News Flash:

Din canalele Iasului direct la o manastire in creierii muntilor

10 August 1999
511 Vizualizari | 0 Comentarii
•Un aurolac va fi slujitorul lui Dumnezeu •Florin Gavril a poposit la manastire dupa ce a trait o viata sub teroare •Trei luni groaznice printre perversi, hoti si tilhari •Milostenia a primit-o de la calugarul Haralambie de la Manastirea Petru-Voda, judetul Neamt •Copilul este in prezent internat la Spitalul "Sf. Maria", fiind suspect de TBC

Politistii si inspectorii de la ocrotirea minorilor, pedagogii de la casele de copii si medicii psihiatri cunosc foarte bine ca, in 99,9% din cazuri, pustanii care au apucat pe calea traiului de aurolac, isi petrec tot restul vietii la periferia societatii, ducind sinistra existenta de vagabonzi. Un adolescent care fuge de acasa si traieste, timp de trei luni, prin canale si gari, nu mai are sanse de a fi recuperat. Exceptiile acestui deceniu pot fi numarate pe degetele de la o singura mina. Dintre ele, se detaseaza povestea lui Florin Gavril din Scheia. Baiatul este un fel de Oliver Twist moldav, catalogat astfel datorita ambitiei sale iesita din comun de a-si schimba conditia. Fugit de-acasa din cauza batailor incasate de la parinti si de la fratii mai mari, Florin a nimerit in tenebroasa lume a celor cu domiciliul in canal. Nici aici n-a scapat de batai, umilinte, infometare si alte persecutii. Trei luni a dus o viata groaznica tipica vagabonzilor. Intimplarea a facut ca, intr-o seara, sa dea ochii cu calugarul Haralambie. Povestirile biblice si purtarea acestuia i-au schimbat destinul. Florin a mers la manastire sa se faca si el calugar. Pentru a-si putea incepe noua viata, copilul trebuie sa-si trateze TBC-ul incipient, capatat in noptile friguroase pe care le-a dormit prin canalele Iasului.

Bataie, jaf si teroare au fost semnele sub care s-a desfasurat prima parte a vietii lui Florin Gavril

Al 11-lea copil la parinti, Florin Gavril a fost unul din ghinionistii purtatori ai etichetei de "prislea". Se stie ca ultimul nascut este ori alintatul familiei, ori oaia neagra, tinta, prin definitie, a persecutiilor, ironiilor si mofturilor celorlalti. Asa cum spuneam, Florin face parte din ce-a de-a doua categorie. Din copilarie, el nu tine minte decit bataile incasate de la frati, de la surori, ori de la parintii catraniti din motive caruia lui i-au scapat mereu. Pina la virsta buletinului, a tacut, a rabdat si a indurat. Tratamentul de intimidare parea ca a dat roade. Dar, asa cum se intimpla cu timizii, odata depasit punctul critic, ei scot la iveala un curaj si o tenacitate incredibila. In ce-l priveste pe Florin, la el schimbarea de comportament s-a rezumat doar la fuga de-acasa. Intr-o buna zi, pe la inceputul lui martie a.c., s-a suit in tren si a mers la Iasi. Aici, a dormit pe unde a apucat, s-a imprietenit cu boschetari mai vechi in bransa, care l-au scolit dupa ritualul bine stiut. Intii, o chelfaneala pe cinste, amenintari cu taiatul gitului, dar si ceva ospitalitate, gen: "Uite! te las sa dormi pe cartonul meu!". L-au invatat sa cerseasca. Urma sa desluseasca tainele furtisagurilor, dar la acest capitol s-a dovedit cam greu de cap si cu un psihic prea labil. Nu avea "stofa", asa incit, vreme de trei luni, a fost parasutat de la o gasca la alta. A trait si printre smecherasii care opereaza in trenuri si in salile de asteptare, dar si printre asii conductelor de termoficare. A cochetat cu cersetorii de circiuma si cu exploratorii tomberoanelor. Cind s-a intilnit pentru prima data cu calugarul Haralambie, Florin Gavril isi cauta locul in lumea pestrita a aurolacilor.

Fermecat de pildele Bibliei, copilul nimanui a ales viata monahala

Acea noapte de sfirsit de aprilie, cind Florin Gavril a fost tolerat de politistii TF in sala de asteptare a Garii Iasi, avea sa-i schimbe viata. Atunci, oamenii legii l-au lasat sa puna capul pe o bancheta, deoarece stiau ca-i cuminte si nu se deda la furturi, nu pune alte probleme in afara exportului de purici si paduchi. Intimplarea a facut ca Florin sa nimereasca chiar linga calugarul Haralambie. Monahul se plictisea si, ca atare, a intrat in vorba cu pustiul. L-a luat cu binisorul si nu i-a trebuit mult ca sa priceapa ca are in fata un suflet ranit. L-a luat, diplomatic, cu binisorul, l-a intrebat de una, de alta, iar la fiecare fraza rostita de pusti, parintele se apuca si povestea cite o pilda inspirata din Biblie. Florin asculta fascinat istorisirile calugarului, iar spre zori, intre ei se infiripase deja o prietenie bazata pe respectul fata de Dumnezeu. Florin a marturisit ca vrea sa scape de viata de vagabond si ca ar merge bucuros la manastire. Pentru un blid de mincare si citeva invataturi, ar face orice munca i s-ar cere. Impresionat, calugarul i-a cumparat bilet si l-a luat pe pusti cu el, la Manastirea Petru-Voda, de linga Durau. Din prima clipa, Florin si-a dat seama ca aici e adevarata lui familie. Se terminase cu ura, cu vrajmasia si persecutiile. Cu violentele si frustrarile. Dar, dupa citeva saptamini, parintele sau spiritual, calugarul Haralambie, si-a dat seama ca e ceva in neregula cu sanatatea baiatului. Copilul se manifesta entuziasm maxim fata de activitatile de la manastire. Se vedea de la o posta ca pune suflet in tot ce face, fie ca era vorba de diverse munci, fie ca sosea vremea invatatului ori a rugaciunii. Dar randamentul era din ce in ce mai mic. Florin arata tot mai palid si mai vlaguit. Haralambie i-a zis: "Mai baiete, ceva nu-i in regula cu tine! Ar trebui sa mergem la Piatra, sa te vada un doctor!". Pustiul a zis ca nu trebuie asa deranj, ca e vorba de o oboseala cauzata de schimbarea mediului, dar, in urmatoarele zile nu s-a produs nici o schimbare in bine. Haralambie n-a mai asteptat. L-a luat si la dus la un consult de specialitate. Verdictul medicilor a fost clar si a venit imediat: "TBC in faza incipienta".

Doua saptamini de convalescenta si ultimele sechele ale vietii din canale se vor sterge

De parca n-ar fi fost de-ajuns un asemenea diagnostic, au mai aparut si alte complicatii. Copilul, fiind originar din judetul Iasi, trebuia tratat intr-un spital de acolo. Haralambie a umblat iar la portofel, plecind cu Florin spre capitala Moldovei. I-a facut analize complete, sfirsind prin a-l interna la Spitalul de Copii "Sf. Maria". Testele ulterioare, efectuate aici, au aratat ca situatia nu-i asa de grava. A fost, mai mult, o raceala la plamini, contactata din vremea in care Florin dormea prin parcuri ori prin canale. Bacilul Koch n-a apucat inca sa-si faca de cap, astfel incit, cu o ingrijire atenta, convalescenta va mai dura, cel mult, doua saptamini. Ce urmeaza? Pentru Florin, lucrurile sint clare: nici la Scheia, nici pe strada, intre vagabonzi.
Dupa mintea sa, El Dorado este localizat la poalele Duraului, in perimetrul Manastirii Petru-Voda. Acolo si-a gasit linistea si telul vietii sale. A ales rugaciunea, frica si dragostea de Dumnezeu, renuntind definitiv la cersetorie si delincventa juvenila.
Catalin DUMITRESCU
Distribuie:  
Incarc...

Libertatea.ro

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2155 (s) | 33 queries | Mysql time :0.028234 (s)