Actualitate

Marturisiri din spatele vedetelor Iasului! Acest om stie secrete tulburatoare – FOTO, VIDEO

Publicat: 11 nov. 2014

@ Viata sa de pana acum este desprinsa parca dintr-o carte de aventuri! @ Marturisirile acestui barbat impresioneaza prin detalii si amintiri incarcate de momente cu o sensibilitate aparte @ El a intrat in contact cu foarte multe dintre personalitatile Iasului, inclusiv din politica, mediu de afaceri sau cultura @ Chiar in aceasta perioada se pregateste sa publice un jurnal care va tulbura multe personaje faimoase @ Din cauza felului sau de a fi a intrat inclusiv in vizorul fostei Securitati de pana in 1989 

Chiar anul acesta a aniversat 60 de ani. Cu siguranta, in ultimul sfert de secol a fost si este una dintre figurile marcate ale culturii iesene si din tara. Mai mult, el este si principalul „vinovat” al bucuriei si zambetelor de pe fetele a zeci de mii de copii care au asistat la numeroasele spectacole derulate la Teatrul Luceafarul. Nascut la Falticeni – Suceava, Ioan Holban ascunde o poveste de viata care se aseamana cu o carte de aventuri. Acesta a acceptat sa le marturiseasca reporterilor BUNA ZIUA IASI (BZI) detalii legate de clipe si momente inedite din viata sa.

Citeste si: Un iesean este faimos in Franta! Totul a inceput la Revolutia romana din 1989 – GALERIE FOTO

Aventurile copilandrului alaturi de bunic in padurea Turbata

Cand incepe sa-si aduca aminte de copilarie, de tineretea sa, emotiile il cuprind! Ochii se umezesc si incepe sa zambeasca nostalgic cand rememoreaza clipele frumoase traite la tara, alaturi de familie si de bunicul sau. „Ehhh, starnesc multe lucruri frumoase in mine aceste lucruri… Primele mele amintiri, care m-au si marcat, sunt din zona natala, pe cand eram la tara, in satul Rotunda de langa Falticeni. Imi revine in minte padurea Turbata, de mersul cu caruta si de cand prindeam pesti, de fapt niste chitici, pe apsoara din curtea lui. Dupa aceea, cum ne-am mutat la Botosani, unde am si facut liceul imi revin in minte colegii, prietenii. Aveam multi colegi greci, evrei si lipoveni si intre noi se incingeau multe si frumoase aventuri. De la jocul cu nasturii si pana la fotbalul de masa unde ii capaceam pe baieti”, rememoreaza Ioan Holban, directorul Teatrului Luceafarul.

Citeste si: Un iesean este celebru in Italia! Averile bogatasilor din peninsula sunt pe mana lui – GALERIE FOTO, VIDEO

A venit la Iasi din dragoste pentru o fetiscana

A ales sa vina la Iasi, din dragoste pentru o tinerica care-i cazuse cu tronc. Pentru el orasul era un fel de Mecca, asa cum era pentru intreaga sa generatie. „Am ales sa vin la Iasi imediat dupa terminarea liceului. Pe atunci eram indragostit tare de o colega care hotarase sa dea la Medicina… Chiar am inceput si eu sa invat tare pe acest domeniu ca, deh, vroiam sa o am aproape insa, dupa ce am invatat eu o luna si ceva din manualul de Anatomie, m-am lasat pagubas si am zis ca nu e de mine. Am plecat de-acasa singur, singurel si am stabilit sa dau admitere la Universitatea Cuza, la Filologie. Atunci intrarea era una foarte dura, dar pana la urma am intrat printre primii la Litere, la sectia Romana – Franceza… Imi amintesc ca mama mea a fost foarte mandra si ca a aflat tot Botosaniul de isprava mea. Oricum, a fost la un pas sa ajung la Bacau, asta pentru ca pe atunci faceam si sport de performanta, volei si chiar am fost selectionat in echipa nationala de juniori”, mai spune acesta.

Citeste si: INCREDIBIL! Acesta este ieseanul care a participat la constructia Titanicului – GALERIE FOTO, VIDEO

Baute pana la ziua „La Chiritoaia”

De studentie isi aduce aminte cu mare drag si inflacarare. De la miile de ore petrecute la biblioteca, la petrecerile in camine si pana la betiile pana la ziua cu amicii, toate au facut parte din tineretea sa. „Eu stateam in Targusor si viata noastra a fost una tare de tot… In primul rand, trebuia sa fii bine aprovizionat cu mancare, lucrul asta conta foarte mult. Mai departe, desigur pe atunci se facea carte la Universitatea din Iasi si am avut profesori deosebiti. Apoi, era distractia si petrecerile noastre… Imi aduc aminte ca, undeva in Parcul Expozitiei, era faimosul local «La Chiritoaia», singurul deschis pe atunci pana dimineata! De multe ori, direct de aici plecam la cursuri. Eram un grup care ne petreceam timpul aici si, de la o vreme, au inceput sa ne insoteasca si studentii straini. Chiar imi aduc aminte de un fost coleg din Gabon, Jean Marie parca il chema, si de pasiunea sa de a-si lua o sotie romana, un blondinete cum zicea el si sa se duca mandru in tara sa sa se laude cu ea… Ehh, vremuri frumoase”, isi continua povestirea actualul director de la Luceafarul.

Citeste si: Povestea femeii din spatele unui mare om de stiinta iesean – FOTO, VIDEO

Groaznicii ani dinainte de 1989

Usor, usor a reusit sa se impuna in lumea culturara si literara a urbei. Totusi, dupa terminarea facultatii a fost la un pas ca viata sa sa se schimbe radical. „Eu am terminat ca sef de promotie si am primit repartizare ca profesor chiar in Bucuresti. Ciudat, am ales sa merg la Pascani sa predau asta pentru ca tocmai imi intemeiam o familie si nu doream sa ma despart de ea. Au urmat ani destul de grei, asta cu atat mai mult cu cat se apropia anul 1989. Chiar imi amintesc o scena, la Bucuresti, pe cand eram la cursurile facute in acea vreme a vechiului regim si cand se mai dadeau, din cand in cand, lamai sau cutii de conserve cu sardine si sa vezi cum un intelectual precum Alexandru Paleologu statea la coada pentru doua lamai… Da, vremurile au fost urate pe atunci”, rememoreaza scriitorul.

Teatrul la lumina lumanarilor

O alta etapa importanta din viata sa a inceput chiar in 1996, atunci cand a devenit directorul Teatrului National Vasile Alecsandri din Iasi. A preluat conducerea intr-un moment extrem de dificil pentru el. „Eu nu prea am vrut sa vin director, dar m-au rugat niste tineri actori precum Sapdaru sau Carauleanu… Am venit intr-un moment greu si la un teatru care era numit rosu pentru ca a avut un director comunist… Eh, m-am apucat de treaba si am facut lucruri bune… Chiar imi amintesc ca l-am adus pentru prima data pe Hausvater la Iasi… Aici a fost o faza si cu onorariul sau! El cerea sase mii de dolari, bani pe care teatrul nu-i avea… Atunci, m-am dus la Ambasada Canadei, unde se stabilise acesta si am cerut sa pot intra in contact cu firme canadiene din tara si sa vad daca pot obtine sponsorizari. Si, da, am dat peste un tip cu bani ce facea lucrari pe la Cernavoda si care, fara prea multe vorbe, mi-a dat banii. Da, atunci am fost acuzat ca am taiat salarii ca sa-i dau lui Hausvater, chiar un personaj din teatru m-a acuzat de asa ceva, dar acum a trecut totul. Apoi, asta ca picanterie, va pot spune ca Vlasov (Mihail Vlasov – n.r.), care pe atunci era la Camera de Comert Iasi, atunci cand i-am cerut sa sprijine teatrul mi-a zis: «Cum, ma, sa-ti dau banii mei de carti si fete la teatru? Nu prea cred». Apoi, a mai fost o scena, la inceputul activitatii mele ca director la Luceafarul… Aveam mare nevoie de o orga de lumini si doar dupa ce i-am spus lui Flaiser (Lucian Flaiser – fost presedinte al Consiliului Judetean – n.r.) ca o sa cumpar lumanari din banii mei si o sa jucam teatru asa, acesta a dat banii necesari”, isi mai aduce aminte, amuzat, Holban. Urmariti, doar pe www.bzi.ro, un interviu amplu cu Ioan Holban.





Adauga un comentariu