News Flash:

Lunga vacanta a boemei targului

3 Iulie 2000
753 Vizualizari | 0 Comentarii
Pe la inceputul anilor '90, multi dintre noi mai erau inca studenti si isi bucurau sufletul cu momentele astea frumoase ale vietii de camin, la prima despartire de familie, dar cu un altfel de sentiment al libertatii, care avea sa fie si unul definitiv. Nu stiu cum se face, dar in vremurile acelea, cand unii vedeau pentru prima oara un televizor color si o sticla de coca-cola, traind intr-un fel sau altul sentimentul descatusarii culturale, si cand apareau primele editii din Cioran, Eliade si Kamasuthra, aveam un sentiment de stabilitate si buna dispozitie. Faceam primii pasi pe strazile unui oras care ma fascina, ma incalzea pur si simplu si pentru care juram credinta vesnica. Poate ca si tineretea desantata ne dadea celor mai multi dintre noi imaginea unei eternitati "de-ucigatoare visuri de placere". Incepusem sa cunosc, impreuna cu bunii mei amici, boema ieseana, despre care profesorii si pensionarii povesteau atat de multe lucruri, si din care ei insisi faceau parte, in dupa-amiezi pline de plictiseala caniculara, iar imaginile erau atat de puternice, de parca nimic nu s-ar mai fi schimbat de secole. Era bine... erau si niste bani, si puteai sa conduci o fatuca pe la camin, sau sa dai o bere unui prieten secat si picat pe la nu s' ce examen. N-a fost sa traim asa pana la capat, dezlipiti de pretentii materiale, de orgolii si glorie, iar boema Iasului a inceput sa se ascunda, sa devina o chestiune pentru initiati, unde nu oricine se poate insinua. Generatiile care au venit cam dupa '95-'96 n-au mai avut fericirea acelor vremuri. Au ajuns in Iasi, inclusiv cu o alta mentalitate, mai mult decat postmodernista, plina de avioane si aspiratii efemere, si mai rau decat asta, mai putin sincera si profunda. Cu mai putina carte stiuta, cu mai putine preocupari "studentesti". Cei care au trait primii ani de libertate, cand constiinta tanara si puternica injura curajos puterea si opozitia, cand vorbea din nou despre valori pe care multi le credeau pierdute, au acum sentimentul frustrarii si al tradarii. Pe atunci nu se mai putea vorbi de generatii de sacrificiu, nu mai exista nici o indoiala ca nu vom razbi. Si n-am razbit! Multi, insa, au pornit la drum, indiferent de ceea ce li s-a oferit. Si-au pus verighete si au facut copii. Au intrat pe mana patronilor si si-au secat nervii. Prea putin din ceea ce omoram cu secunde boeme, prin '90-'93, mai are viata acum. Si ce-i mai rau, e ca nici incredere nu mai exista. Din pacate, Iasul incepe sa piarda ceea ce avea mai bun: boema. Veteranilor nu le mai poti cere sacrificiul de a mai pierde o noapte si ceva celule hepatice, pentru ca au facut asta la vremea lor. Cei tineri sufera de blazare si nu au bani pentru a mai stinge din focul de peste zi. De cativa ani, la Iasi au murit multe locuri frumoase, au murit gastile simpatice de tineri prinsi cu filosofia si poezia, cu muzica buna, cu nopti in Gradina Botanica ori prin Copou. De cativa ani, inclusiv prescolarii vorbesc de bani si averi, de celulare si masini, de gagici si discoteci "americanesti". Cine sa mai piarda vremea prin dulcile vagauni ale targului, indiferent la toate politicile si tacticile sociale, cu o bere in fata si spunand poezie?... Mai ales acum, vara, cand fiecare ia un tren si cauta un loc mai umbros, mai singuratic si, evident, mai douamiist?...
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1298 (s) | 22 queries | Mysql time :0.015099 (s)