News Flash:

"Eu ca om politic"!!!?

9 Mai 2007
1183 Vizualizari | 1 Comentarii
Emilian Marcu
De mai mult timp ma tot intreb cum de a ajuns Romania de astazi intr-o asemenea fundatura, intr-o asemenea criza morala profunda? Din nefericire, nu am gasit prea repede raspunsul. Insa intr-un tarziu, dupa cazne si framantari, am putut sa strig: Evrika. Din intamplare descoperisem ceea ce cautam. Descoperisem piatra filosofala, aceea care fierbe la foc mocnit in gura sarpelui, piatra cu care, in copilarie visam sa deschid seifurile comorilor lui Monte-Cristo, de care eram fascinat, sau, de ce nu chiar portile cerului, sa-mi gasesc bunicii plecati prea repede. Si raspunsul cautat, ca toate lucrurile simple, era chiar langa mine.
Nu trecusera mai mult de doua saptamani de la alegerile generale din 2004, cand pe micul ecran la unul din posturile de televiziune, am descoperit figura unui cunoscut, proaspat ales al poporului (de fapt asa cum se spune mai nou al corpului elector), un tinerel de 28-30 de ani. Imbracat dupa moda cea noua, adica asemenea cioclilor, cu costum negru si cu un parpalac pana aproape de pamant, tuns boxer (cu parul scurt), omul nostru isi intrase, pe deplin, in paine desi nu cunoscuse nici holurile pe care urma sa se preumble in urmatorii ani. Stiam ca a candidat si ca a si fost ales ca deputat. M-am gandit atunci ca este chiar un lucru bun ca incepe, incet-incet sa se improspateze clasa politica. Tinerii, cei care vor fi conducatorii Romaniei de maine, incep sa invete, sa capete experienta.

L-am privit, pe micul ecran, pe tanarul despre care facem vorbire aici, si l-am apreciat, dar starea aceasta a avut o viata scurta, pentru ca insul avea sa ma deceptioneze rapid. Dar nu faptul ca tanarul nostru politician m-a deceptionat a contat, ci modul lui de a gandi si mai ales ca multi dintre ei (din nefericire prea multi), cei alesi, gandesc la fel.
La intrebarea reporterei, o intrebare simpla, tanarul si-a infoiat imberbul muschii, tragand aer in piept, ca in fata unui concurs de atletism si rosti plin de emfaza: apoi doamna, "eu ca om politic am sa fac si am sa schimb cutare si cutare dintre lucruri si isi continua tirada mai ceva decat inaintasul sau Dandanache. Personajele cu care urma sa se lupte isi pierdura ca prin farmec identitatea. Reportera, o doamna cu simtul umorului ramase stana de piatra. Raspunsul tanarului politician o lasase fara replica. Si, din nefericire, Parlamentul Romaniei, Guvernul si chiar Presedintia sunt bantuite de astfel de personaje, care pe data stiu sa rosteasca: "eu ca om politic...". Sa te apuce rasul-plansul si mai multe nu.
De ce am avea pretentia ca lucrurile sa mearga bine cand avem asemenea oameni politici?!?


Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Steliana  | #12318
Sunt perfect de acord cu opiniile exprimate in articol, dar sunt prea generale. De ce nu avem curajul sa dam si nume?! As dori o parere sincera despre ministrii ieseni, cu care ar trebui sa ne mindrim. Dar nu sunt decit oamenii de casa ai d-lui Fenechiu - asta-i parerea mea. As dori sa ma combateti, dar cu argumente, cu fapte...
M-am mindrit cu ministrul de externe, Razvan Ungureanu. As vrea sa vad mai multi ministri de talia lui. Sunt oare realista?
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1713 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018291 (s)

loading...