News Flash:

Adevaratul rechin al puscariilor

22 Iunie 2001
1405 Vizualizari | 0 Comentarii
•La cei 57 de ani, ieseanul Eugen Stangaciu a executat 32 ani de detentie in toate puscariile din tara, pe timpul lui Gheorghiu Dej, Ceausescu si dupa Revolutie •Porecla de "Lupul Alb" a primit-o in urma cu cativa ani in Penitenciarul Iasi si este cunoscuta de aproape toti veteranii marilor puscarii din tara •"Cel mai mult am fost liber patru ani consecutiv" •Ca o ironie, tatal sau a fost politist, lucra in Siguranta Statului si nimeni din familie nu a avut probleme cu oamenii legii •A ramas singurul detinut in viata cu atatia ani de detentie executati •A fost coleg de puscarie cu un ministru de pe timpul lui Dej si cu celebrul criminal Ramaru, dar nu a invatat niciodata lucruri rele de la colegii de camera •Nu are incredere in nimeni si este un bun psiholog si sef de camera

Numai gandul la camerele de detentie pline cu infractori de tot soiul da nastere la fiori reci iesenilor care trec din intamplare prin Copou, pe strada dr. Vicol. La nr. 10, un gard inalt din beton, cu sarma ghimpata deasupra si o poarta metalica masiva, de un gri tern, parca te atentioneaza ca dincolo este o alta lume, a celor care, dintr-un motiv sau altul, au incalcat legea. Oricine ar sti ca in acest penitenciar se afla unul dintre cei mai "batrani" detinuti (cu cei mai multi ani de pedeapsa executati - n.r.), daca nu chiar ultimul in viata, cu siguranta ar dori sa afle mai multe. Asta a fost si reactia noastra pe moment, dar la gandul ca ne vom intalni cu un adevarat "rechin" al puscariilor, care a trecut prin toate marile inchisori ale tarii, pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, lui Nicolae Ceausescu, dar si dupa 1990, am avut o senzatie ciudata de teama. Totusi, ineditul cazului ne-a indemnat sa solicitam o intalnire cu Eugen Stangaciu, caci despre el este vorba.

Conform planificarii, luni dimineata, dupa apel, am sunat la poarta Penitenciarului, la ora stabilita, pentru a ne intalni cu detinutul "veteran". Ni s-au dat date despre detinut si dupa ce am predat telefoanele celulare, am fost condusi "pe sectie". Dupa ce lasam si legitimatiile la poarta a doua, intram in curtea interioara unde, pe terenul de sport imprejmuit cu garduri inalte din plasa, zeci de detinuti sunt la plimbare. In sfarsit ajungem in clubul penitenciarului si dupa cateva minute este adus "personajul" atat de asteptat. Desi ne asteptam sa vedem un "dur" cu sute de tatuaje, cicatrici si o privire ucigatoare, este adus un barbat nu prea inalt, bine facut, cu tamplele aproape albe si ochii de un albastru rar intalnit, cu sclipiri ghiduse dar si cu o oarecare tristete bine ascunsa.
"Mi-au pus astia o porecla fir-ar ma'sa a dracului. Bagabontii astia din puscaria de la Iasi mi-au spus Lupul Alb, acum vreo trei ani. Au auzit si cei din penitenciarul de la Craiova cum mi se zice si imi spun la fel si ei de atunci", si-a inceput povestirea Eugen Stangaciu.
La inceput a ezitat sa vorbeasca dar pe masura ce isi aducea aminte de peripetiile prin care a trecut a inceput sa povesteasca cu dezinvoltura, cateodata nestiind ce sa spuna mai intai. "Ultraj, huliganism, fapte, sa-i zicem cu violenta, pentru asta am fost eu inchis de atatea ori. Sunt din Dumbrava - Ciurea de loc. Am casa acolo si cateva hectare de pamant, dar am avut si apartament in Iasi. De regula am stat mai mult in puscarie, dar statul in parnaie m-a facut sa pierd aproape tot. Prima data am fost inchis cand aveam 18 ani, in 1962".
Dintre fratii sai nu au avut nici unul probleme cu oamenii legii. Inedit este faptul ca tatal sau a fost politist, a lucrat in Siguranta de pe vremuri. "Eu am gresit si, vedeti, am ajuns aici. In momentul cand beam un pahar atunci faceam prostii. Prima data am xcazuta (n.r. - a fost arestat) la parnaie in 1962, aici in Iasi. Am fost eliberat si trebuia sa plec in armata. Dar am fost la Bucuresti si am cazut iar. Intre timp am facut scoala de soferi si am lucrat in mai multe locuri. Am lucrat ca sofer la mai multe autobaze, in Iasi si in tara".

Mai mult de jumatate din viata petrecuta dupa gratii

"Nimeni nu stie mai bine decat mine inchisoarea asta. Stiu toate conductele si pe toti cei care au lucrat pe aici. Am 57 de ani din care 32 de puscarie. Care au facut parnaie mai sunt doi cam egali cu mine la ani de pedeapsa efectuati, dar ca sa fiu sincer restul sunt la doi metri sub pamant. Si la puscarie trebuie sa te descurci. Si eu cat mi-am calcat pe bataturi sa nu fac vreo prostie cand eram pedepsit pe nedrept, mai ales pe timpul lui Dej. Am stat cu multi in puscarie dar nu au stiut sa se pastreze si au mierlit-o, unii mai tineri ca mine". Adevaratul rechin al puscariilor intentioneaza sa-si scrie din pataniile unei vieti pe care nu o au multi. Lupul Alb recunoaste ca este "tatic" in ceea ce priveste jocurile de noroc si este neintrecut la barbut. "Va spun sincer dom'le. Eu sunt profesorul la barbut in parnaie. Fac zaruri de os aranjate care pica cum trebuie. Nu ma laud, intrebati orice puscarias mai vechi, eu sunt adevaratul rechin a puscariilor. De ce nu spune Fan - Fan si alti tovarasi de-a lui cat a pierdut la mine la barbut sase ani de zile, la camera 45. Unul din Galati a pierdut si salteaua de sub el si a dormit pe patul gol. De ce povesteste ce a auzit din puscarie si nu ceea ce a facut el acolo? Luna de luna pachetul pe care il primea de acasa mi-l dadea mie. Nu-l iertam deloc. Ne-a reclamat la gardieni si nu le-a dat nimic inapoi. Mi-a lasat cate trei randuri de haine si restul le-au dat pe foc, dar nu le-au dat lor inapoi".

"Am stat intr-o celula vecina cu a renumitului criminal Ramaru"

In renumita inchisoare de la Vacaresti a stat in camera cu multi fosti ofiteri de aviatie, securitate, profesori universitari, doctori, ingineri, chiar si cu ministrul comertului exterior de atunci, Ioan Gheorghe Cioara. "Vizavi de camera noastra, la 207, statea celebrul criminal Ramaru, impreuna cu alte nume sonore pe atunci intre infractori. Chiar am vorbit cu el".
Cat nu era inchis, Stangaciu a lucrat ca sofer dar nu "rezista" mult "afara" (n.r. - in libertate). "Dupa 10 -12 luni faceam ceva, un scandal ceva si iar eram inchis. Au fost perioade cand am stat afara mai mult. Cel mai mult am stat patru ani, cand am lucrat la drumurile nationale. In rest nu am prea avut timp sa lucrez pentru ca atunci cand lucram aici in Iasi ma intalneam cu prietenii, mai aveam o afacere, o combinatie si cand iesea, ma prindeau si ma bagau la zdup. Pe timpul lui Ceausescu te luau si te inchideau pentru doua-trei luni pentru ca nu aveai de lucru".
A trecut prin aproape toate puscariile din tara: pe la Vacaresti, Rahova, Policolor, la Tulcea pe bacuri, Galati, Botosani, Braila. "Cea mai urata inchisoare a fost la Vacaresti, iar pe punct restrictiv si Galatiul. Acum conditiile sunt mult mai bune. De exemplu, la Craiova sunt si camere numai cu trei detinuti. Pe vremuri in camere erau niste hardaie de lemn unde iti faceai nevoile, dar acum este modern, chiuveta, faianta. Ehe! Alta viata. Pe timpul lui Dej nu exista nici macar un difuzor in toata puscaria. Iti bazaia musca in cap de atata liniste. Pe timpul lui Ceausescu au inceput sa fie date ziare si se citeau de catre seful de camera", isi aminteste Eugen Stangaciu.
Ziua, nimeni nu avea voie sa stea pe pat. "Te uitai la pat cu coada ochiului ca si calul care nu poate trage in panta si se uita inapoi. Stateai la xcanapeax, pe o banca de lemn, aliniati, si se citea programul pana la stingere cand aveai voie sa urci in pat. Ti se citea ziarul si daca lipsea o bucatica de ziar cat unghia te omora cu bataia. Se citea de catre seful de camera despre agricultura si alte prostii. Articolele care nu aveau voie sa ni le citeasca se taiau cu rosu. Pe timpul lui Dej era urat tare. Cam multi mureau din cauza batailor primite. Oricum, pe timpul lui Dej si Ceausescu era alt program cu munca si cu toate celelalte din puscarie. Cum era meniul atunci si cum e acum? Atunci erau cateva ciomege si cam atat. Acum e altfel fata de trecut".
Inainte de 1990, conditiile in puscarii erau mult mai grele. Pe timpul lui Dej fiecare detinut avea dreptul la un pachet de sase kilograme la sase luni. "Daca faceai vreo boacana sau li se parea ca ai gresit, primeai doar unul pe an. Daca nu-ti luai boneta din cap regulamentar cand treceai pe langa un subofiter sau ofiter, te omora cu bataia si te baga si la izolator. La munca te scotea cu hapca, nu acum dupa ce te consulta medicul. Munceai pana te cocosai. Mancarea era rea dar trebuia sa o mananci ca sa nu mori de foame. E mult mai bine aici cu masa fata de alte penitenciare".

"Puscarias cu familie e ca o loterie"

A fost casatorit dar relatia nu a durat prea mult din cauza deselor condamnari. "Puscarias cu familie e ca o loterie. Te casatoresti, stai inchis o perioada. Nevasta te asteapta o data, de doua ori, de trei ori, si pe urma ce sa faca ? Asta e viata. Prima sotie este in Braila acum. Am una cu care m-am recasatorit si locuieste in oras, dar acum este in spital. Parca mie mi-a placut sa stau la puscarie ?".
Desi nu se impaca prea bine cu fratii din cauza unei mosteniri, Lupul Alb sustine ca este vizitat de nepoti si nepoate cu care a pastrat relatii foarte bune. "Am nepoate studente, una este plecata in Germania si una in Portugalia, una este studenta la drept aici in Iasi. Nu prea ma inteleg cu fratii de la mostenire, dar nu am probleme cu alte rude. Acum sunt inchis pentru o treaba veche de prin 1966. Atunci m-am certat cu unul care lucra cu mine la Autobaza 2. El mereu ma xstropeax (n.r. - para la sefi). Raporta tot ce faceam si pe unde umblam cu masina. Pana la urma am aflat ca ma paraste. Intr-o seara m-am intalnit cu el la garaj si i-am spus ca-l execut pentru ca da cu ciocul. Dupa ce au plecat toti, l-am prins afara si l-am executat frumos, dar ma cunostea si m-a reclamat, fiind apoi arestat. A ramas cu defectiuni atunci, fara un ochi, fara o mana, ca sa se invete minte. Dupa ce am facut atunci pedeapsa, niste nepoti ai lui au inceput sa maraie si sa se ia de mine. In 1994 am avut din nou de-a face cu ei. Le-am spus sa-si vada de treaba lor dar nu m-au ascultat. Am ajuns la o varsta cand vreau sa stau linistit. Am vrut de multe ori sa-mi vad de treaba dar nu m-au lasat. Au tabarat pe mine la carciuma din Ciurea. Era un frate de-a lui, unchiu-sau si niste nepoti. Am dat si eu si ei, m-am aparat cum am putut. Nu s-a tinut cont ca nu i-am batut prea tare si m-au arestat. Nu era cazul sa ma aresteze. A fost vorba de doua zile de medical pentru unul si atat. Dupa opt zile m-au arestat si mi-au dat noua ani din care am executat sapte ani si ceva. Am facut cerere de eliberare conditionata si astept rezultatul".

"Nu am incredere in nimeni"

Legea nescrisa a puscariasilor spune sa nu ai incredere decat in tine si Eugen Stangaciu a respectat-o, reusind sa treaca cu bine prin atatea puscarii. "Lumea e rea, e foarte rea. Trebuie sa stii pe fiecare dintre colegii de camera cum reactioneaza, ce are in cap si cum sa-l abordezi. Eu cu cadrele, in general, nu am treaba. Tineretul de azi este foarte influentat. Ei cred ca democratia le da voie sa faca orice. Unii se lovesc, se taie, isi bat cuie in cap, arunca, sparg, vorbesc urat cu cadrele, vulgar. Inainte nu exista asa ceva. Inainte daca schitai numai un gest nelalocul lui erai calcat in picioare, ucis ca pe caini. Acum de ce profita? Eu ma oftic cand ii vad cum se comporta. Acum au club, pot sa citeasca, au televizor, radio, biblioteca. Inainte a fost rau de tot, dar dupa 1990 s-au modernizat toate".
Singura lui preocupare a fost sa nu faca prostii si sa stea linistit, incercand sa determine si pe altii sa se potoleasca. "Cu omul se lucreaza cel mai greu dar mai ales cu cei tineri. Am fost sef de camera peste tot si am lucrat greu de tot cu ei. Am avut si evadati in camere si detinuti violenti, dar m-am descurcat cu toti pentru ca am stiut cum sa vorbesc cu ei. Ma ocupam de cei mai periculosi, chiar si de nume sonore in lumea interlopa ieseana. Trebuie sa te ridici sau sa cobori la nivelul fiecaruia. Au si ei probleme in familie si trebuie sfatuiti. Cei tineri sunt figuranti, fac scandal fara motiv, se taie, vor sa iasa in evidenta. Cand am venit saptamana trecuta de la Craiova am gasit dezastru in camera, dar am facut ordine. Imi place curatenia si i-am pus la treaba, acum totul straluceste de curatenie. Eu am discutat si cu cei care s-au urcat pe puscarie in 1999 si i-am linistit. Dar cand am plecat la Craiova, la o saptamana s-a intamplat boacana".

"Vreau sa mor in patul meu"

Veteranul puscariilor romanesti are cateva hectare de pamant mostenire si dupa ce iese de la parnaie vrea sa-si repare casuta parinteasca. " Am o casuta si cateva hectare de pamant. Vreau sa mor in patul meu nu ca un dobitoc in gara. Decat sa ajung asa mai bine ma spanzur. Nu-i nici asta viata dom'le, da-o in mortii ma-sii. Ce dracu ? Cat mai traiesc vreo doi-trei ani sa am unde stau. Fac casuta aia, nu mult, o camera si o bucatarie. Sa am unde sa stau eu si baba sa-mi faca o ciorbica, o xfrectiex, pana inchid ochii s-o ard acolo. Nu sa mor ca un caine prin gara sau prin canale. Asta vreau. Trebuie sa refac casuta batraneasca pentru ca cineva a luat coamele si a plouat in ea, aproape se darama".
Acesta este cea mai mare dorinta a lui Stangaciu, sa refaca si el casa din Dumbrava, aflata "peste drum de scoala, langa magazin, la strada".
Dupa aproape doua ore de discutii cu mucalitul nostru, acesta nu se mai oprea. I-am promis ca mai mergem la el sa ne povesteasca din pataniile sale si asa doar am putut scapa de el. Cu parere de rau ca nu am mai stat de vorba cu el, da mana cu noi si promite ca va pune pe hartie toate prin cate a trecut. Pleaca incet, condus de supraveghetor spre camera de detinere. La despartire, in ochii sai se citeste regretul ca ramane acolo si ca a petrecut atatia ani din viata dupa gratii.
Cristian DONOSE
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4141 (s) | 24 queries | Mysql time :0.172254 (s)