News Flash:

Parlamentul, strabunicul si limba copta

28 Aprilie 2007
724 Vizualizari | 0 Comentarii
Titus Ceia
Motto:
"Exista multe locuri in lume in care neimplicarea intr-o problema de viata si de moarte reprezinta un delict sanctionat prin lege. Poporul meu se straduie sa invete aceasta regula."
Hamdi Benyakuba, delegat UNESCO.


Cam in timpul in care parlamentul Romaniei delibera in vederea suspendarii lui Traian Basescu pentru macar 30 de zile, doi oameni nascuti - in momente diferite - la 15 mii de km unul de altul, discutau aprins despre limba si religia copta. Aveau langa ei un televizor deschis care transmitea in direct epocala sedinta a suspendarii, dar propria lor confruntare reusise sa-i transporte undeva departe, probabil intr-un univers paralalel, si nu simteau nici macar nevoia sa intrerupa transmisia. Pur si simplu n-o luau in seama.
La aceeasi ora, undeva intr-o comuna de la limita judetului Iasi, nea Cojocaru era in toiul semanatului. Daca n-ar fi avut atata treaba, probabil ca s-ar fi aflat in fata televizorului si ar fi urmarit dezbaterea.
Ce sa-i faci? Lumea merge inainte. Cararile pe care se merge sunt multe, uneori inguste, alteori mai largi, faptele se leaga si ele dupa importanta iar importanta este un ceva in acelasi timp concret si abstract, de fapt este o dimensiune la care ai permisa participarea sau neparticiparea. Intr-un caz sau in celalalt esti obligat insa a-ti asuma o responsabilitate.

Daca mergem mai departe, vom observa ca exista un enunt simplu cu care majoritatea semenilor nostri este de acord. Enuntul enuntului: tot ce nu e interzis, se poate face.
Cat timp lucrurile se oranduiesc dupa aceasta idee, nimic ireparabil nu se poate produce. Cel putin in aparenta. Totusi, strabunicul meu a demonstrat contrariul. Aflat intr-un tren plin ochi cu deportati in Baragan - ca deportat, nu ca paznic sau mecanic de locomotiva - strabunicul meu a coborat intr-o gara de pe traseu, pentru a-si potoli setea. Sigur, a reusit sa bea o stacana cu apa salcie, dar se pare ca asta a fost ultima realitate pe care a perceput-o deoarece un brav ostas din trupa de insotire a trenului l-a vazut ca se chinuie sa se urce inapoi in vagon si i-a sters intr-o doara un pat de arma in moalele capului, omorandu-l pe loc. Nu l-am cunoscut pe strabunicul meu. Nu stiu daca voi afla vreodata locul exact unde a fost ingropat. Tot ce am povestit mai sus am reusit sa aflu dupa multi ani de la intamplare. De la intamplarea care i-a curmat destinul. Totusi, de cateva zile incoace, cand aud intr-un context sau altul de suspendari, referendum, cand aud de interdictii sau interpretari votate peste noapte, cand aud pur si simplu inca ceva despre Traian Basescu, parca imi vine in minte ca bunicului meu i s-a facut sete si a murit pentru asta.



***
Sa nu uit: oare cum se spune "a muri" in limba copta?


Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4768 (s) | 24 queries | Mysql time :0.361942 (s)

loading...