News Flash:

Indolenta mortii

26 August 2009
1074 Vizualizari | 0 Comentarii
Indolenta mortii
Omului ii este frica de moarte, da, dar nu e la toata lumea in aceeasi masura. Ii deosebeste gravitatea pacatului pe care il au de dus cu ei dincolo... Si intelegerea mortii ca un prag mai inalt peste care trebuie sa trecem in drumul spre mantuire... Pe omul pregatit nu-l sperie nici moartea, nu-l surprinde nici judecata cu traista goala. Nu m-am gandit niciodata daca moartea este o pedeapsa. Important e sa ne gaseasca pregatiti sufleteste... Cel care cugeta la moarte scapa de moarte, iar cel ce cugeta doar la placerile acestei vieti trecatoare isi castiga moarte. Nu de moarte trebuie sa ne temem noi, pentru ca, in fapt, moartea este nemurire, ci de pierderea sufletului sa ne temem. (Parintele Iustin Parvu: O viata de marturisitor)

"Ia mamaliguta cu sare, la mama, pasaruica-pui!" - imbia cucuveaua, in puterea noptii, Lita Floare - "si du-te, ca poate ai de cantat prin padure, ori pe unde o-i sti numai tu!..."
***
Gobaia (naibii), ioc!, o tinea pe-a ei: "Cucuveau, cucuveau!", prevestindu-i ca va lua in scurt timp calea tintirimului. Vadana de-un car de ani, Lita Floare se deprinse cu linistea mormantala care-o lasa s-asculte ticaitul sarpelui casei si rarele pocnete din grinzile odaii. Se impacase cu gandul ca sfarsitul ii este undeva prin preajma, chiar daca nu suferea de vreun betesug anume.
Asa, ca de binete, s-o fi intrebat vreunul ce mai face, ii raspundea ca, iaca, se bucura (inca) de Sfanta Lumina a Soarelui, ca la anu`, e-he, nu se stie; poate va sta sub bolandaie mai inalte decat gard`, ca Marghiolita lui Nedelcu, Tofanoaia sau Anica lui Ipate...
***
Acu`, e drept, cei de-o etate cu ea se imputinasera zdravan, majoritatea clarificandu-si situatia demult: rai sau iad, si se gandea sa nu ramana, chiar asa, cu mainele in san.
De aceea isi pregatise cam tot ce trebuie pentru cand o fi s-o stranga Cel de Sus: prosoape, lumanari, panza de poduri (doua`s`patru), vin, rachiu, zahar si grau, pentru coliva... Dar cate altele nu, si racla, si cruce, si toiag de ceara, sa arda la priveghi, si tavele pentru biscuiti "ciucalai", sa dea la cei copii care or veni s-o vada ultima oara, lungita pe laita, in odaia de buna.
***
De la o vreme, racla, tinuta in podul casei, plina ochi cu fasole "de cele boambe", napadita de gargalite, se cam scorojise. Asijderea, crucea mare din lemn, innegrita de fum, de bratele careia atarnau largi cununi de ceapa si de usturoi, puse la pastrat pe iarna.
***
Anii treceau si Litai Floare au inceput sa-i moara feciorii, de batranete. Batea acusi suta de ani, iar carii i-au ros de tot sicriul, prabusit peste hogeag, si crucea-i paradita ...
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1317 (s) | 24 queries | Mysql time :0.018880 (s)

loading...