News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

22 Aprilie 2005
831 Vizualizari | 0 Comentarii
Un ideal tangibil: ignoranta

Intr-o dezbatere televizata asupra statutului actual al scolii, un pedagog, a carui junete nu-l impiedica sa se rosteasca apasat in numele experientei didactice acumulate, afirma ca lipsa de interes a tinerei generatii pentru invatatura e fireasca. Scoala, zicea dumnealui, nu mai raspunde demult adevaratelor trebuinte ale elevilor, oferindu-le cunostinte in mare parte nefolositoare pentru viata. Si pedagogul nostru dadea, ca sa fie mai convingator, exemple din sfera istoriei si geografiei, care mai mult i-ar incurca pe copii in viitoarea lor cariera, decat le-ar fi de ajutor, sugerand ca traditionalul concept al "culturii generale" e, astazi, depasit, impunandu-se o revizuire a lui din temelii. Daca singurul rost al omului pe pamant e acela de a munci pentru a castiga bani, atunci probabil ca revizuirea in cauza e mai mult decat necesara. Cam prea usor dispretuita scoala traditionala se intemeia insa pe convingerea ca principalul ei rost sta in formarea armonioasa a personalitatii, nu in stricta pregatire pentru o profesie lucrativa. Inainte de a-si insusi o meserie de pe urma careia sa traiasca, tanarul trebuia sa invete cine este, pe ce lume traieste si care-i e locul in cuprinsul acesteia, ce i-a dus mintea pe inaintasi si cate dintre intrebarile ce nu i-au lasat sa doarma au ramas inca fara raspuns. Asta insemna "cultura generala" spre insusirea careia si-au ros hainele atatea generatii de scolari si pe care un curent pretins innoitor se sileste a o arunca la groapa de gunoi.
Sigur ca se poate trai si fara cultura generala. Ba, daca nu esti pretentios, se poate trai foarte bine. Starea de furnica harnica nu reclama cunostinte teoretice si, cu atat mai putin, exercitiul gandirii. Ajung doar cateva reflexe practice, initial conditionate, apoi trecute direct in codul genetic.
Am, totusi, impresia ca renegarea culturii generale in numele imperioaselor cerinte ale vietii se intemeiaza pe un sofism. Pentru ca actualul dezinteres al elevilor fata de educatia teoretica multilaterala nu se datoreaza de fapt lipsei de finalitate a acesteia, ci strambatatii lumii in care traim. Tanara generatie n-are nevoie de dascali pentru a constata ca, la noi, meritul n-are nici o trecere, in vreme ce absenta lui e mereu castigatoare; ca negustorul din coltul strazii o duce incomparabil mai bine decat profesorul; ca analfabetul devenit om de afaceri se bucura de consideratie si-si permite sa-i dea cu tifla omului de stiinta; ca titlul pe care ti-l da trecerea prin scoala nu confera un statut social limpede si nici stabilitate economica. Cand media incurajeaza cu sistem ideea ascensiunea prin efort minim, furnizand atatea dovezi ca nu o minte bine mobilata si munca staruitoare asigura succesul in viata, ci alte insusiri, odinioara reprobabile, cum nu si-ar face baietii trimisi la invatatura un ideal palpabil dintr-un Vanghelie, iar fetele din cutare blonda certata cu cartea si ajunsa, tocmai de aceea, sfetnic de presedinti? Daca tinerii au ajuns a gandi ca prea multa carte strica, nu scoala "de moda veche" e de vina, ci societatea noastra "de moda noua", in cuprinsul careia scolii i s-a rezervat rolul cenusaresei necautate de vreun print.
Nazuinta realizarii prin nemunca si pe nemerit castiga teren in vremurile tulburi. Atunci, asa-zisi "reformatori" se intrec in combaterea regulilor verificate prin secole, militand pentru grabnica lor inlocuire, in numele imperativelor clipei, cu regulile efortului minim si bunului plac. E bine de stiut ca asemenea incercari de deturnare a cursului firesc al lucrurilor s-au petrecut si altadata, inclusiv in epoci despre care obisnuim a avea numai cuvinte de lauda. Drept care reproduc in incheiere urmatorul pasaj din "Literatura bolnava" de Aron Densusianu (1894), instructiv fie si intrucat ne aminteste ca proastele exemple au gasit adepti intotdeauna: "Un parinte avea un copilas foarte inteligent, care in clasele primare fusese tot cel dintai, si ceea ce va spun este fapt real. In clasa I gimnasiala, cateva luni merge bine ca mai nainte, deodata copilul nu mai invata, si orice masuri luase tata-sau, in desert! Din atitudinea baiatului, din raspunsurile lui la admonitiunile ce i le facea, simte tata-sau ca trebuie sa fie vreo meteahna la mijloc, si mai cu buna, mai cu raul, indupleca pe baiat si el ii descopere motivul, zicand: daca voi invata bine, nu ma fac ministru! Cercetand tatal mai de aproape, afla ca in adevar aceasta era o credinta latita printre scolari. Fara a cauta mai de aproape originea acestei credinte, faptul oglindeaza in sine ceea ce ziseram mai sus, ca se poate trai cu putina munca, ba poti ajunge si in positii inalte – fara munca."
Alexandru Dobrescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1258 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013802 (s)