News Flash:

La Tepro, ploaia a incurcat socotelile salariatilor

24 Septembrie 2000
1010 Vizualizari | 0 Comentarii
•Pentru muncitorii de la fosta Metalurgica, dusi cu vorba de la o zi la alta, timpul pare a nu mai avea rabdare

Ploaia de ieri i-a alungat pe muncitorii adunati in fata portii principale de la Tepro, mare parte dintre ei refugiindu-se in sala de festivitati si pe holurile de langa aceasta. Salariatii de la Tepro s-au aflat, ieri, in cea de a cincisprezecea zi in care au refuzat sa intre la lucru, protest despre care spun ca nu poate fi asimilat cu o greva generala. Incetul cu incetul, oamenii au inceput sa-si piarda rabdarea, aparand deja primele voci care strigau ca isi vor face singuri dreptate.

"Catoiu a fost cel mai escroc din toata aceasta afacere!"

Putinii trecatori nimeriti, ieri dimineata, prin fata societatii Tepro au avut parte de o imagine mai putin intalnita in ultimele doua saptamani. Daca in zilele trecute intrarea in intreprindere era populata de sute de oameni, trotuarele erau, ieri, goale. Patrunzand pe intrarea principala, puteai fi informat de un portar amabil (dar numai dupa studierea indelunga a legitimatiei de presa), ca toti oamenii s-au refugiat in sala de festivitati, ploaia impiedicandu-i sa procedeze la fel ca in precedentele zile. "Sunt toti adunati acolo si cauta solutii pentru iesirea lui Tepro din criza", imi comunica portarul, dupa care ma lasa sa merg la sindicat. Aici, agitatia fusese inlocuita de o stare generala de asteptare, tulburata numai de discursul vicepresedintelui Constantin Anghel, care purta o discutie aprinsa la telefon. "... Catoiu a fost cel mai escroc din toata aceasta afacere. Intrebati-l cum a trecut din tabara salariatilor in cea a firmei cehe, desi la licitatie ne-a reprezentat pe noi, pe salariati", ii comunica acesta interlocutorului de la celalalt capat al firului.
"Domnul Rotaru este la Bucuresti", imi spune unul din sindicalistii adunati in biroul sindicatului, supraaglomerat. In acel moment se deschide usa si cineva intreaba daca vine unul din lideri in sala de festivitati, sa vorbeasca cu oamenii. "Va merge domnul Anghel, dar acum e ocupat, vorbeste la telefon", i se spune acestuia, dupa care linistea din birou continua sa fie tulburata numai de discutia la telefon a lui Constantin Anghel. Toti stau si-l asculta, manifestandu-si in dese randuri aprobarea fata de cele spuse.

Sala de sedinte este vegheata de chipul lui Sahleanu

Mi se spune ca pot merge in camera alaturata, unde se poate vorbi in liniste. Aici, Mircea Giurgi, membru in Biroul Executiv, discuta cu unul dintre sindicalisti. Este sala de sedinte a sindicatului, iar deasupra mesei prezidiului e asezat un tablou ce-l infatiseaza pe Virgil Sahleanu. La intrebarea mea, daca au fost perfectate actele pentru schimbarea numelui sindicatului in Sindicatul "Virgil Sahleanu", mi se raspunde ca nu a fost timp. "Toti am fost prinsi in aceasta agitatie si asteptam ca ea sa se termine cat mai curand. Oricum, vom face si acest demers, pentru ca vor trebui organizate alegeri, conform statutului, pentru un nou presedinte", mi se raspunde.
Dupa obisnuitele discutii cu sindicalistii, care au devenit in ultimele doua saptamani zilnice, am iesit din biroul sindicatului, unde Constantin Anghel continua sa dea explicatii la telefon. "Domnule, imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar ganditi-va ce a facut Ceausescu pentru tara asta. Cate constructii s-au ridicat, aproape toata populatia trebuia sa termine un liceu... Nu sunt comunist, domnule, parintii si bunicul meu au facut puscarie politica, am avut de suferit... Ce face actuala putere pentru noi? Nimic. Cum vor veni ei sa ne ceara votul cand nu vor sa rezolve nimic pentru tara asta?... Domnul meu, inainte fura din tara asta un singur om, cincizeci, o suta de oameni din jurul lui. Acum, insa, fura 200.000 de oameni!", isi continua Constantin Anghel discutia. Am iesit pe hol. Aici, numarul oamenilor crescuse, semn ca se plictisisera sa tot stea in sala de festivitati, in asteptarea lui Anghel. Peste tot, numai fete preocupate, ingrijorate, tacute. Din cand in cand, un glas se mai ridica dintre ceilalti, spunand ceea ce parca fiecare din ei dorea sa spuna. Lumea il asculta, ii da dreptate, dupa care tace. Fiecare se gandeste ca va mai sta doua-trei ore la fabrica, apoi va merge acasa. Banii nu vor veni la timp, daca vor veni, oamenii vor sa lucreze, insa nu in aceleasi conditii de pana acum. Toata atmosfera pare sa spuna ca rabdarea oamenilor a ajuns sau tinde sa ajunga la o limita dincolo de care asteptarea nu va mai fi de suportat.
Mihai ANDREI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1297 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019395 (s)