Boli si tratamente

Diagnosticul si tratamentul cancerului esofagian

Publicat: 07 sept. 2011
7

Cancerul esofagian este unul dintre neoplasmele cele mai frecvente la nivelul tubului digestiv, ocupand locul 4 dupa cancerul gastric, cancerul de colon si cel de rect. Diagnosticul de suspiciune se pune pe baza tabloului clinic, iar confirmarea este obtinuta prin investigatii paraclinice. Iata cateva investigatii utile in depistarea cancerului esofagian:

1. Esofagoscopia cu biopsie si citologie abraziva dirijata evidentiaza urmatoarele forme de cancer esofagian: vegetativa conopidiforma, ulcero-vegetanta si infiltrativa cu stenoza esofagiana asimetrica. Biologia si citologia abraziva dirijata evidentiaza prezenta celulelor maligne. 

2. Tomografia computerizata este utilizata pentru a preciza extensia tumorala in organele vecine. 

3. Examenul radiologic baritat poate arata urmatoarele aspecte: imagine lacunara, de nisa sau stenoza maligna. 

4. Endoscopia arata in ce masura este afectat peretele esofagian.

Cancerul esofagian. Factori de risc si simptome

Diagnosticul diferential se face cu: stenoza benigna esofagiana, acalazia cardiei, cancerul gastric cu localizare la nivelul fornixului, tumorile esofagiene benigne, tumorile mediastinale care determina o compresiune extrinseca esofagiana. 

Stadializarea TNM
T1- tumora primara ca invadeaza mucoasa si/sau submucoasa
T2 – tumora primara ce invadeaza musculara proprie
T3 – tumora ce invadeaza adventicea fara afectarea structurilor extraesofagiene
T4 – tumora ce invadeaza structurile extraesofagiene
N0 – nu sunt metastaze ganglionare; 
N1 – metastaze ganglionare regionale
M0 – fara metastaze la distanta; 
M1 – metastaze la distanta: esofagul mijlociu, superior si inferior. 

Clasificarea endoscopica a cancerului esofagian precoce:
1. Tipul I-polipoid: formatiune protruziva 0. 5-1cm, cu baza larga de implantare, acoperita de mucoasa normala
2. Tipul II-superficial, cu trei subtipuri:
– IIa-supradenivelat: discreta supradenivelare a mucoasei pe o arie de 1-2 cm, ce depaseste planul mucoasei cu 1-2 mm, mai decolorata decit restul mucoasei
– IIb-plat: pata cu contur neregulat de 1-2 cm, la aproximativ acelasi nivel cu mucoasa inconjuratoare si cu modificari de culoare (mai rosie sau mai albicioasa) 
– IIc-subdenivelat: eroziune acoperita de exudat de culoare alb cenusie
3. Tipul III – ulcerat: ulceratie cu margini neregulate.

Tratamentul cancerului esofagian
Deoarece cancerul esofagian nu este descoperit in timp util, inainte de diseminare, rata mortalitatii este mare. Mai putin de 5% dintre bolnavi supravietuiesc la 5 ani de la diagnostic. Majoritatea decedeaza in anul in care au observat primele simptome. Deoarece aproape toate cazurile de cancer esofagian sunt mortale medicul adopta frecvent o terapie simptomatica. 

Metodele terapeutice se impart in curative si paleative. 
1. Tratamentul curativ chirurgical se recomanda in cazurile in care tumora nu se extinde in afara peretelui esofagian, cand metastazele ganglionare sunt absente si la bolnavi sub 75 de ani. Interventia chirurgicala consta in esofagectomie extinsa cu limfadectomie si restabilirea continuitatii cu stomacul sau colonul. 

2. Tratamentul endoscopic curativ se aplica numai in cancerul „in situ” si mucosal si consta in mucosectomie endoscopica, cu rezectia cancerului mucosal plat si polipoid printr-o excizie longitudinala prin submucoasa. 

3. Radioterapia si chimioterapia sunt mai putin utilizate in scop curativ intrucit nu se obtin rezultate satisfacatoare. 

4. Tratamentul paleativ are drept scop ameliorarea disfagiei si posibilitatea unui aport alimentar satisfacator in scopul prelungirii supravietuirii. 

Tratamentul paleativ chirurgical consta in:
– gastrostomie pentru cancerul esofagului cervical;
– rezectie paleativa cu anastomoza esogastrica;
– esofagoplastie paleativa folosind peretele gastric sau colic. 

Radioterapia paleativa se recomanda pentru tumorile din treimea superioara a esofagului si poate ameliora disfagia in 4-6 saptamini. Chimioterapia ca metoda singulara paliativa se bazeaza pe urmatoarele citostatice: 5-fluorouracil, cisplatin, mitimycine, bleomycine, paclitaxel si vindesin. Radiochimioterapia se recomanda preoperator sau ca tratament paleativ pentru ameliorarea disfagiei. 

Endoprotezarea se recomanda in cancerele avansate inoperabile. Endoprotezele pot fi din material plastic sau metalice autoexpandabile. 

Dilatarea stenozei maligne amelioreaza disfagia pentru o perioada scurta fiind recomandata in cazurile severe, necesitand a fi repetata la intervale din ce in ce mai scurte. 
Injectarea intratumorala de 0.5-1 ml alcool absolut la 3-5 zile interval poate determina necroza tumorala cu dezobstructie luminala. 

Tratamentul endoscopic cu laser aplicat in 2-3 sedinte poate restaura lumenul esofagian si ameliora disfagia. Tratamentul prin electrocoagulare cu sonda BICAP se aplica in tumorile situate in 1/3 superioara a esofagului si amelioreaza disfagia pentru o perioada de 6-8 saptamani.





Adauga un comentariu