News Flash:

Noul ambasador. Romania ca o prada?

8 Iulie 2019
570 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7354 RON (0.0000)
USD: 4.2654 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Sorin Rosca Stanescu 1

Comisia de specialitate a Senatului Statelor Unite a decis. Noul ambasador al Romaniei, cel care il inlocuieste pe Hans Klemm, este Adrian Zuckerman. Avocat imobilar. De origine romana. Numit politic. Donator al viitoarei campanii a presedintelui Trump. Si instantaneu el a devenit obiectul unui urias scandal. Cum va decurge relatia cu noul reprezentant al Statelor Unite?

La aceasta intrebare dramatica, data fiind istoria furtunoasa si extrem de controversata pe care am avut-o cu alti ambasadori, nu putem avea un raspuns decat daca in prealabil rezolvam o enigma. Ce este Romania pentru Statele Unite? Un partener sau o prada? La randul ei, cheia ne ofera o alta intrebare la fel de dramatica. Cum ne percepem noi insine? Drept un aliat strategic al Statelor Unite, unul dintre cei mai importanti aliati europeni sau drept o colonie? Un stat de frontiera, un stat santinela si atata tot din punct de vedere strategic si un stat care isi ofera cu generozitate uriasele bogatii din punct de vedere econonomic? Sunt intrebari dramatice, care necesita raspunsuri transante, urmate de reactii cu adevarat ferme. Pentru ca altfel din nou vom fi extrem de dezamagiti. Fara a intelege ca o buna parte din dezamagire isi are cauza chiar in tipul nostru de comportament.

A existat dilema, pe care eu insumi am incercat sa o dezleg, legata de calitatile unui ambasador al Statelor Unite la Bucuresti. Ce este mai bine? Sa avem un ambasador politic, numit de presedintele Statelor Unite cu aprobarea Senatului ca recompensa pentru ca i-a finantat acestuia campania sau un ambasador tehnic, un specialist al Departamentului de Stat? Romania a beneficat de ambele categorii de ambasadori. Si, cu o singura exceptie dupa 1989, comportamentul acestora a lasat de dorit. Fie ca au fost ambasadori politici, fie ca au fost diplomati de cariera, ei au batut la Bucuresti cu pumnul in masa si au impus guvernelor de multe ori solutii extrem de controversate in raport cu interesul national si uneori solutii stranii chiar in ceea ce priveste parteneriatul romano-american. Iar autoritatile cu extrem de mici abateri, s-au conformat. De aceea, perceptia generala este ca nu conteaza prea mult daca avem un ambasador diplomat de cariera  sau un ambasador numit politic. Partea stranie este ca, indiferent cat de bune sunt relatiile la varf romano-americane in plan politic si militar, in aceasta tara comportamentul ambasadorilor a fost extrem de controversat. Nu suficient, slava Dmnului, pentru a declansa sentimente anti-americane. Dar totusi destul de controversat pentru a starni dezaprobare si, uneori, scandal.

Ce stim pentru moment despre Adrian Zuckerman? Nu prea mult. Ca este originar din Romania, ca parintii sai au reusit sa emigreze cu unul dintre valurile de evrei care, din pacate, sub regimul Ceausescu, au parasit aceasta tara, ca nu are impresii placute despre copilaria sa aici, ca este avocat imobiliar, obiect al unui scandal de hartuire sexuala, ca in fata Senatului american a sustinut ca e decis sa serveasca bine interesele Statelor Unite in Romania, o tara pe care a catalogat-o drept extrem de bogata in terenuri agricole, petrol, gaze naturale, minerale s.a.m.d.. Un site american, care are sapte milioane de vizitatori unici, Open Secrets, l-a prezentat drept un exemplu al unei schimbari dramatice a strategiei lui Donald Trump legate de numirile de ambasadori. In sensul ca, daca intr-o anumita proportie si alti presedinti si-au recompensat sponsorii din campania electorala cu numiri in functii de ambasadori, sub administratia Trump numarul ambasadorilor politici astfel numiti a crescut exponential. In plus, pentru prima data – iar Zuckerman este chiar un deschizator de drumuri – ambasadorii politici nu mai sunt numiti pentru ca ar fi sponsorizat campania electorala care l-a adus pe presedinte la Casa Alba, ci campania electorala care ar putea sa-l aduca castigator al unui al doilea mandat. Site-ul apartinand unui ONG, intitulat Centrul pentru Politici Responsabile, sustine ca aceasta practica de data recenta este reprobabila. Personal, admitand ca e rau sa numesti un ambasador al tarii tale intr-un al stat in schimbul unei sponsorizari, nu inteleg cu ce ar fi mai rau ca aceasta sponsorizare sa fie prezenta iar nu trecuta. In definitiv, e dreptul fecarui stat sa decida cum procedeaza in privinta modului in care-si construieste diplomatia si relatia cu celelalte state.

Este o poveste americana. Exclusiv americana. E treaba lui Donald Trump, a Casei Albe, a Departamentului de Stat si a Senatului Statelor Unite sa decida cine si in ce conditii va desanta in orice stat al lumii in calitate de ambasador. In orice caz, aceasta nu este o treaba romaneasca. Noi, ca natiune, ne putem simti onorati sau dezonorati nu atat de modul in care este ales reprezentantul legitim al Statelor Unite in aceasta tara, ci doar de comportamentul sau. Dar aici exista totusi o problema. Deloc mica. Am avut o experienta nefericita cu Hans Klemm. Un diplomat de cariera, harsit sub aspect tehnic multi ani in aparatul birocratic al Departamentului de Stat. Acesta a actionat in Romania de cate ori i s-a permis – si de cele mai multe ori i s-a permis – din pozitia de guvernator al unei colonii. Aceasta experienta amara vine dupa o alta, cu un ambasador care l-a precedat si care a fost numit pe criterii politice. Comportamentul sau a fost asemanator, cu deosebirea ca s-a concentrat mai mul in zona economica si mai putin in zona politica. Iar in plan economic s-a remarcat prin presiuni asupra autoritatilor de la Bucresti, pentru a alimenta cu zeci de milioane de euro afacerea Microsoft si prin faptul ca lasarea sa la vatra nu s-a concretizat printr-o intoarcere la Washington, ci prin inscaunarea la Bucuresti, in fruntea Fondului Proprietatea. Care dispune de o buna halca din averea acestei tari. E greu de spus care dintre cei doi a fost mai bun in calitate de ambasador. E greu de spus care a fost mai rau. In mod cert insa, un sponsor al unei campanii electorale – presupun ca este vorba de cateva milioane de dolari – nu este recompensat in calitatea sa de om de afaceri cu o amarata de leafa de ambasador la Bucuresti. Acesta vine pentru a-si scoate in castig investitia facuta.

Si acest lucru ar putea fi inteles, dar doar intr-o oarecare masura. Un ambasador a unui stat aliat, recompensat de presedintele american, vine la cascaval. Slujind in acelasi timp si interesele politice si militare ale Washingtonului in raport cu un aliat important. Numai ca acest cascaval nu si-l poate lua pur si simplu singur. El poate fi obtinut – si Romania poate fi astfel transformata intr-o mina de aur pentru portofelul ambasadorului – doar in conditiile in care autoritatile sunt cooperante si cedeaza in anumite privinte din punct de vedere economic. Dar cum ajung autoritatile de la Bucuresti sa cedeze? Fie se ofera ele insele, dupa cunoscutul sistem fanariot, sa-i dea ambasadorului premii, fie o fac sub presiune. Aceste premii inseamna mai putin afaceri personale, care intotdeauna bat la ochi, si mai degraba oportunitati de afaceri pentru societati comerciale americane de preferinta sau chiar si din alte state, care, la randul lor, drept multumire, intr-o forma sau alta, de obicei indirecta, il sponsorizeaza pe ambasador. Asa se perfecteaza si se deruleaza afacerile unor ambasadori in Romania.

Numai ca lucrurile nu sunt atat de simple cum par. Pentru a atinge asemenea rezultate, in conditiile in care autoritatile de la Bucuresti nu coopereaza din prima, ambasadorii trebuie sa faca presiuni. Fac aceste presiuni nu in nume propriu, ci invocand autoritatea Statelor Unite. Si nu fac aceste presiuni cu scopul explicit de a insuruba un investitor american in punga de petrol sau gaze naturale a statului gazda. Fac aceste presiuni invocand principii care stau la baza relatiilor dintre cele doua state. Cum ar fi lupta impotriva coruptiei, statul de drept, independenta Justitiei s.a.m.d. Asemenea cauze, in esenta lor drepte, se transforma in instrument de santaj.

Totul se intampla numai si numai daca autoritatile statului gazda sunt slabe. Un santaj fara cooperarea celui santajat nu are nicio valoare. Prin urmare, problema problemelor nu este pe cine numesc drept ambasador Statele Unite, nici cum se numeste acesta, nici din ce mediu provine si nici macar care ar fi obiectivele lui reale la Bucuresti. Cheia ramane la noi. Ne lasam sau nu ne lasam santajati?

Ei bine, eu unul sustin sus si tare un principiu extrem de simplu. Daca dorim sa fim stimati la Washigton, daca dorim sa fim tratati de la egal la egal, nu trebuie sub nicio forma sa cedam unor presiuni, care nu sunt suta la suta acoperite de principii generate de valorile democratiei. Daca nu cedam, nu vom mai fi o prada. Vom fi tratati ca un partener. Se pot castiga bani buni si cu un partener si, in plus, fara a crea resentimente. Daca ambasadorii Statelor Unite trimisi in tari ca Romania nu primesc o tabla a legii, pe care sa fie obligati sa o respecte cu sfintenie – si asta ramane exclusiv o problema a Washingtonului – avem noi insine posibilitatea sa le servim inca de la instalarea in functie o tabla a legii.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

hans klemm adrian zuckerman
Distribuie:  

Realitatea.net

RomaniaTV.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2019 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1666 (s) | 23 queries | Mysql time :0.042174 (s)