News Flash:

Proza interbelica - o consideratiune stilistica

18 Decembrie 2000
1342 Vizualizari | 0 Comentarii
Tanarul universitar Sergiu Ailenei, inregimentat la Facultatea de Filologie a Universitatii iesene, si-a dobandit, de curand, titlul de doctor, reusind si publicarea tezei intr-o carte aparuta zilele acestea la Editura Timpul. Este vorba despre "Stiluri in proza interbelica", titlu care ascunde un subiect pe cat de simplu exprimat, pe atat de complex. Cei care au trecut prin spatiul cultural interbelic, citind, desigur, Cioran, Eliade ori Noica, au intalnit, totodata, si un volum de beletristica imens, care s-a generat aproape exponential in acea perioada de unica deschidere culturala europeana. Din acest punct de vedere, suntem incredintati ca si volumul de material de cercetare de catre Sergiu Ailenei a fost comparabil cu cel produs atunci, mai ales ca este vorba de o teza de doctorat, care, o data acceptata de specialisti, are statutul de lucrare publica de specialitate.
Asadar, din campul nesfarsit al prozei interbelice, Sergiu Ailenei se vede nevoit sa dea spre tipar o lucrare de 220 de pagini in care se straduieste sa acopere cat mai mult din esentialul la care ne raportam.
Asa se face ca acele opt capitole care urmeaza consideratiunilor teoretice sunt structurate prin urmarirea unor autori reprezentativi ca delimitare stilistica. "Balcanismul ca tipologie", atribuit lui Mateiu Caragiale, si care este si cel mai important capitol al cartii, urmareste, pe mai multe paliere, evolutia operei acestuia, impunerea ei intr-un infern balcanic si caile libertatii, recompunerea si reintregirea genurilor, pentru ca totul sa purceada de la "capodopera distrusa". Cercetarea lui Mateiu Caragiale pare o incercare grea pentru specialistul in litere, fiind vorba de una dintre operele complexe si controversate ale literaturii interbelice, "Craii de Curtea-Veche", lucrare de o concentrare ideatica si stilistica unica.
La fel de anevoioase vor fi fiind si constituirile discursurilor despre M. Sadoveanu, vazut intr-o monotonie semnificativa, ori despre Ion Vinea, un regizor al textului, ca si despre logica sentimentelor la Camil Petrescu, egocentrismul din romanul lui Anton Holban, simbolistica lui M. Blecher, determinismul lui Pavel Dan, ori refuzul contemporaneitatii sustinut de Alexandru Philippide.
Autorul considera justificativ faptul ca "un rezultat al corelarii stilurilor consta in sublinierea unor note comune definitorii la scriitori structural diferiti, in aparenta. Astfel, nuante calofile oarecum paradoxale pot fi sesizate la M. Blecher sau chiar la Camil Petrescu; grotesc de factura zoomorfa, la Mateiu Caragiale, M. Blecher, Pavel Dan, Sadoveanu; manierism la Sadoveanu, Vinea, Mateiu Caragiale si altii; cartezianism la Camil Petrescu , Anton Holban, Alexandru Philippide. Puncte comune in structura de adancime a practic tuturor operelor analizate pun pe de alta parte problema existentei unui model narativ abstract specific epocii".
Asadar, o noua cercetare de natura stilistica, aplicata prolificei perioade interbelice, ne ofera si o noua perspectiva hermeneutica, actualizata, de aceasta data printr-o cercetare biobibliografica ampla, de catre Sergiu Ailenei, caruia ii suspectam, in sens bun, si o viziune deschisa, autentic intelectuala si creativa, care poate fi punct de pornire pentru o cercetare cat mai integratoare a acestei epoci.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1430 (s) | 22 queries | Mysql time :0.024032 (s)