News Flash:

La Manastirea "Petru Voda",

27 Noiembrie 2002
1040 Vizualizari | 0 Comentarii
Batranul Iustin si Imparatia iubirii

Se stie din cele mai vechi timpuri ca tinutul Neamtului ascunde deopotriva legenda si isihie. Aidoma Sfantului Munte Athos, tinutul Neamtului ascunde salba frumoaselor asezaminte monastice, unde mii de traitori intru Hristos au slujit si cantat in vechile altare de piatra. In aceste tinuturi de munte, dincolo de popasul Petru Voda, sub muntele Halauca, in regiunea Hasca, Arhanghelii Mihail si Gavril ocrotesc cu aripile lor manastirea ce le poarta numele. In rasaritul soarelui, manastirea pare un chivot coborat din cer pentru a face prezenta existenta lui Dumnezeu si a celor doi mari sfinti ocrotitori.

Retras in chilie

Protosinghelul Iustin Parvu, figura marcanta a Bisericii, alaturi de puternica iubire a Arhimandritului Cleopa Ilie si bunatatea lui Sofian Boghiu, vrednic de pomenire, cu istetimea lui Arsenie Papacioc, cu spontaneitatea lui Teofil de la Sambata de Sus, reprezinta centrul spiritual al Nordului Moldovei prin forta duhovniceasca ce o degaja celor care se hranesc din ea. Crescut si format la umbra marilor duhovnici ai vremurilor trecute, trecut prin sabia Comunismului Rosu si prin suferintele Aiudului, parintele Iustin a hotarat sa se inchida in tainica si micuta chilie din fata bisericii. Nu i-a pasat de anii grei ai varstei, de povara suferintei indurate; a hotarat singur sa faca fata greutatilor si problemelor pe care le are un staret cu peste 80 de vietuitori in jurul lui. A construit din stradania credinciosilor cea mai linistita oaza de rugaciune pe aceasta vale. Bisericuta Sfintilor Arhangheli este sora mai mica a frumoasei Moldovita. Sfintii pictati in interiorul si pe exteriorul bisericii sunt fermi la privire si la chip, sunt ostasi, cuviosi, martiri, marturisitori, nu poarta frica de cei care cred ca pot ucide trupul prin putere sau functie. Crestinii se aduna fiindca il iubesc.

Obste vestita la Sihastria

Nimeni nu va intelege vreodata de ce Sihastria a adunat in vremea comunismului o obste vestita. Raspunsul este simplu: dragostea si caldura parintelui Cleopa i-a adunat si i-a tinut pe toti in acelasi duh de iubire. Nimeni nu cauta marire, putere sau rebeliune, ci toti il voiau pe omul lui Dumnezeu, sa stea langa el sau in preajma lui. Asa a fost si este de 12 ani la Petru Voda, la parintele Iustin: toti vin cu dragoste, nu din interes banesc sau politic.
In rasaritul soarelui, la 8 noiembrie, ograda parintelui Iustin era plina de crestini din toate partile. Cei 40 de clerici au umplut altarul Bisericii. Bisericuta a devenit neincapatoare, toti dorind locul din fata, nu pentru altceva, ci doar pentru a-l atinge pe Batranul. Preoti de prin toate colturile tarii (Constanta, Bucuresti, Alba Iulia, Suceava, Iasi, Arad) au venit sa-l vada, sa-l bucure, sa-l imbratiseze, sa-l mangaie cu tineretea lor.

Suferinta parintelui Iustin

I se spune Batranul, pentru ca in cativa ani de viata a trait, de fapt, mai multe vieti. Calugarit de tanar, copilaria i-a fost o ucenicie langa alti batrani ca el, astazi. Se vede lucru ca acest monah are radacinile lui adanci si nu vrea sa se descompuna dupa voile si parerile oricui. El, Batranul, vede aceasta jertfa ca fiind cea mai inalta, de aceea a putut convige mamele sa-si dea copiii langa el. Diferenta uriasa de varsta, de la optzeci la douazeci este o punte completata prin rabdare si iubire. Pe toti i-a incalzit, precum closca isi incalzeste puii sai. Asemenea dramei lui Iov, suferinta parintelui Iustin se prelungeste pana astazi prin varsta, boala, ispite, nerabdarea celor din jur. Dar totul este gandit, trecut prin filtrul experientei si raspunsul este unul singur: "Daca sunt tineri si fara experienta, n-ai ce le face, or sa-nvete". Cei 100 de monahi din juru-i sunt implinirea lui in jertfa intru Hristos. Azi, in zi de hram, zambeste discret in barba ca pentru sine. Toti il asculta, il admira si se bucura de prezenta lui. La sfarsitul dumnezeiestii Liturghii, fiecare se retrage cu multumire in suflet, impacat cu sine insusi, cu Cerul, cu Batranul, cu semenii, multumit ca si-a aratat pe deplin respectul fata de Dumnezeu si de spiritualul lor. Spre seara, manastirea imbraca haina linstii, a freamatului de codru intrand in firesc, asteptand ca in anii ce vor urma, la fel in fiecare an cat va trai Batranul sa-si imbrace haina de sarbatoare la fiecare 8 Noiembrie, in cinstea ostilor nevazute ale lui Dumnezeu.

Ionel Tomozei, student Teologie
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1460 (s) | 22 queries | Mysql time :0.029324 (s)