News Flash:

Viata la tara - Un veac de amintiri asa cum au fost traite de o centenara din Mosna

27 Decembrie 1999
1340 Vizualizari | 0 Comentarii
•Degetul drept de la piciorul stang al schimbarii, reformei sau regimului democratic a ajuns si la Mosna •Taranii incep sa invete sa isi gospodareasca singuri viata renuntand la pomana de la stat •"Trebuie sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru clipele frumoase"

Comuna Mosna este un sat specific moldovenesc. Principalele probleme ale satului: saracia si drumurile proaste. Dupa atatia ani de comunism, in care oamenii au fost invatati sa astepte bani de la centru, dupa zece ani post-revolutie in care au sperat ca democratia sa insemne ceva bun si pentru ei, oamenii din Mosna au inceput sa se obisnuiasca cu ideea ca daca ei nu au grija de satul lor, atunci nimanui nu-i va pasa.

Drumurile proaste izoleaza aproape complet un sat

Drumurile care leaga Mosna de celelalte comune sunt proaste. "De trei ani asteptam o finantare de la forurile europene pentru a repara drumurile si a reabilita aprovizionarea cu apa a comunei. Pentru proiectul de reabilitare a aprovizionarii cu apa am strans doua roabe cu acte si documentatie. Aproape la fel a fost si pentru drumuri. Speram ca anul viitor sa obtinem banii promisi. O comuna cu drumuri de legatura proaste este aproape izolata. Oamenilor le este foarte greu sa ajunga la oras cu produsele agricole, deci nu au de unde face rost de bani. Pentru ca singurul venit al unui taran este pensia, pentru cei mai in varsta, sau alocatia copiilor", a spus Gheorghe Moanga, primarul comunei Mosna. Cat despre profiturile pe care taranii le-ar putea obtine din muncile agricole, nici aici lucrurile nu stau prea roz. "Degeaba am dat pamant taranilor, daca ei nu au cu ce sa-l munceasca. Cupoanele pe care le da statul sunt de mare folos. Chiar daca banii sunt putini, inseamna un ajutor pentru oameni. De exemplu, pentru a ara un hectar, un taran trebuie sa plateasca in jur de 450.000 de lei. Anul trecut, statul dadea 175.000 de lei pentru un hectar. Era putin, dar banii au sosit la timp, in toamna, si au fost de mare folos oamenilor. Dar, anul acesta nu au sosit inca cupoanele. Daca vin pana in februarie, mai pot fi folosite. Insa nu stiu ce se va intampla pentru ca aceste cupoane au intarziat din cauza birocratiei. Pana in prezent ni s-au cerut trei situatii pentru aceste cupoane. Daca nu ar fi fost toata birocratia aceasta, acum era arat aproape tot terenul agricol asa cum s-a intamplat anul trecut. Insa, acum este arata doar jumatate din suprafata de teren agricol", a precizat Gheorghe Moanga.

Autofinantarea - o problema dificila pentru sate

Nici institutiile de la sate nu au scapat de noile legi. Primariile de la sate trebuie sa faca rost de resurse extrabugetare, pentru ca bani de la bugetul central vin din ce in ce mai putini. La Mosna s-au gasit unele solutii pentru a face rost de fonduri extrabugetare. "Avem un cazan de facut tuica, unde oamenii vin, platesc si isi fac tuica. Am vandut un corp de cladire a fostului CAP unde se va face o moara si o brutarie. Prin asta putem spune ca privatizarea a ajuns si la noi. Mai avem si o presa de ulei din care obtinem venituri", a mai spus Gheorghe Moanga. De asemenea, primaria din Mosna a gasit o solutie si pentru caminul cultural din sat. De obicei, in satele din Moldova caminele culturale au fost lasate in paragina. "Noi organizam discoteci in caminul cultural, am cumparat un video si dam filme. Banii obtinuti i-am investit si am reparat caminul, iar acum vrem sa cumparam o combina pentru discoteca. Tineretul vine la discoteca, iar noi suntem constienti ca daca le oferim un mod interesant de petrecere a timpului liber nu vor fi scandaluri sau batai. Ba mai mult, tinerii se duc si la biblioteca comunala si citesc foarte mult. De aceea am cumparat anul acesta carti pentru biblioteca comunala in valoare de sapte milioane de lei. Avem foarte multi tineri care s-au intors in sat. Numai anul acesta 22 de familii care locuiau la oras au revenit la Mosna. Este vorba in principal de familii cu multi copii, care nu-si mai pot permite financiar sa traiasca la oras", a specificat Gheorghe Moanga.

Scoala nu mai este ce a fost odata ....

Ca si Primaria din Mosna, care incearca sa se adapteze conditiilor actuale, scoala din sat se straduie sa faca fata reformei dar mai ales sa-si recapete locul pe care il ocupa odata in viata satului. Imediat dupa revolutie, numarul copiilor inscrisi la scoala s-a injumatatit. Acum, acesta a inceput sa creasca din cauza familiilor care se reintorc in sat. "Oamenii isi dau copiii la scoala mai mult din cauza alocatiei pe care o primesc. Insa, spre bucuria noastra, nu avem copii nescolarizati in Mosna. Au mai fost cativa care au lipsit o perioada mai lunga de la scoala, dar am discutat cu parintii si i-am convins sa-i trimita din nou. Cred ca aceasta tendinta de a-si retrage copiii de la scoala este cauzata de saracia care este omniprezenta in Romania. Si apoi, scoala nu mai este ce a fost odata. Omul isi dadea copilul la scoala pentru ca stia ca astfel odrasla lui poate trai mai bine, poate gasi un loc de munca. Dar acum scoala nu mai ofera asemenea garantii. Totul depinde insa de profesori si invatatori daca acestia reusesc sa convinga parintii ca trebuie sa-si dea copii la scoala. Ne ajuta foarte mult si faptul ca acum se face religie in scoala. Preotul are inca un cuvant de spus in viata satului", a spus Silvia Moanga, directoarea scolii generale din Mosna. Reforma invatamantului a ajuns si in Mosna. Copiii invata dupa manuale alternative care sunt considerate de cadrele didactice de aici un punct forte al reformei. Punctul slab este atragerea de resurse extrabugetare. "Noi avem patru agenti economici in sat. Ei ne-au sponsorizat la serbari si manifestari festive, atat cat au putut ei. In rest noi nu avem de unde sa facem rost de resurse extrabugetare. Tot fondurile de la bugetul central sunt baza. Cu ce primim, chivernisim cum putem si incercam sa terminam reparatiile capitale ale scolii", a mai adaugat Silvia Moanga.

"La Mosna taranii voteaza omul care candideaza, nu partidul"

Pentru oamenii din Mosna reforma in Romania nu a insemnat foarte mult. De la revolutie lucrurile parca au decurs cu incetinitorul in acest sat. Au disparut doar vestitele vanatori pe care dictatorul Nicolae Ceausescu le facea in padurile din jurul satului. La periferia Mosnei era pista de avion a lui Ceausescu. Cand era anuntata sosirea acestuia la vanatoare, tot satul intra in alerta de gradul zero. "Maturam strazile, varuiam copacii, ziua maturam pista, iar daca ningea noaptea, ne chema dimineata sa o maturam din nou. Daca era nevoie, munceam non stop pana venea Ceausescu. Si apoi urma goana. Se organizau grupuri de sateni care fugareau vanatul pana in tarcuri amenajate special pentru Ceausescu", povesteste Gheorghe Moanga. Cam acestea sunt amintirile despre regimul lui Ceausescu. Caderea acestuia nu a fost un eveniment deosebit pentru comuna. In timpul revolutiei, satenii s-au uitat la televizor si au asteptat schimbarea. Insa la Mosna, schimbarea abia a inceput sa se faca simtita. Cel putin pe plan politic. Abia dupa 10 ani de la revolutie, oamenii din Mosna incep sa inteleaga si sa se intereseze despre partidele politice care au filiale in sat. Cat despre oamenii care candideaza la "putere", sunt aceeasi ca pe vremea lui Ceausescu. Dar asta nu deranjeaza pe nimeni. Si de ce ar deranja? Sunt oameni nascuti si crescuti in Mosna, pe care ii stie oricine. "Aici la noi, oamenii nu prea tin cont de partidul din care faci parte. Ei voteaza omul care candideaza, nu partidul", precizeaza actualul primar al comunei, Gheorghe Moanga. Campania electorala este simpla si in acelasi timp, intortocheata. "Fiecare candidat isi face un program pe care il afiseaza la gazeta de perete, la primarie. Oamenii il citesc, dupa care urmeaza operatiunea ximbarligareax. Fiecare candidat cu grupul sau de adepti merge din poarta-n poarta si duce munca cu convingere. Cam asta inseamna viata politica la sate. Deci, se poate spune ca degetul drept de la piciorul stang al schimbarii, reformei sau regimului democratic a ajuns si la Mosna. Dar, mai bine asa, decat deloc. Se vede faptul ca viata linistita si simpla de la sat nu poate fi tulburata de o revolutie sau revolta populara. Revolutie sau lovitura de stat, nu prea conteaza pentru oamenii din Mosna. Ei ar fi mult mai interesati sa afle de ce nu si-au primit cupoanele pentru araturi...

Aristita Dima, cea mai batrana femeie din Mosna, a fost premiata si numita "cetatean de onoare al comunei"

Un eveniment mai altfel care a colorat viata comunei Mosna a fost sarbatorirea, inainte de Craciun, a Aristitei Dima, cea mai longeviva persoana a comunitatii. La cei 100 de ani, impliniti pe 12 decembrie 1999, Aristita Dima arata destul de bine. In ziua in care a sarbatorit-o satul, si-a luat toiagul si a mers singura la scoala unde oamenii din sat ii pregatisera serbarea aniversara. Copiii au prezentat un spectacol artistic, au colindat-o si i-au cantat "La multi ani". Apoi, primarul Gheorghe Moanga i-a inmanat diploma cu titlul de "Cetatean de onoare al comunei" si premiul de un milion de lei. Dupa care Aristita Dima a multumit tuturor cu lacrimi in ochi, si-a luat toiagul si a plecat acasa. Implinirea onorabilei varste nu a afectat-o foarte mult pe batrana. Ea isi continua viata la fel ca si inainte: in fata razboiului de tesut, retraindu-si amintirile placute si durerile pe care le-a avut de-a lungul celor 100 de ani. Iar durerile sunt mult mai multe.

"Pentru ca aveam 10 frati de crescut, am mers la scoala numai un an"

Nascuta in 1899, Aristita Dima a trait si a vazut atatea incat a reusit sa se impace cu viata si greutatile pe care le-a avut. Cea mai mare dintr-o familie de 11 frati, Aristita a fost un fel de Mama Dolores in casa: "Eu aveam grija de fratii mei si de casa. Faceam mancare, curatenie, aveam grija de animale, spalam si trebuia sa fiu mereu cu ochii pe fratii mei. Din cauza asta am mers la scoala numai un an. Am facut numai clasa I-a si nu m-a mai lasat tata la scoala ca nu avea cine sa ingrijeasca de gospodarie si de copii. Asa ca stiu doar sa scriu si sa socotesc", povesteste Aristita. Batrana ar putea fi considerata norocoasa tinand cont de faptul ca a trait trei evenimente istorice cruciale: cele doua razboaie mondiale si Revolutia din 1989. Insa, pentru Aristita toate cele trei evenimente nu au insemnat decat suparari.

"In primul razboi mi-au furat nemtii vitelul. In al doilea mi-au furat rusii caruta cu cai".

Cele doua razboaie mondiale nu i-au lasat Aristitei amintiri dureroase. "Nu mi-a murit nimeni in cele doua razboaie. Doar atat ca in Primul Razboi Mondial mi-au furat nemtii vitelul iar in al doilea, mi-au furat rusii caruta cu cai. Tata si fratii mei mai mari erau plecati la razboi si nu am putut sa fac nimic. Dar asa a fost sa fie si am muncit iarasi ani la rand ca sa-mi iau vitel, caruta si cai. Dupa aceea a venit colectivizarea si iar am ramas fara ele", isi aminteste Aristita. Revolutia din decembrie nu a fost un eveniment foarte important in Mosna. "Lumea era linistita. Ne uitam la televizor, vedeam ce se intampla in tara si asteptam sa vedem ce-o sa fie la Mosna. Ne adunam la podete si discutam. Nu s-a dus nimeni sa rupa tablourile lui Ceausescu. Daca le-ar fi rupt, tot nu s-ar fi intamplat nimic. Lumea era doar curioasa sa vada ce-o sa fie de acum incolo. Unii spuneau ca vin americanii, altii ca nu se poate sa cada Ceausescu. Singurul lucru care a dat culoare revolutiei la Mosna a fost acela ca a plecat primarul si nu s-a mai intors. Pe atunci noi aveam un primar din Iasi care nu ne placea. Dar nu l-a fugarit nimeni, a plecat singur". Cam atat isi aminteste Aristita de revolutie. Si inca ceva: ca dupa aceea a fost chiar mai rau decat inainte.

Dupa o viata de munca la stat, o pensie de 60.000 de lei

Aristita Dima si-a ingropat parintii, cei zece frati si sotul. A avut trei fete dar numai una a trait. Celelalte doua au murit de mici. Doua nepoate, dintre care una a murit acum un an, si cinci stranepoti. Acestea sunt rudele batranei care, la cei 100 de ani, nu mai are lacrimi pentru aproape nici o durere. Doar pentru nepoata sa pe care a crescut-o de mica si care a decedat din cauza unui cancer. Cat despre sotul ei, el a murit de tanar. "Mi-am crescut singura fata, nepotii si stranepotii. Si nu-mi pare rau. Ca am avut copil si nepoti buni. Sa le dea Dumnezeu sanatate ca doar atat pot sa-mi mai doresc de la viata. Sanatate pentru copii, nepoti si stranepoti. Ca eu mi-am trait viata", spune resemnata Aristita. Nu pare sa o mai impresioneze nici pensia de 60.000 de lei pe luna, pe care o primeste pentru ca a muncit zeci de ani la CAP. "Am muncit o viata si iaca ce pensie imi da statul. Dar eu ce pot sa fac? Numai necazul asta de l-as fi avut in viata"... Aristita isi petrece zilele in fata razboiului de tesut. "Nu ma mai tin puterile sa muncesc pamantul. Dar de tesut mai pot sa tes. Fac zestre pentru stranepoate", spune Aristita. Cat despre premiul primit de la primarie, nici nu i-a trecut prin cap sa-si cumpere ceva pentru ea. "Eu ce sa-mi mai cumpar? Ca nu-mi mai trebuie nimic. Am pus banii la CEC. Din pensia mea, asa mica cum e, am strans in ultimii ani un milion jumate si i-am pus la CEC. Ca daca mor, sa aiba fata cu ce ma ingropa crestineste". As fi vrut sa o mai intreb pe batrana daca o impresioneaza trecerea in celalalt mileniu. Un alt eveniment la care poate fi martora. Dar ultimul raspuns al ei m-a lasat fara cuvinte. Ce si-ar mai putea dori un om pe care nici viata, nici moartea nu-l mai sperie? Impacata cu tot ce i-a rezervat viata si cu ideea ca orice se va intampla in viitor, trebuie acceptat si nu are nici un rost sa te chinui, pentru ce a fost si ce va fi, Aristita isi tese in continuare covoarele cu gandul la tot ce a fost mai frumos in cei 100 de ani traiti. "In viata ai parte de atat de putine bucurii, incat nu are rost sa-ti plangi mereu durerile. Trebuie doar sa-i multumesti Domnului pentru clipele frumoase. Daca nu ai puterea sa traiesti din plin bucuriile si durerile si sa mergi mai departe cu fruntea sus, degeaba te-a lasat Dumnezeu pe pamant".
Simona RELEA
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1343 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019840 (s)

loading...