News Flash:

Aniversare Petru Damir, 60 - Mitologii subiective

9 Aprilie 2009
868 Vizualizari | 0 Comentarii
Portretul lui Petru Damir la maturitatea deplina, rotunjita prin cei 60 de ani impliniti de curand, se compune convingator si stenic deoarece cele doua fiinte care-l locuiesc simultan au un numitor comun: spiritul umanist. Absolventul Liceului de Arta Octav Bancila din Iasi, marcat de entuziasme juvenile, a optat pentru o cariera artistica in acord cu pulsiunile unui entuziasm concretizat in studiu de atelier, in exercitii de asumare voluntara a tainelor picturii. Dotatia nativa, apetenta pentru structurile luminii divine, identificate in orizontul lumii si al propriei fiinte, il anunta ca pe unul dintre posibilii autentici slujitori ai scolii iesene de pictura. Dar fiinta pozitiva, aplicata realitatilor imediate, a cedat, vremelnic, atractiei catre studiile privind sanatatea fizica a oamenilor. Medicul, mobil si devotat celei de-a doua vocatii, a avut capacitatea de a face din juramantul lui Hipocrate un ideal paralel. A performat in ierarhiile breslei halatelor albe si a obtinut pozitii manageriale de varf. Vointa, arta persuasiunii, angajarea inechivoca in domeniu l-au propulsat in ierarhiile breslei. De aceea, este dificil sa stabilim ierarhii intre vocatia initiala si cariera profesionala. Nutresc, urmarindu-i evolutia in sfera artelor vizuale, ca atractia invocata, predestinarea pentru artele frumoase au ramas constant un fel de univers paralel, o forma de devoalare a identitatii profunde. Prin medicina l-a inteles mai bine pe Om, prin arta a vrut sa-i trateze maladiile sufletului. Si a facut-o cu devotiunea unui spirit generos care a vazut in lumina si culoare o forma sublimata de a comunica cu ceilalti. Pasionat de ceea ce face, a incercat sa ramana permanent in starea de logodna cu cele doua vocatii, de altfel perfect complementare. Febrilitatea, pasionalitatea chiar au facut din Petru Damir un om al vointei de a fi intre ceilalti, de a marca parcursul existentei cu fapte memorabile. Nu ne mira deci ca pictorul-medic sau medicul-pictor a lucrat cu temeinicie in ambele sensuri, alaturi de pictura de sevalet realizand totodata opere de sugestie monumentala la Iasi sau in strainatate. Cel care in fata sevaletului imagina secvente revelatoare, scene dintr-un posibil Eden terestru in activitatea curenta incearca sa optimizeze starea sanatatii publice. Ambivalenta preocuparilor, in chip natural, a potentat o vocatie cu caracter plural. Apropiat de timpuriu de creatia artistica a lui Petru Damir, am identificat in structura vizualului talmacit in culoare prezenta unei intelectualitati care nuanteaza raporturile cu universul formelor si al armoniei. Asemenea orientare face ca in fiecare compozitie sa percepem fragmente din marele miracol al lumii, unde fantezia creatoare recupereaza elementele unui trecut utopic, fie ca el se plaseaza in orizontul mitologic, fie in prezentul imediat. In acest prim plan, deslusim un veritabil apetit pentru fiintele miraculoase, simbolic traversand imaginarul colectiv unde Inorogul, evocat si de Dimitrie Cantemir, sa devina un prototip ideal al perfectiunii de neatins. Prezenta acestui simbol seamana cu aspiratia catre o idealitate mereu dorita, rareori atinsa cu adevarat. Compozitiile cu acest motiv devin aproape o emblema stilistica, o optiune estetica. In alt plan, unele compozitii recurg la evocarea Edenului imediat unde fiinte mundane devin fabuloase Pomone sau alaiuri de prin zavoaiele Arcadiei. Nimfe si satiri, zgomotoase cortegii bahice, populeaza un spatiu al fanteziei si metamorfozelor horatiene. Colorist vivace si devotat armoniilor ample, structurile tuselor virile care sustin constructia imaginii definesc deopotriva un temperament stenic si o viziune artistica personala. Asemenea observatie se impune atat in mai vechile naturi statice, eclatante prin calitatea pastei si orchestratia tonurilor de culoare, cat si in metaforele luminii din compozitiile cu sugestii simbolice mai ample. Arhitectura imaginilor vizeaza o buna relatie a axelor, verticala si orizontala marcand chtonicul si astralul, materia si spiritul, palpabilul si inefabilul, imaginarul. In asemenea relatii fundamentale, spiritul organizarii suprafetei nu exclude infuziile de plasticitate si de fior poetic, mai ales in acuarele. Pensulatia, de obicei ferma, decisa, lasa destul loc starii de reverie. Autoportretul, de pilda, lucrare remarcabila, ni-l infatiseaza purtand, cu fina autoironie, deopotriva coroana cu lauri si cea de spini. Pare a fi sugestia implinirii, dar si a Rastignirii. Un alt remarcabil portret compozitional imi pare a fi Japoneza cu marama sau cu masca, portret atasat altor compozitii de tema Dublului, adevar si minciuna, aparenta si esenta. Petru Damir, la 60 de ani, revenit la Iasi pe simezele selectei Galerii Dana, elogiaza spiritul creator iesean, Maestrii scolii iesene din care se revendica si semnifica intoarcerea unui fiu care a stiut sa sporeasca talentul primit de la Divinitate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1341 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014171 (s)