News Flash:

Odiseea buzunarului gol

11 Decembrie 2000
860 Vizualizari | 0 Comentarii
Invidios pe o mitologie greaca ce a marcat istoria, romanul si-a inventat propria odisee, fiind ajutat, mai mult decat putea el spera, de personaje cheie. Romanul nu a trebuit sa inventeze personaje, caci personajele i-au sarit in cale din patru in patru ani, pastrand aceeasi ciclicitate pe care vechii greci o aplicau faimoaselor jocuri olimpice. Fiind in criza de inspiratie, romanul a apelat, astfel, la realitate, iar ceea ce a gasit nu a putut deloc sa-l nemultumeasca. Mai ramanea de ales corespondentul din istorie, iar bietului roman i-au trebuit zece ani pana la identificarea completa. Asteptarea nu a fost zadarnica, deoarece, preluand modelul lui Ulise, romanul a inceput propria odisee, plina de piedici si de oprelisti, o odisee reactualizata, adusa la zi cu o perfectiune demna de invidiat.
Daca Ulise era pus in situatia de a depasi insule si adversari care aveau uneori puteri supraomenesti, romanul a fost ceva mai privilegiat, adversarul sau cel mai de temut fiind goliciunea propriului sau buzunar. Pentru a-si evita acest mult prea temut adversar, inca de la inceputurile postrevolutionare, romanul a inceput sa-si umple buzunarele cu orice gasea in cale, sub spectrul palidei sperante ca isi va putea invinge adversarul. Vreme de zece ani, romanul si-a tot umplut buzunarele, fiecare cu ce a putut: pseudorevolutionarii cu ce se gasea prin sediile devastate in iarna lui 1989, "teparii" cu banii naivilor deponenti in diferite fonduri de investitii sau banci comerciale, romanii de jos cu pietre sau cu obiecte bune de aruncat in cei in care au crezut dar le-au facut viata amara. Dupa zece ani, romanul si-a data seama ca dusmanul sau nu poate fi infrant, ca oricat ar incerca, de fiecare data mai ramane un loc ce trebuie umplut.
Asa ar putea incepe odiseea buzunarului gol, in cautarea unor "taramuri" altadata bine cunoscute, dar care cu greu mai pot fi atinse. In doua saptamani, romanul va avea o sansa in plus de a-si infrange temutul adversar, jongland cu cifrele si facand un adevarat slalom printre magazine si tonete (atat de obisnuite in peisajul mioritic), in cautarea unui produs mai ieftin. Buzunarul gol nu se umple, probabil nici pe jumatate, insa romanul va ramane cu impresia, frumoasa, de altfel, a sarbatorilor de iarna, in care a fost la cumparaturi, a cautat ceea ce i se potriveste cel mai bine. Aceasta nu este deloc greu de gasit, insa trebuie ajustata (pentru a folosi un termen care pare sa placa din ce in ce mai mult fostilor si actualilor guvernanti de la Bucuresti) in functie de goliciunea buzunarului.
Odiseea romaneasca a buzunarului gol nu isi poate gasi un "happy-end", fiind total diferita de orice sens pe care primul termen al sintagmei l-a capatat de-a lungul vremii. Ca tot ceea ce il caracterizeaza, romanul a dorit sa aiba si propria lui odisee. Nu se stie de ce, odiseea romaneasca este total diferita de toate tipurile pe care vechiul model grec le-a avut de-a lungul vremii.
Mihai ANDREI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1606 (s) | 22 queries | Mysql time :0.040469 (s)