ca a fost o groapa comuna", povesteste maica Evghenia de la Galata.

Vezi si: TERIFIANT! Descoperire macabra in curtea unei mari manastiri din Iasi. Nimeni nu se astepta la asta – GALERIE FOTO, VIDEO

Perioada neagra a Manastirii Galata

Conform celor spuse de maici, dupa ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dat legea secularizarii averilor manastiresti, pentru manastire si cei care locuiau aici a inceput o perioada extrem de grea si de tulbure, cu suisuri si coborasuri (intre 1860 si pana in 1989 – n.r.). "Manastirea a avut unele greutati de suportat dupa reforma lui Alexandru Ioan Cuza. Aici a si fost o inchisoare timp de 90 de ani. Despre toate acestea, marturii nu sunt prea multe, decat unele verbale, de la unele persoane cu care ne-am intalnit noi… Parintele Nicolae Grebenea (inchis in inchisoarea comunista de la Aiud – n.r.) a scris multe despre aceste aspecte. A si stat cateva zile aci, in aceasta inchisoare de drept comun, pentru detinuti politici care erau dusi de aici la Gherla sau Aiud… Casa domneasca din curtea noastra a servit ca Penitenciar. Chiar mi-a povestit un cetatean evreu despre toate acestea si, chiar pe o fantana din curte, nou-construita aici, este inscris numele unui fost comandant al acestei inchisori. Mie chiar mi-a fost transmis sa nu prea vorbesc prea multe, chiar deloc despre aceasta inchisoare", mai vorbeste maicuta.

Vezi si: EXCLUSIV! Nimeni nu a crezut ca se va ajunge AICI! Aparitie MISTERIOASA in turnul unei celebre cladiri din Iasi – GALERIE FOTO, VIDEO

Importanta strategica a dealului din aceasta zona

Pe de alta parte, istoricii medievisti reliefeaza importanta si rolul jucat atat de dealul de pe acest amplasament al Iasului, cat si despre motivul pentru care manastirea a fost ridicata aici. "Dealul Galata din Iasi este cunoscut în principal datorita manastirii ctitorite aici de domnul Petru Schiopul, în jurul anului 1582. Locul a avut un rol strategic în raport cu orasul Iasi. În decursul secolelor XVI – XVII, manastirea a fost remarcata de numerosi calatori straini precum: Francois de Pavier, Niccolo Barsi, Jerzy Krasinsky, Marco Bandini, Paul de Alep sau Evlia Celebi. Odata cu sfârsitul domniei lui Vasile Lupu (domn al Moldovei între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 si 8 mai 1653 – 16 iulie 1653 – n.r.), cu instaurarea unui climat de nesiguranta în Tara Moldovei, ca urmare a luptelor pentru tron, dealul Galata începe sa-si dezvaluie valentele sale strategice în defensiva orasului. Prin urmare, ne aflam în fata unui excelent punct de observare a urbei, pozitie de unde se putea interveni în timp util în cazul unui atac surpriza asupra domnului Vasile Lupu, ramas la Curtea Domneasca din Iasi. Pe de alta parte, dealul Galata strajuia marele drum ce lega Iasii de sudul tarii, si mai ales vadul de la Podul Ros, punct de trecere obligatoriu pentru toti cei care doreau sa intre în oras dinspre miazazi. Din pacate, din vechile amenajari defensive de la Galata, azi nu se mai pastreza nimic. Doar toponimul si manastirea cu zidul de incinta si turnul sau de straja, din care se poate admira orasul cu monumentele sale, mai amintesc de importanta pozitiei strategice de aici", reliefeaza istoricul medievist si arheolog Bobi Apavaloaie. Si astazi mai exista locul si urmele materiale unde, in urma cu peste un secol si jumatate, au fost executate cele mai crunte pedepse cu moartea ale infractorilor care bantuiau orasul la acele timpuri. De asemenea, in jurul acestora au circulat diverse povesti si legende extrem de interesante. Concret, este vorba despre asa-cunoscuta "Poarta a Spanzuratilor" din spatele Manastirii Frumoasa. Aici, conform datelor prezentate inclusiv de istoricul N.A. Bogdan in lucrarea "Orasul Iasi – monografie istorica si sociala", se mentioneaza intreag sirul evenimentelor. "In decursul existentei sale, Manastirea Frumoasa a avut mai multe intrebuintari, de-a lungul timpului functionand aici si o sectie a unui spital militar si chiar o inchisoare. Traditia spune ca cei condamnati la moarte erau scosi pentru executare din curtea manastirii pe Poarta Spanzuratilor", arata Bogdan.

Vezi si: EXCLUSIV! Plan TERIBIL pentru demolarea unui MONUMENT. Este una dintre cele mai VECHI cladiri ISTORICE din centrul Iasului – GALERIE FOTO

Executii sadice in fata unei asistente numeroase

Si impozanta Manastire Frumoasa, aflata acum in plin proces de reabilitare si de restaurare, are un loc cu o poveste speciala. Ca descriere, aceasta, ce poate fi "admirata" si astazi, se gaseste pe latura de est a zidurilor de incinta de la Frumoasa. Chiar si acum se poate deschide aceasta poarta din lemn cunoscuta drept "Poarta Spânzuratilor". "Aceasta este confectionata din lemn si are doua usi care se deschid din interior si se închid cu un zavor. Totusi, neexistând niciun drum de acces astazi spre aceasta poarta, ea ramâne mai tot timpul închisa. Ca plan istoric, de reamintit ca in decursul existentei sale, Manastirea Frumoasa a folosit inclusiv ca închisoare. Rectitorita de catre domnitorul Grigore al II-lea Ghica (inceputul secolului al XVIII-lea – n.r.), lacasul de cult a continuat traditia primului fondat pe acest amplasament în secolul al XVI-lea de catre hatmanul Melentie Balica. Traditia spune ca cei condamnati la moarte erau scosi pentru executare din beciurile Palatului Domnesc din curte si dusi la «Poarta Spânzuratilor». Iesirea din manastire pe aceasta poarta dadea catre un maidan, loc unde se organizau executiile publice (prin spânzurare) ale tâlharilor, între 1820 si 1845, în special în zilele de iarmaroc", se arata in datele oferite de DJC.

Vezi si: EXCLUSIV! Este vorba despre un POT de un MILION de euro. Totul se leaga de o mare CONSTRUCTIE din centrul Iasului – FOTO

De la omoruri in serie, la manastire pentru maicute

Chiar daca este o cladire-monument istoric emblematic pentru fosta capitala a Moldovei, acum aceasta se afla intr-o stare avansata de degradare si de ruinare. Foarte probabil, daca ar fi restaurata si reabilitata, aceasta ar fi un punct de atractie de marca pentru turistii care ajung in urbea de pe Bahlui. Atractie este si Palatul Domnesc, care este construit din piatra, are un parter înaltat de la nivelul pamântului, unde se ajungea prin urcarea unor trepte din piatra. La intrare se afla un pridvor deschis, sustinut de stâlpi de lemn, de unde se patrundea într-o sala transversala, continuata cu o încapere mai mare cu tavanul boltit. Pe toata lungimea fatadei înspre interiorul incintei se aflau doua încaperi mai mici. Palatul avea tavanul sustinut de pilastri legati între ei prin niste arcuri de piatra. Sub palat, se aflau niste pivnite, care se întindeau pe tot subsolul, fiind formate din mai multe încaperi.



loading...

Adauga un comentariu
Anunturi bzi.ro Adauga anunt gratuit