News Flash:

Locul unde timpul s-a oprit

30 Septembrie 2004
1245 Vizualizari | 0 Comentarii
•Pana de curand, au consumat apa din acelasi loc in care se scaldau gastele si ratele si din care beau si animalele •"O sa murim cu totii si nu o sa vedem noi nici un bec aprins in casele astea", crede un membru al acestei comunitati •Venitul acestor familii este obtinut din alocatiile copiilor si din cautarea prin gunoaie a fierului vechi si a materialelor reciclabile

Pe malul Lacului Chirita, in cartierul Tigani din satul Dancu, localitatea Holboca, opt familii traiesc intr-o saracie care intrece de departe orice inchipuire. Fiecare dintre aceste familii are cate o poveste de viata cutremuratoare. Unii au fost izgoniti de acasa de parinti, altii au fost dati afara de rude sau, in alte cazuri, au fost lasati pe drumuri in sensul cel mai propriu posibil de anumite institutii la care au lucrat si la care au avut un acoperis deasupra capului. Momentan, toti locuitorii de aici au o singura sursa de venit - colectarea de fier vechi si cartoane reciclabile. "Imi intretin cei patru copii din alocatia pe care o da statul sau din adunarea de cartoane si fier vechi de prin gunoaie", a declarat Benone Pribeagu, de 34 de ani, unul dintre cei napastuiti. Toti locuiesc in niste case de chirpici darapanate, cu acoperisurile din table adunate de pe la gunoaie sau din alte materiale, prin care ploaia trece fara a intampina vreo rezistenta. De multe ori, ajutorul social pe care aceste persoane l-ar merita pe buna dreptate vine doar inainte de alegerile electorale sau, in cel mai fericit caz, inainte de marile sarbatori religioase. Oamenii sustin ca primarul Gheorghe Stefurac le-a promis de sase ani ca vor avea energie electrica, insa nici pana acum nu a fost posibila instalarea a inca doi stalpi si racordarea caselor acestora la reteaua electrica. "O sa murim cu totii si nu o sa vedem noi un bec aprins in casele astea", a mentionat Irina Bota, de 23 de ani. Familia Pribeagu are patru copii si toti invata la o scoala din Dancu. Nici unul dintre ei nu a avut probleme referitoare la situatia scolara, cu toate ca au invatat numai la lumina lumanarii. Unul dintre acestia este in clasa a opta si parintii Cristian (33 de ani) si Mihaela (31 de ani) promit cu lacrimi in ochi ca-l vor sustine sa scape de mahalaua de la marginea localitatii Holboca si sa-si continue studiile. "Daca am fost noi necajiti, de ce sa fie si ei?", a declarat tatal copiilor. Cristian sustine ca a ajuns aici dupa ce parintii lui, casatoriti nelegitim, au murit si el nu a putut intra in posesia mostenirii. Ramas al nimanui, acesta a muncit patru ani ca manipulant la o cooperativa de stat si, fiindca aceasta a dat faliment, a ramas iarasi pe drumuri. Singurul lucru cu care i-a ajutat primarul din Holboca a fost acela ca le-a oferit locul de asezare a caselor pe marginea gropii de gunoi. Insa nici aceste terenuri nu au fost trecute definitiv in proprietatea lor, acestia neputand sa obtina autorizatiile de constructie nici pana astazi. Alta problema cu care s-au confruntat pana de putin timp o reprezinta sursele de apa. "De cand locuim aici am baut apa din aceleasi balti din care beau cainii si animalele si in care se scalda gastele si ratele, dintr-o baltoaca mai indepartata", s-a plans Pribeagu. Acum au sapat cu totii o fantana chiar intre nametii de gunoaie, si sustin ca aceasta problema ar fi, cat de cat, rezolvata. Un lucru cu care multi dintre acesti oameni se mandresc este faptul ca, doar in cadrul acestor opt familii, traiesc peste treizeci de copii, cu varste cuprinse intre doua luni si cincisprezece ani, iar toti cei care au implinit varsta pentru a merge la scola o fac cu interes si cu placere.

Locul unde parintii nu bani sa-l plateasca pe Mos Neculai - extras din textul publicat in editia din 9 decembrie 2003

Lectii facute la lumina candelei

Cateva zeci de copii din casele cu geamuri sparte si peretii din chirpici, acoperiti cu folii murdare din plastic, traiesc aici. Mananca, se spala, dorm, isi fac lectiile pentru scoala, viseaza la Mos Nicolae sau la Mos Craciun. "Le-am spus copiilor ca anul acesta nu am avut bani ca sa-l platim pe Mos Nicolae" spunea ieri, resemnata, Irina Bota. Are patru copii, o fetita in clasa a saptea si trei baieti dintre care cel mai mare este in clasa intaia. "Multumesc lui Dumnezeu ca, la scoala, copiii invata bine. Isi fac lectiile la lumina candelei, si slava Domnului, sunt sanatosi. Doctorita vine oricand avem nevoie, ca stiti, acuma, fiecare suntem cu doctorul lui, cel pe care l-am ales. E mai greu cu copiii, ca nu avem bani, dar asta este", spunea ieri resemnata, femeia. Pe rafturile din singura camera incalzita a casei, un minicalculator electronic era asezat cu grija. "L-au gasit copiii in gunoaie. E bun! Daca ii pui baterii, merge. Vorbeste si in engleza! Se mai joaca fetita, cand vine de la scoala, mai calculeaza, dar n-avem bani de baterii", a declarat ieri femeia reporterilor ZIUA de Iasi, oarecum multumita ca si la ea in casa se afla ceva modern, de valoare. Pacat ca nu are bani de baterii! In schimb au sobolani: la intrarea in casa, intr-un mic hol, ce vrea sa separe frigul iernii, de caldura din singura camera locuita, un musuroi destul de inalt este dovada invaziei nocturne a sobolanilor. "Sobolanii ne devasteaza" spune Irina Bota, resemnata.

Au muncit degeaba

Langa casa copiilor Bota, este o alta constructie, tot din chirpici, acoperita tot cu saci din plastic, tot cu geamuri sparte la camera unde iarna nu locuieste cineva. Aici traiesc alti copii, cei ai familiei Pribeagu. Nici in aceasta casa nici parintii, nici cei patru copii nu o duc mai bine. O sticla de lampa afumata, sparta pe jumatate, probabil ca face lumina noaptea, dar seara tarziu, copii adorm obositi de frigul de afara. Mancarea o face mama copiilor pe o plita plina de cenusa, care mai pastreaza ceva din caldura focului mocnit: lemnele sunt un lux, pe foc sunt puse sipci, adunate de prin oras. "Am lucrat in constructii, si eu, si barbatul meu, si alte rude. Nu ne-au platit nimic si am muncit cinci luni asta-vara. Era o firma romano - germana, asa se chema, undeva prin centru, in Iasi. Ne-au amanat cu plata si, dupa aia, n-am luat nimic", spune Mihaela Pribeagu. Chiar daca numele ei ar face loc gandului ca oricand femeia, impreuna cu copiii si cu tatal acestora, ar putea pleca in pribegie, aceasta sta de cativa ani intr-o casa mica. Inca mai spera, pentru ca altfel n-ar mai fi aici. Copiii stau cuminti in jurul ei si nu spun nimic. Sunt mandri ca la ei in curte a venit presa si ii filmeaza. Au auzit de Pro TV si de Antena 1 si ii intreaba pe reporterii de la ZIUA de Iasi pe ce televizor vor putea sa se vada. "Nene, da' pe noi ne filmezi?" intreba ieri, mandru ca va apare la televizor, Raj Pribeagu. Copiii din casa Bota erau mai linistiti, pentru ca sunt mai mici.

Gunoiul rasturnat

In timp ce reporterii de la ZIUA de Iasi intrau in casele oamenilor din apropierea lacului Chirita, un om cu caruta plina cu gunoaie se indrepta spre mormanul de pe malul lacului. Era Gheorghe Leahu, un cioban cu destule oi, care aduce gunoaiele aici. Vazand blitul aparatului fotografic si afland ca niste reporteri sunt in zona, omul spunea ca nu a venit sa rastoarne gunoiul. Dar, in timp ce fotoreporterul cotidianului ZIUA de Iasi intrase intr-o casa, caruta a fost rasturnata cu repeziciune, pe furis. Inca vreo cateva sute de kilograme de mancare pentru sobolani. Alte paie pentru vantul care le arunca pe lacul de unde sute de mii de ieseni ajung mai devreme sau mai tarziu sa bea apa.
Catalin BOACNA
Ovidiu NEMTANU
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1390 (s) | 24 queries | Mysql time :0.020394 (s)

loading...