News Flash:

Intotdeauna, om de cultura in Iasi

23 August 1999
799 Vizualizari | 0 Comentarii
N-as putea sa va spun care este... si, desigur, nici nu ar interesa pe cineva. De fapt, cui mai foloseste cultura, si chiar, de ce ar mai fi folositoare? Eroare a spiritelor inalte, sau a unor constiinte prea mult legate de Academie, sensul culturii nu exista decit ca o sintagma iesinda din timp. Pentru studierea sensului culturii, exista, la Iasi o sumedenie de "enoriasi" care ar putea sa se exprime cu cea mai sincera obiectivitate; desi sint cu adevarat animati de astfel de idei, si cu atit mai mult sensul culturii le apartine (fara sa stie, si fara sa-i intereseze cu adearat despre ce sint intrebati), oamenii acestia, peste care s-au pravalit biblioteci si hermeneutici ale miturilor fundamentale, iti vor spune cu totul altceva, decit ceea ce astepti. In loc de discursuri universitare, din care speri sa ramii macar cu numele unor teritorii suspecte de vreo noua mistica, vei auzi tot felul de lucruri despre neintelegerea timpurilor care nu mai trec sau despre proiectul cel mai important al enciclopediei viitoare, dar mai ales, despre cum s-a intimplat, nu cu mult timp in urma la Chisinau. (Sau la Balti, ma rog... sau Cernauti). Exista o seninatate de a privi tot felul de intelesuri, specifica si demna de ieseanul autentic, care nu poate sa nu te resemneze. Poti pleca, dupa o asemenea discutie, pe deplin convins ca esti in stare de orice, dar mai ales de editarea celei mai importante opere care s-a scis vreodata la Iasi... de fapt, in lume. Iti apartin toate orizonturile. Incepi sa te iubesti pentru cit de valoros esti. Pina cind te iau din urma lipsurile, gaurile care te "formeaza", neajunsurile din viata culturala de pe Bahlui. Ca sa ajungi sa intelegi cit de neimportant esti. Fara sa pui la indoiala nestiinta ta. Iasul te obliga sa fii bun. Sa fii dintre cei importanti. Iasul trege, ca un magnet tot ce se naste pe pamint moldovean, iubindu-se amarnic, si oferind, in schimb, foarte putin. Ca sa ramai "bunul iesean" (expresia nu-mi apartine, dar imi place), trebuie sa maninci mult asfalt, si sa treci de multe ori pe unde tot ai fost. Si intr-o buna zi, maturizind gluma iubitilor profesori de la Universitate si depasind sentimentul ratarii, auzi ca cineva intreaba de tine, ca esti si tu, de pe acolo, ca ti se cere ceva. Acel ceva, pe care, poate nici nu-l intuiesti, dar pentru care vei face orice. Si incepi...
Pina cind, deodata, devii profesorul blazat, sau doctorandul fara perspectiva, dar oricum, omul de cultura al urbei, invitat, intrebat, cel care l-a cunoscut indeaprope pe marele Poet, sa zicem; cel caruia ii ramine prestanta si datoria de a scrie. Si cel care, intr-o zi, ramine singur, vorbind aiurea, pe strada, despre fostii lui prieteni, oamenii mari de alta data. Ajungi, uneori , sa comentezi sensul culturii, sa le spui celor pe care, privindu-i cum te asculta (iti amintesti de tine, odata), le vei vedea bucuria intilnirii cu tine, unul dintre cei care au fost, atunci, printre cei din urma prezenti...
Si la urma... apar niste carti, nu le citeste nimeni, le citeaza toti, si cultura merge mai departe, sfidind singuratatea, sau iubind continuitatea, desi totul ramine ca la inceput: "Esti studentul meu? Hai sa bem o sticla cu vin!"
Liviu APETROAIE
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2063 (s) | 22 queries | Mysql time :0.085261 (s)