Secretele istoriei

Marea sansa a lui Nicolae Iorga

Publicat: 11 apr. 2014
3
Ca regula generala, reusita de a intra in  randurile corpului profesoral universitar este rezultatul unui subtil amestec intre  sansa, competenta profesionala si munca. In plus, simpatia castigata din partea unui mentor universitar pe bancile facultatii, o colegialitate  scolara, o prietenie de tinerete, o afinitate ori inregimentare politica, inrudiri sau aliante matrimoniale, o complementaritate profesionala, chiar hobbyurile comune sunt si ele susceptibile a provoca declicul, constituind atuuri deloc de neglijat, apte a netezi calea spre un post universitar.

Vezi si Adevarul despre asasinarea lui Nicolae Iorga 

De pilda, A.D. Xenopol a insemnat marea sansa pentru Nicolae Iorga, uneori poate unica ce apare in viata unui om. Ca profesor la Universitatea din Iasi, Xenopol a fost inca de la inceputuri artizanul „fenomenului Iorga”, el a dat forma si continut reusitei tanarului istoric in ierarhia sistemului. Bucurandu-se de un real prestigiu intelectual si politic, cu evidente veleitati de mentor la universitate  si in cadrul „Societatii stiintifice si literare” – in al carei organ publicistic, „Arhiva”, avea sa tipareasca N. Iorga incepand cu 1890 –, Xenopol infrunta o parte influenta a corpului profesoral pentru scurtarea stagiului de studii al tanarului cu dispozitii geniale (cum aprecia „Era noua” din 24 decembrie 1889) si tot el are ideea organizarii unui banchet in cinstea lui Iorga, la care au participat toti universitarii in frunte  cu rectorul N. Culianu.

Vezi si Esecurile lui Nicolae Iorga din 1909 si crearea PND-ului
Mai mult chiar, Xenopol aranjeaza proaspatului absolvent o audienta la Th. Rosetti, ministru al Cultelor si Instructiunii pe atunci, asigurandu-i-se astfel mult ravnitul stipendiu pentru studii in strainatate. Si tot el este mijlocitorul si sustinatorul casatoriei lui Iorga cu Maria Tasu, factor favorabil largirii legaturilor cu mediul intelectual  si politic iesean, legaturi de mare importanta in acel moment.

De altfel, toti anii de pana la sfarsitul veacului XIX au marcat stranse legaturi intre magistru si istoricul in formare.
Daca in 1891 incercarea lui Xenopol de-al aduce pe Iorga la una din catedrele vacante ale facultatii de litere din Iasi a esuat din motive „birocratice” (in realitate de sorginte politica, dar invocandu-se si „tineretea” celui vizat), nu mai putin interesat se va arata profesorul in 1894, cu ocazia concursului de la Bucuresti, ce va marca debutul lui Iorga ca universitar. In plus, de-a lungul intregii perioade se constata grija lui Xenopol fata de istoricul in formare, corespondenta abundand de povete si sugestii de o rara delicatete, indicand insa si o colaborare pe picior de egalitate. Asistenta acordata lui Iorga a fost mai mult decat profitabila: de exemplu, in 1896, pe cand acesta  isi publica Actes et fragments relatifs à l’histoire des roumains (3 vol., 1895-1897), cu sprijinul Ministerului Instructiunii Publice, dar exista riscul sistarii la un moment dat a tiparirii, Xenopol intervine si rezolva in chip fericit sincopa; nu intamplator, lucrarea a fost inchinata magistrului. Tot  A.D. Xenopol propunea in 1898 alegerea lui Iorga ca membru activ al Academiei, in locul lui Al. Odobescu, alegere amanata atunci si nerealizata decat mult mai tarziu, in 1911 s.a.m.d.
sursa: Lucian Nastasa, Suveranii universitatilor romanesti, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007, pag. 238-239/istoriiregasite




Adauga un comentariu